Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Aprofundând

de Daniela Luminita Teleoaca

Bineîn?eles c?-i fusese dor, altfel cum?! De câte ori pe zi se gândise la ea?! P?i fuseser? zile în care nu-?i putuse lua gândul. Cum,... adic?... nu se putuse concentra s? fac? nimic?! Picase teste? Pierduse lacrimi? ... în greutate? Îi scrisese poezii? Stând strâmb, cugetase drept la buchetul imens de trandafiri galbeni cu care avea s-o întâmpine în gara pr?fuit?-aglomerat? ?i pe care, într-un extaz al irealit??ii, îl f?cuse uitat în imagina?ie? Dar, bine, din cele 79 de mail-uri în 27 de zile niciunul nu-i provocase o suspiciune de genul.

!Ei, s? trecem peste!

Cl?titele cu vi?ine sunt cele mai bune ?i ?naps (neap?rat de piersici cu arom? de bezea!) o s? ia... a?a de atmosfer?, mai mult o s?-l adulmece: la o anume distan?? temporal?, mireasma specific?, rostirea cuvântului sau doar imaginea paharului avea s? declan?eze f?r? doar ?i poate memorii afective grele. Atunci ea î?i va aminti secunda exact? de mai estival, când, îmbr?cat? în castaniu, se furi?a din civiliza?ia Schönbrunn-ului imperial, cu toat? semnifica?ia lui etimologic? de „fântân? frumoas?”,... se furi?a pe porti?a (invizibil? cu ochiul liber) ce d?dea spre fantastica p?dure vienez?.

!?i-?i dorea!

S? existe în rând cu ?opârlele de smarald, cu huhurezii ?i veveri?ele, cu Via?a! R?coarea s? se lase suveran?, s? miroas? a r??in?, trunchiurile copacilor s? poarte m?car o treime din fr?mânt?rile omului, mai ales din bucuriile lui, din marile pove?ti! Recunosc?toare, ea s? se apropie, ritualic s? le îmbr??i?eze sufletul bine învelit în scoar?a opac? privirii nev?z?torului. Iar el,... el s? nu care cumva s? nege [?tia ea destul de bine!]: venise aici cu colegii lui – majoritar caucazieni – în mai multe rânduri, dar niciodat? p?durea nu se ar?tase fermecat?! Nici vorb? de smarald, de frunze argintate, de chihlimbaruri, de... Poveste! P?trunseser?, cumva prin efrac?ie, cu agita?ia str?zii cu tot, cu profanul la puterea a patra ?i lini?tea... Lini?tea se f?cuse nev?zut?! O coleg? provocase rotocoale groase de fum, aproape c?-l înecase – uite, pe tipul ?sta cu musta?? ?i început de chelie – i-l ar?tase el, la un moment dat, într-o poz? pe azerul astmatic. ?i cu avânt au vorbit imediat – într-o lingua franca aclimatizat? în n feluri (mai pu?in gramaticalizat) – despre tr?dare, un concept, la urma urmei, f?r? acoperire tangibil? în realitate, c?ci experientia docet ?i nu ne putem limita la o unic? rela?ie, fie ?i în strict? sincronie, dar?mite pe parcursul unei vie?i întregi! Iar flirtul – s? fim serio?i – era în natura omului! Acel ceva care îl f?cea s? se simt? suveran, îi gâdila instinctele de pr?d?tor, ispitindu-l (în mod cu totul necesar de altfel) s?-?i doreasc? o prad? ?i mai... ?i mai... ?i mai consistent? (chit c? ochiul vigilent-obiectiv nu ar fi vizualizat „dincolo” decât un mare-spa?iu-lips?!) ...?i colegele erau extrem de entuziasmate, numeric dep??eau cu brio dublul semenilor lor, a?a c?... ei erau – bie?ii de ei – asalta?i de aceste eve irezistibil de obraznice et caetera et caetera... Bine, ?i el, el..., SAD, ce f?cuse? Se compl?cuse ?i el?!? Eiiii, fii rezonabil?, erau, de bun? seam?, „detalii”, chestii nevinovate cu care te am?ge?ti c? umpli golul ?i chiar... aglomera?ia vreunei zile... ?i, totu?i, oamenii se compl?ceau în superficialit??i, în divertismente ?i banalit??i, chiar în frivolit??i, convin?i chiar fiind c? astfel gustau din plin din toate ale clipei (carpediemi?ti înn?scu?i)! El – mai-gânditor-de-Hamangia – se retr?gea adesea privitor, poate chiar filosof, unul dintre aceia care-?i rataser?, foarte probabil, voca?ia ascetic?... într-o intruziune impertinent-necesar? a lumescului. Dar Sonia îi ?inea hangul... Observase, printre altele, în camera de la c?min, cam multe deodorante, after shave-uri cu miros în?ep?tor, spume, creme, chiar un fixativ... Toate tr?dau obiceiuri necunoscute ei din trecutul comun, mai mult sau mai pu?in îndep?rtat... A mimat firescul, ba chiar „s-a servit” cu spontaneitate maxim? din generosul fixativ, elogiindu-i virtu?ile... De bun?-voie, nesilit? de nimeni, s-a aciuat iluzoriu pe lâng? trandafirii ciclamen ai Gr?dinii Franceze; s-a l?sat târât? în labirint... de dragul Cunoa?terii. A?a avea, mai intuitiv, mai cartezian, s? cunoasc? o mul?ime de specii (nu se ?tie exact care recent ap?rute, care pe cale de dispari?ie, care sempiterne...):
a) girafa-georgian?-Lee, dam? cu 8 ani mai în vârst? decât el; cu p?r cârlion?at a?ezat pe un cap minuscul, la o dep?rtare considerabil? de picioare; cea care – în momentele lui de sl?biciune (masculin??!) – îl mângâiase pe cre?tetul (populat înc?) spunându-i într-o englez? pervertit? caucazian: You are very nice!
b) armeanca-get-beget-Herene, cu sprâncene groase ?i fa?a a?a de alb?; femela înr?it?, de-a dreptul fascinat? de point power-urile lui macroeconomice; da, da, aia care îl sunase tocmai în camer? s?-l invite în propria ?ar?... cu proxima proximissim? ocazie!!
c) aschimodia-cu-ochi-holba?i-pân?-la-le?in, expert? în a prepara orez cu ap? ?i cu... Cu ap? ?i atât... et caetera et caetera et caetera...

Semir?zbun?toare, doar (auto)justi?iar? convins? (c?ci.. Pereat odat? mundus, fiat odat? iustitia!!!), Sonia a readus, prin invoca?ii numai de o femeie-cu-accent-grav-?i-hiat ?tiute, toate urmele-de-adrian pe care, în trecutul relativ recent, le scosese cu clor ?i cu perwoll din piele, din respira?ie, din privire,... în special din zona aceea problematic?-minat? unde se aplic? s?rut?rile cele mai p?tima?e. Cu jum?tate de glas, îi spusese într-o pseudospovedanie: ?tii, într-o zi m-am întâlnit cu un anume Adrian!! El simulase indiferen?a. Ea î?i renegase jum?tatea de glas ?i, ferm, î?i asumase întregul: M-am sim?it destul de atras? de el! El ridicase un sfert din privire. Tot el avea s? se poticneasc? tocmai în episodul paroxistic al dansului latino executat, în stadiu de noviciat maxim, în puterea nop?ii într-o discotec? vienez?. Discursul lui se fragmenta, se f?râmi?a, se desemantiza,... în asemenea hal c? orice receptor l-ar fi distribuit f?r? ezitare în tagma victimelor (pe bun? dreptate) ale sor?ii! Dar el dansase, dansase, dansase cu pasiune horror, de?i habar n-avea nici m?car de sârba românesc-sârbeasc?! În acela?i context autodizolvant, poza color în care el se etala între 2 colege eurasiatice, a fost decretat? expirat? cu mult înainte de a-?i începe proiectatul mers vertiginos prin realitatea accentual? ?i hiatal? a Soniei. ?i umbra-lui-Adrian cre?tea, cre?tea, se arunca asupra celuilalt. ?i Adrian era un latino-lover excep?ional, era latino-lover-ul prin defini?ie! A?a c?!


Stranietatea nu ar fi fost deplin? dac? întoarcerea nu i-ar fi rezervat o interac?iune aparte cu o persoan? feminin?. Cu care ea, Sonia, sem?na foarte mult fizic. Constatarea avea, desigur, s? vin? inclusiv din partea celeilalte! ?i mai mare a fost stupefac?ia s? afle c? purtau acela?i prenume! Care va s? zic?, sunt amândou? relativ înalte, brunete, p?r lung, ochi mari, buze conturate, aceea?i hot?râre în glas ?i în afect... et caetera et caetera. Ceea ce nu-i vine îns? Soniei1 la socoteal? este cum de cealalt?, înso?it? de altfel de un grup de 5 amici, se ocup? de „chestii a?a de pu?in serioase”, mai exact ’mnealor fac parte dintr-o sect? protestant? ?i merg în ??rile vecine s? distribuie material... didactic! În sfâr?it, nu o s?-i judece acum ea pe al?ii, în niciun caz nu pe ni?te necunoscu?i! ?i-au scris o vreme sms-uri. Pe telefoane Nokia ?i Ericsson. Sonia2 i-a cerut voie Soniei-?steia-preten?ioase-cu-accent-?i-hiat s-o numeasc?... Lumi ?i doar a?a a strigat-o virtual: avea Sonia1 o lumini?? aparte, pe care, ?i orb s? fii, ai fi z?rit-o! ?i Sonia1 s-a sim?it flatat?: ea nu g?sise ceva similar în persoana celeilalte.

Desigur, câteodat? cel pu?in, aparen?ele sunt în?el?toare, chiar sunt!


În înserare, tr?suri cu cai albi î?i continuau mersul prin poveste. Cuvintele se a?ezau poetic-lucid pe pervazele iluminate ale cl?dirilor. Cele 13 clopote ale Catedralei Sfântului ?tefan decretau silen?ios noi dimine?e. Foarte aproape de centrul istoric al Vienei, o Dun?re curgea aparent impasibil?, purtând poate m?car o infim? f?râm? din puful trandafiriu al m?r?cinilor aciua?i din Câmpia Burnazului în Câlni?te. De acolo, în peregrin?rile-nesfâr?ite-cu-soare ale Soniei.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro