Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Aniversari

de tea nicolescu


Tea Nicolescu
Aniversări
100 de ani raportați la istorie, istoria aceea ajunsă până la noi pe căi atât de eterogen cumulate, par nu numai receptabili, dar și ușor de transcris în memorie fie că vine pe căi directe fie reprezentate documentar sau mitic... n-are importanță.
1918 este un an reprezentativ cu reverberații universale, se încheie primul război mondial concluzionat euforic de revenirea păcii chiar și în contextul acelui cutremur social-politic al prăbușirii imperiilor, al dezintegrării unor structuri - poate obsolete, dar încă viabile - și mai ales al declanșării revoluțiilor unele victorioase altele condamnate din start, lumea economico-social-politică intrând în faza dezbaterilor uneori fructuoase alteori facile.
Și au trecut 100 de ani!
Asta așa ca privire aruncată în fugă, așa introductiv, dar și pentru că implicațiile mai aproape de casă ne trimit la acel ’18 care ne aparține: realipirea Transilvaniei la România și când versurile lui George Coșbuc capătă sonorizarea mândriei:
„Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Și-i cânt bucuria și-amarul...” -(Poetul)
Sensibil, emoțional, lucid, analitic și mai ales rafinat gânditor, Coșbuc – născut la 20 septembrie 1866 traversând războiul fără a avea șansa bucuriei de la 1 decembrie (moare la 9 mai 1918) - - nu trece superior ideatic pe lângă realitatea imediată clocotind de problematica națională, bâjbâiala politică, descifrarea adevărului aflat undeva între neputința sărăciei și dorința corectării ei..
Aniversări am zis gândindu-mă când la versurile lui George Coșbuc când la semnificația anului acesta interferând sentimente aparent străine unele de altele dar în fapt conectate emoțional; istorie și artă interceptându-se ne permit o înțelegere firească, profundă chiar...uneori.
“...În ranele tale durutul sunt eu,
Și-otravă deodată cu tine o beu
Când soarta-ți întinde paharul.
Și-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiași cruci
Unindu-ne steagul și larul,
Și-altarul speranței oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul”
A trăit realul războiului Cel Mare și n-avem cum să știm cât de intens a participat afectiv și mai ales cât ar fi putut intui evenimentul Unirii, al împlinirii României Mari de la 1 decembrie 1918, tot ceea ce știm este percepția poetică a patriotismului său.
Aniversările sunt un fel de a privi evenimentele –majore sau nu - de la distanță, timpul având spațialitatea perisabilă a vieții, receptăm ceea ce ni se pare sau este semnificativ, celebrăm și aruncăm numai câte o privire fugară ansamblului a cărui deteriorare implică sacrificii umane...incomensurabile uneori; La 11 noiembrie 1918 războiul Cel Mare-WWI-este declarat încheiat (conflicte ici–colo având de fapt loc până la 28 iunie 1919 cand se semnează Tratatul de la Versailes între Germania și Antanta), la 1 decembrie parlamentul României ratifică unificarea Transilveniei cu România, evenimente super majore desigur și entuziaști fiind aruncăm numai o privire “backwards” sacrificiilor de zeci de milioane de vieți:
Război, de!
Bunicul a murit în 1916 – deci chiar la începutul intrării noastre în război – și poate de aceea versurile lui Coșbuc mi-au venit în minte, patriotismul găsindu-și sonorizarea majoră așa cum se întâmplă atunci când se corectează erorile istoriei chiar dacă vocile sufletului sună amar.
Cum zice poetul:“Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se-ntoarcă-n țară
Toți cei plecați de astă-vară...
Și-ai lui întârziau...” (Trei, Doamne, și toți trei) versuri pentru care motivația războiului-indiferent care - este mai totdeauna necesară altfel Aniversările n-ar avea sens.
Este septembrie 2018, Geoge Coșbuc a murit acum o sută de ani, Marele război s-a încheiat acum o sută ani și Intregirea României a avut loc acum o sută de ani...
Happy Anniversary!









tea nicolescu (demara) | Scriitori Români

motto: all choked up

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro