Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bizan? Boutique - 5

de marin badea

Sultan?, am adus muezini, i-am cazat sub m?slini, prin nisipuri, s? m? anun?e, la fiecare ceas dintre rug?ciuni, c? timp e berechet s?-mi fie dor de tine, de parfumul ?i de tot aerul pe care-l disloc? încânt?toarea ta f?ptur?, atunci când se furi?eaz? printre migdali, c?ci gleznele tale de gazel? sunt, sânii t?i sunt portocali pârgui?i, buzele tale sunt apele râului care coboar?, pulpele tale sunt un fel de var? toropitoare, nu se mai termin? ?i nicicând ?i nu altfel decât minunat de cuminte ?i de firesc ne ?ade amândurora când st?m ?i ne leg?n?m în b?taia vântului, atât de departe unul de cel?lalt, atât de aproape unul lâng? inima celuilalt.

Voca?ia de escroace a fost una instantanee, reflex?, nu era bloc în care cât? o gospodin?, cunoscut? anterior pentru felul miraculos în care reu?ea s?-?i tiveze fustele confec?ionate din material ieftin, de cele mai multe ori bumbac sau cânep?, c?lcate toate în pliuri, la ?olduri, pentru a masca, într-un fel deloc discret, formele opulente pentru cele trecute de vârsta a doua, uneori cu buzunare aerisite, dup? felul în care reu?ea, tot la fel de miraculos, s? dea tacâmurilor de alpaca o str?lucire aparte, frecându-le cu praf de cret? sau direct cu sacâz, toate primite ca dar de nunt?, cândva, în ni?te ani care s-au scurs to?i, dar absolut to?i într-un fel atât de întunecat c? nici m?car nu a realizat trecerea lor, a fost un fel de efervescen??, apa miraculoas? era la îndemâna tuturor, semn c? pove?tile despre fântânile fermecate au, de cele mai multe ori, corespondent în realitate: nicicând nu se mai v?zuse a?a ceva, cum poate o simpl? ap?, b?ut? diminea?a, pe stomacul gol, câte un pahar, s? vindece cele mai felurite boli, de la gut? ?i ulcer, reumatism ?i pilozitate, de la guturai ?i celulit?, de la calvi?ie ?i impoten??, nevralgii, nevroze, cecitate ?i enterocolite, persoane ca?ectice, deopotriv? obezitatea ?i bubele dulci, schizofrenie ?i nefericire, pân? la boli rare, ale sângelui, boli cumplite, neoplasme ap?rute în zone unde nici un chirurg nu se încumeta s? p?trund? cu nici un fel de bisturiu, la pl?mâni, la esofag, la duoden, de col uterin, tumori situate în cele mai teribile locuri, în lobul occipital ?i în m?duva spin?rii, în oase ?i în nervii rahidieni. Vremurile nu numai c? erau calde ?i lumea, în genere, credul? pân? la prostie, rug?mintea era s? vii cu sticla de-acas?, se ducea biata naiv?, lovit? brusc de voca?ia vindec?rilor miraculoase, prin for?e de neîn?eles ?i, mai ales, de net?g?duit, pentru to?i ceilal?i, ba chiar se iscase ?i un fel de concuren?? între ele, între zone ?i cartiere, care dintre cumetre au puteri mai mari, unele sporeau cu trecerea fiec?rei zile, lumea avea nevoie de speran??, de o form? de a se ag??a de ceva, de nou, iar în acele vremuri totul era absolut inedit, ?i revistele cu poze deocheate, ?i consigna?iile pline cu produse pân? de curând interzise, cu ambalaje ?i etichete atât de frumos concepute c? te l?sau n?uc, era o surprindere general?, iat? un fel de s?pun care nu miroase a clei de oase, te gânde?ti la asta cu un fel de dulce nostalgie, ?tii, din anii t?i tineri, ce fel de le?in?tur? de aer plutea în jurul unui ora? din inima unei pustiet??i, se fierbeau, acolo, într-o fabric?, de-a valma, oase late de cornute laolalt? cu copite de cai, to?i cândva n?zdr?vani, copite cu tot cu cai, unii dintre ei înc? vii... O, da moartea miroase atât de dulce, asta î?i spui, iar acum, în sfâr?it, exist? ?i altceva care nu miroase a sulf ?i a negur?, a întunecime, a depresie ?i a moarte, care nu numai c? e ieftin, dar îl po?i cump?ra ?i folosi chiar ?i tu, mai ales c? un astfel de produs era p?strat cu sfin?enie, înainte, pentru momentele de cump?n?, când trebuia s? ajungi la un medic adev?rat, s? nu te mai lase s? te mai chinui ?i s?-?i fac? o cezarian?, un avort ilegal, c? ?i-a?a erau destui muco?i la mas?, s?-?i taie feti?a, abia s?ltat? de pe oli??, în zona apendicelui ?i s? elimine de-acolo durerea, puroiul ?i toat? r?utatea lumii, toat? otrava ei, tot veninul, pentru opera?iile de polipi ?i de amigdale, era o forfot? general?, st?teau pachetele de ?ig?ri cu denumiri dintre cele mai diverse ?i venite de peste m?ri ?i ??ri, extrem de elegant aranjate în rafturile vechilor magazine care, pân? nu demult, erau pline cu maz?re ?i fasole verde conservate în borcane reciclabile, pline cu detergen?i ieftini ?i stive întregi de pe?ti congela?i, cump?ra?i pe câ?iva leu?i, taman buni pentru a-?i astâmp?ra foamea, iar acum, pur ?i simplu, te duceai ?i b?teai sfioas? la u?a apartamentului vecinei, cea cu care, pân? mai ieri, te împrumutai cu câtea linguri de ulei sau de zah?r, î?i spui, uite cum se schimb? lumea, apa a devenit panaceu, umplea gospodina care ?i-a g?sit voca?ia de felcer universal sticla aia cu ap? de la chiuveta de la baie, unde tebeci?tul ei so? î?i scuipa, de câteva ori pe zi, pl?mânii, r?sucind ni?te robine?i rugini?i, o punea pe masa din sufragerie, nimic altceva decât camera cea bun?, plin? de mileuri, cu nelipsitul televizor pe tranzistori, Sirius 207, pus în dreptul ferestrei, recamierul pe care z?cea o p?pu?? buc?lat? ?i care, dac? o aplecai, spunea mama, apoi se uita fix la apa aia din sticla pe care nu apucasei s-o speli cum trebuie, înc? mai venea din ea un damf u?or de vin ieftin, de mas?, vreme de câteva clipe, o clip?, dou? clipe, trei clipe, gata, spunea c? apa se umple cu bioenergia pe care i-a transferat-o ea, totul va fi bine ?i la var? cald. Era o vreme a fenomenelor uimitoare, func?iona din plin efectul placebo, habar nu aveau bietele gospodine despre acest concept, important era c? î?i începeai ziua cu un tonus nou, boala nu se mai atingea de tine, erai totdeauna ca nou?, ba chiar pân? ?i oglinda din baie sau din u?a ?ifonierului vechi ?i mâncat de carii, te ar?ta mai tân?r?, mai voluptoas?, cine-i gras?-i ?i frumoas?, toat? lumea bea a?a ceva, pân? ?i cei care, la via?a lor, nu b?user? niciodat? un astfel de lichid, mirosind a clor ?i a mâl, cum pute toat? apa câmpiei, ci doar orice altceva care putea s?-i duc? într-o altfel de lume, a ame?elii, a bunei dispozi?ii, a bucuriei, a speran?ei ?i a tuturor depresiilor din zorii zilei urm?toare, beau pân? ?i copiii, de?i ei ?i-ar fi dorit un fel de b?utur? neagr?, puternic acidulat? ?i plin? de cofein?, adus? de americani, înfloreai bând acea ap? magic?, descopereai c? fo?tii t?i vecini prosper? de pe urma acestei afaceri, nu ?i-ai zis c? e vorba, la mijloc, de prostie, cât de necesitatea celorlal?i de a crede în ceva, de a se raporta la ceva, de a spera totdeauna ceva. I-ai privit cu infinit? compasiune pe to?i cei care beneficiau de pe urma unor astfel de sl?biciuni ale oamenilor, cum la fel de comp?timitor i-ai privit ?i pe cei care a?teptau s? se lase întunericul, ?la dens, ?la ermetic, pe str?zi, îi priveai pe b?rba?i furi?ându-se în dreptul unui geam luminat ca de Cr?ciun, era acolo un magazin cu produse muiere?ti, dintre cele considerate, pân? atunci, ru?inoase, iar bie?ii oameni, mâna?i de instinctele cele mai primitive, n?v?leau în turme ?i c?scau ochii la vitrina aia luminat? atât de frumos, de viu, de colorat ?i unde ni?te manechine, p?rând femei vii de-a dreptul, st?teau aproape despuiate, aveau locurile ru?inoase acoperite cu un fel de cârpi?? semitransparent?, modelat? în fel ?i chip, ca un fel de mileu precum cel de pe televizorul din sufragerie, Sirius 207, cu imprimeuri, cu dantele, de o fine?e nemaiv?zut? pân? atunci, din vâscoz?, din m?tase, din nailon, unii îi ziceau lycra, de in. În plus acele manechine nu aveau pic de p?r pe ele, nici m?car în acele locuri atât de intime ?i care cu greu erau v?zute pân? ?i de so?i, în momentele de tandre?e brutal?, furi?at?, cât s? nu aud? vecinii, copiii de dincolo, din camera vecin?, desp?r?it? de un perete iluzoriu, priveau prosti?i, priveau ?i înghi?eau în sec, priveau cum sânii pot fi un fel de muguri de piersic?, de un roz ce-?i lua min?ile, st?teau ?i parc? nu ar mai fi plecat, în veci, de-acolo, nic?ieri, niciunde ?i mai ales în locul acela pe care ei îl numeau acas? ?i unde, pân? de curând, consoarta era o pr?p?dit? lucrând la bricolaje ?i fabricile de textile, iar acum, brusc, a devenit o doamn? stilat? ?i înc?rcat?, dar înc?rcat? pân? la refuz cu bioenergie.

Sultan?, ?tiu c? ?i-am adus ofrand? miei tineri, smaralde ?i împ?r??ii, ap? de trandafiri, ?erbeturi ?i c?mile neînsetate, toat? mana c?zut? din cer, cât s?-?i hr?ne?ti tot norodul, herghelii de arm?sari neînv??a?i cu c?p?strul, facerea lumii, facerea mor?ii, tot p?mântul de pe lumea asta ?i de pe lumea cealalt?, sultan?, nimic nu ai vrut, nici rubine, nici palate, nici m?t?suri, nici metal lucitor în soarele de?ertului, pe mine m-ai vrut drept jertf?, sultan?, pe mine, uite capul meu pr?v?lindu-se la picioarele tale, lâng? butuc, sultan?!

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro