Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Diferen?iala divin?...

de Dumitru Sava

Blaga a adunat suficiente pietre spre a se face templu în împ?ra?ia în?elepciunii. Sistemul s?u filozofic, atât de seduc?tor, e construit, îns?, pe un temei ?ubred. Plecând de la atotputernicia Marelui Anonim, filozoful î?i pune problema dac? acesta nu ar putea crea entit??i egale sie?i, care ar duce la rivalitate ?i la încercarea de uzurpare. Aceasta ar însemna colapsarea ordinii în haos. Spre a evita respectiva stare, Marele Anonim se autocenzureaz? în marele act al crea?iei. Creaz? numai st?ri ?i entit??i ontice inferioare sie?i. Fiecare, oricât de potent? ar fi nu ajunge pân? la Marele Anonim. Aceast? centur? de siguran?? o nume?te cenzura transcendental?, în spatele c?reia troneaz? inaccesibil misterul. Concluzia fireasc? – atotputernicul creaz? ni?te impoten?ialit??i! ?i de aici întrebarea ruin?toare: cât de valid? e atotputernicia care creaz? impoten??? E o negare a sa.
Apoi, Marele Anonim reprezint? Totul. Oricât de atotputernic ar fi, el nu mai poate crea demnit??i egale sau aflate dincolo de tot. Existen?a mai multor „toturi” ar face ca Totul s? nu mai aib? sens. Omnipoten?a sa se manifest? în cadrul unui ciclu închis care este el, Unicitatea. ?i unicul nu se poate exprima în afara unicit??ii sale. Atunci, dac? întreaga Crea?ie e circumscris? unicit??ii înseamn? c? nu pot apare structuri ontice care ar putea periclita ordinea. Cenzura este, deci, o inutilitate ?i ea nu exist?. Marele Anonim e misterul numai în starea sa de zero - indefinitul autodizolvat în întunericul nonexistentului. Când începe s? se autoilumineze prin ie?irea din nonexistent ?i intrarea în starea ontic? de unu, el se autorelev?. Unicitatea, deci, nu mai e mister. Înseamn? c? unicitatea e cognoscibil? de c?tre to?i submultiplii lui unu de?in?tori de gnoz?.
Aceast? demultiplicare a unicului e modalitatea prin care Marele Anonim ia act de sine, se autodezv?luie sie?i. Concavul ?i convexul fac posibil acest lucru. Primul concentreaz? lumina din sine - focalizeaz?, cel?lalt o împr??tie, radiaz?, f?când vizibile fragmente de unicitate. Aceast? difuziune a luminii asupra sie?i e Marele Act al Crea?iei. Crea?ia nu e apari?ia, agregare a ceva din nimic sau din altceva, ci autodezv?lire. Orice onticitate e o secven?? a acestei autodezv?luiri a Unicului. Fiecare secven?? ontic? – existent este o spa?iotemporalitate. ?i oricare spa?iotemporalitate nu poate include infinitoeternitatea a?a cum cuprinsul, m?rginitul nu poate include în sine necuprinsul, nem?rginitul.
S? ne imagin?m c? unicul face o plimbare prin sine cu o lantern? aprins?. Nu se poate vedea dintr-odat? în integralitatea sa, ci numai pas cu pas, cât bate lanterna. Crea?ia e aceast? secven?ialitate a ilumin?rii propriei onticit??i (unicit??i). Marele Anonim nu creaz? nimic din sine, doar se vizualizeaz? spa?iotemporal. Fiecare autovizualizare e un popas al acestei plimb?ri, o clip? de relativ? stagnare în care se încheag? un existent, o structur? ontic?. Ea cap?t? form? ?i sens numai în orizontul prezentului. Unele onticit??i ating o asemenea complexitate încât, scoase în afara devenirii autocunosc?toare - prezent, nu doar se autoreflect?, ci cap?t? identitate, adic? se onticizeaz? informa?ional. Sau altfel spus se autoreflect? în oglinda devenirii, cap?tând gnoz? - con?tien?? de sine. Se exprim?,diferen?iaz? ca unicitate în cadrul Unicului. În prezentul s?u e o diferen?ial? divin?.
Cunoa?terea se refer? la capacitatea acestei unicit??i de a vizualiza unicul. Omul în tridimensionalitate e o asemenea unicitate. Altfel spus este unicul, dumnezeul tridimensionalului. Distan?a de la el la Marele Anonim e dep?rtarea tridimensionalului fa?? de infinit. Bidimensionalitatea reprezint? trecutul s?u, iar spa?iotemporalitatea cu patru dimensiuni viitorul. În tridimensionalitate el nu este doar str?luminare, ci ?i luminator. Nu se vede pe sine în patrudimensional, dar e v?zut de acolo. Prin acumulare de cunoa?tere de sine devine mai luminiscent. ?i cu cât se face mai vizibil „bate” mai aproape de dimensionalitatea superioar?, f?când posibil? integrarea sa în luminiscen?a acesteia. Ontostructura patrudimensionalului va fi centrat?, îns?, pe trinitatea umanului. Acolo unicitatea va fi tot el, omul, dar care va ar?ta altfel. ?i a?a mai departe spre alte dimensiuni. Drumul acesta al str?lumin?rii de sine, autocunoa?tere e calea omului c?tre Dumnezeu. Când o va parcurge, la cap?t, el nu va mai fi doar o succesiune de unicit??i, ci Unicul sau Marele Anonim.
Este fals? percep?ia ?tiin?ei despre cunoa?tere. Cunoa?terea nu e spargere pas cu pas a ne?tiulului, descompunere a misterului. E gradul de autoiluminare atins ca urmare a demersului cunosc?tor. Nu ce am aflat despre exterioritatea mea e cunoa?terea, ci nivelul de autoiluminare atins, care m? face mai vizibil ?i implicit mai integrabil dimensiunii superioare. Sporul de autoiluminare vine din noile perspective din care m? ofer spre constatare în urma exerci?iului cunosc?tor. Cunoa?terea e antrenamentul de a m? autoproiecta c?tre dimensiunea multipl? mie din multitudinea de unghiuri. Prin cunoa?tere nu adaug nimic fiin??rii mele, doar o pun mai bine în lumin?. Inapoierea cultural? e starea de semiobscuritate în care sunt perceput de dincolo de dimensionalitatea mea. Prin cunoa?tere de sine pot atinge starea de str?lucire care îmi permite saltul în viitor, trecerea într-o onticitate superioar?. Omul nu e o lantern?, e un soare ce î?i m?re?te continuu str?lucirea, s?rind ca un electron de pe o orbit? pe alta a devenirii. La cap?tul drumului nu va mai fi electron, ci nucleul Unicului.
Misterul e deci omul, ce str?luminându-se se autodezv?luie viitorului pe care îl str?bate pas cu pas, ca un c?l?tor neobosit, purtat de lumina sa. Aceast? aflare de sine a lui Dumnezeu prin om ?i apropiere a omului de zeu pân? la identificare, prin cre?terea propriei str?luciri autocunosc?toare, o numesc antropoteism. Sensul s?u dinspre uman - o indefinire a definitului!

Dumitru Sava (Dafinul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro