Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Denotativ vs. [?!] conotativ

de Daniela Luminita Teleoaca

S? tot fi mers o or? la pas pe Marie Straßen. Înso?it? de soarele de acas?, care înc?p??ânat se ?inuse dup? ea, neîn?elegând s-o piard? o clip? din lumin?. Adusese cu ea ?i felul acela inconfundabil de a se undui al sufletului, generos împr??tiind mireasma pâinii, sentimentul de „hai, chiar nu mi-e team?, chiar nuuu!”. Încerca s? se acomodeze cu siluetele uniform zvelte, uniform blonde, f?cându-?i, mai mult sau mai pu?in explicit, din enun?ul cartezian (Cogito, ergo sum) principiul ontologic de c?p?tâi. În r?stimpuri, chiar ?i c?l?toria ei, a?a de deschis? unor interpret?ri multiple, ca de altfel orice poem de mai, suferea exil?ri într-un sens precis definit, ce nu admitea derog?ri de la „centru”. În prim? instan?? ai fi zis c? nu putea fi decât de bine: toat? lumea era l?murit?, fiecare ?tia cu exactitate ?tiin?ific? spre ce se îndreapt?, cum avea s? se finalizeze ac?iunea x; nimeni nu suspecta pe nimeni, via?a se derula algebric, lini?tit? ?i pa?nic?, f?r? dramul de suspans, implicit f?r? minimul risc de a contracta tahicardie, nici atât bucuria care succed? unei prea mari încord?ri, musai soldat? cu fericire. Dar, tot apropiindu-te, inima o lua la trap, deprins? a nu se împ?ca prea bine cu regulile unei denota?ii aproape inchizitoriale. C?ci Sonia fusese mereu o poet?, iar monosemantismul cu certitudine nu pentru ea se brevetase! Nici primul strat al realit??ii! Nici iluzia! A?a c? în copacul din dreapta s?l??luia de bun? seam? un om, în omul din stânga plângea un copil, numai visul copacului de a trece în pas?re... În gesturile lui de acum – dup? mai bine de o lun? de existen?? separat? [în care unicele interac?iuni se reduseser? la un fragil contact electronic, dedicat ?i acesta în mare parte tachin?rilor reciproce] – semnele cuiva par?ial cunoscut, pe care o vreme se autoiluzionase c? îl ?tie ca pe ap?. C? nimic ?i nimeni nu ar fi putut inteveni, în viitorul mai mult sau mai pu?in îndep?rtat, pentru a schimba „datele problemei”. La mijloc de mai str?b?tuse cu un am?rât de tren mai bine de 1000 de km – când cu certitudine î?i putea isca multe alte pretexte existen?iale – nu, nu pentru c? el o rugase, ci pentru c? voia s? se verifice pe sine îns??i. S? experimenteze. S? cunoasc?. S? se cunoasc?. S? vad? exact cum va reac?iona în împrejur?ri date, de cât? subiectivitate vs. obiectivitate va fi în stare „hic et nunc”, m?car ulterior când va fi privit, fie ?i cu deta?are elementar?, întâmpl?rile trecutului recent. Pu?in masochism în aceast? încredin?are f?r? t?gad? a eului mesei de disec?ie – ai fi tentat s? zici la prima vedere, pu?in? grandomanie..., mai degrab? curaj – la a doua, doar incon?tien??... benign??! C?ci, de fapt, Sonia nu concepea vreo situa?ie care s-o fac? sclav?, s-o înrobeasc?, s-o adic?ioneze; în acela?i timp, înfrânt? fiind în realitate, op?iunea ei de a-?i dobândi trofeele s-ar fi men?inut cât se poate de viabil? în... virtual. Dar cei mai mul?i dintre oameni aleg s? tr?iasc?, nu atât s? problematizeze... A f?cut-o ea îns??i la un moment dat ?i iat-o – mai ezitând, mai resemnându-se – instalat?, pentru câteva zile, în camera unei pensiuni vieneze, situat? pe o strad? îngust?, al c?rei cap?t îl pierzi cu privirea... Anume de el g?sit?! Aaa, nu, nu, în niciun caz s? nu-?i fac? griji! El avea s? chiuleasc? destul de constant de la cursurile de macroeconomie în acea jum?tate de s?pt?mân?, doar ca s?-i fie ei cât mai al?turi. ?i, bineîn?eles, când vreun hiat se va prelungi prea mult, ea nu avea decât s? ia cu asalt magazinele, parcurile ?.a.m.dep. Habar nu avea el!!! Din formula cartezian?, Sonia re?inuse cu sfin?enie „je doute-ul”, pe care îl aclimatizase unei sensibilit??i estetice, în ultim? instan?? creatoare, chit c? pe alocuri demersul s?u p?rea – mai ales în ochii novicilor – unul deconstructivist. Sonia îns??i o nonafectiv?. O egocentric? înr?it?. Copilul r?sf??at c?utându-?i pe te miri unde sateli?ii et caetera.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro