Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Amnistia

de Constantin Iliescu

La bufet, ”La Tudorel”, cu o halb? de bere sau un ?oi de ?uic? în fa??, o veste sau un zvon se putea discuta chiar ?i o zi întreag?. Subiectul de ast?zi era amnistia pe care guvernul a dat-o de curând, având în vedere aglomera?ia din închisori. Mo? Surdu a?tepta ca ?i fecioru-su, Ionel, s? se elibereze. Nu ?tia exact când o s? vin? ?i cum nu avea vreun vi?el gras pe care s?-l pun? pe mas? în cinstea lui a scos din butoia?ul de dud, ?inut într-un loc ascuns, o sticl? de ?uic? de prun?, s? fie acolo, în caz de ceva, din care s? se cinsteasc? amândoi, când s-or revedea. Ceilal?i doi in?i împreun? cu care Ionel a fost arestat, au venit deja la casele lor. Zilele treceau, una dup? alta ?i Ionel nu mai venea, a?a c? a început s? se cinsteasc? singur cu câte un p?h?rel, înainte de culcare. De obicei îl a?tepta cam pân? pe la 10 seara, dup? care mai punea un lemn în sob? ?i se culca. De multe ori se culca îmbr?cat, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dac? mai tr?ia nevast?-sa, dar acum nu-i mai p?sa. Dormea iepure?te s? poat? s?-i dea drumul repede la poart?, dac? ar fi venit ?i dac? l-ar fi auzit strigând în toiul nop?ii. A?a f?cu ?i în seara aceea.

Cel mai pl?cut miros pe care l-a sim?it în via?a lui era mirosul fumului de pip? pe vreme când, în armat?, era ordonan?? la colonel. Colonelul fuma un tutun olandez, dintr-un pachet cu un desen pe care îl ?inea bine minte: ”un gr?san suflând fum de pip? spre fa?a unui individ supus la cazne, cu gâtul în jug” Colonelul îi explicase c? tot a?a miroase ambrozia, care cre?te în locul de odihna ve?nic?, cel plin de verdea??, când pleci pe drumul f?r? de întoarcere. Colonelul îi mai spusese c?, mai întâi, treci printr-un tunel de lumin? cu o vitez? ame?itoare, care î?i d? o stare de beatitudine, dup? care viteza scade ”considerabil” ?i începi s? plute?ti peste câmpiile înverzite, care sunt str?b?tute de râuri întortochiate, în albiile c?rora curg laptele ?i mierea.

În cazul lui, dup? ce a trecut prin tunel, viteza nu s-a mic?orat ci, din contra, a continuat s? creasc?, trecând foarte repede peste câmpiile înverzite ?i peste râurile respective, f?r? s? le poat? admira. Singurul lucrul pe care îl sim?ea era mirosul de ambrozie, care devenise înec?cios ?i din cauza c?ruia abia mai putea respira. ?i s-a mai întâmplat ceva. De dup? ni?te noura?i albi, pufo?i ?i nevinova?i, s-a ivit brusc, un perete vertical de stânc?, de care s-a izbit cu toat? viteza. Dup? teribila izbitur? s-a pr?bu?it, rostogolindu-se prin aer ?i lovindu-se de fiecare col? de stânc?. Ajungând la baza muntelui, l-au cuprins ni?te dureri atroce în tot corpul. În acela?i timp în timpane îi r?sunau ciocanele unor vorbe de neîn?eles; ”Treze?te-te, treze?te-te, mo?ule! Nu muri! Treze?te-te mo?ule!”

Încerca din r?sputeri s? în?eleag? unde se afl? ?i ce se petrece cu el. Sim?ea c? îi este frig. Foarte frig. Deschise cu mare greutate ochii, dar mintea nu putea în?elege ceea ce-i vedeau ochii. Î?i îndreapt? privirea spre locul unde ar trebui s? fie fereastra. A început s?-?i revin? cu greu în sim?iri. ?i-a amintit c? asear? a mai pus un lemn în sob? ?i s-a culcat. Acum, fereastra era deschis?? Dar u?a? Se pierde c?ldura, ce naiba! Cine le-a deschis? Creierul a început s?-i func?ioneze dar, totu?i, nu în?elegea figura care-i st?tea deasupra, cam la un cot distan?? de fa?a lui, dinspre care continua s? vin? acele vorbe pe care nu le în?elegea: ”Treze?te-te, treze?te-te, mo?ule! Nu muri! Treze?te-te, mo?ule!”.
Încerca s? se ridice de pe du?umea, dar bra?ele nu-l ascultau, sim?ea c? nu avea niciun pic de putere în ele. Curând l-a apucat o stare de fric?. O fric? paralizant?, pentru c? a început s? în?eleag? ceea ce reprezenta momâia neagr? din fa?a lui. Este o cagul?. Da, în?elege acum. O vede bine. Este o fa?a de om, acoperit? de o cagul? neagr?, cu dou? g?uri în dreptul ochilor ?i una în dreptul gurii. Sunetele care vin dinspre cagul? sunt vorbe cunoscute, dar în?elesul lor nu se leag? cu nimic din ceea ce î?i poate aminti pe moment.

Ho?ul, de cum a intrat pe u??, a sesizat fumul gros din înc?pere ?i mirosul în?ep?tor de bioxid de carbon. Pentru c? nu putea respira, primul lucru pe care l-a f?cut a fost s? lase u?a larg deschis? ?i s? deschid? ?i fereastra. Puse lumina lanternei pe fa?a b?trânului ?i a în?eles c? trebuia s? fac? ceva, altfel îl va pierde ?i nu va mai afla unde î?i ?ine bani. Dup? ce i-a pus mâna la inima ?i a constatat c? aceasta înc? mai bate, l-a ridicat de umeri ?i a început s?-l scuture: ”Treze?te-te, treze?te-te, mo?ule! Nu muri! Treze?te-te, mo?ule!”
A trecut prin câteva momente de panic?. Putea s? o ?tearg? pe u?a pe care a intrat, f?r? s?-i mai pese de bani, dar în mod inexplicabil, tot ce îi anima fiin?a, toate pornirile lui spre jaf, în acele clipe, s-au întors cu 180 de grade. ?i-a scos telefonul mobil ?i a sunat la 112. S-a recomandat a fi un vecin ?i a dat adresa. Pân? la venirea salv?rii ?i-a spus c? mai are timp s?-l for?eze pe b?trân s? spun? unde î?i ?ine banii, pentru c? de pe gardul lui disp?ruse anun?ul cu "cas? ?i teren de vânzare”, în concluzie a vândut terenul ?i a pus banii pe undeva prin cas?.

Mo? Surdu, sub influen?a aerului rece ?i în fa?a pericolului, simte c? îi revin puterile. Brusc se treze?te din le?in ?i începe o lupt? pe via?? ?i pe moarte cu momâia. În odaie este întuneric, dar el are avantajul terenului ?i ?tie c? dup? sob? sunt lemnele puse la uscat. Se retrage cu spatele, pune mâna pe o ciosvârt? de lemn ?i o arunc? cu putere spre locul unde presupune a fi ho?ul. Pocnit fix în cap, acesta se pr?bu?e?te. Aprinde lumina ?i îi leag? zdrav?n mâinile la spate. Acum intrusul st? întins pe du?umea cu fa?a în jos. Se lini?te?te, dup? ce bea o du?c? de ?uic? din sticla r?mas?, pe jum?tate, neb?ut? de asear?. Dinspre ho? se aud gemete de durere ?i se pare c? î?i revine, dar Mo? Surdu nu vrea s?-i scot? cagula de pe fa??. Simte nevoia s?-?i savureze victoria, s?-l vad? acolo jos, întins pe du?umea, f?r? s?-i ?tie identitatea. Vrea s? se joace cu el cum ar face pisica cu ?oarecele. Î?i trage un sc?unel mai aproape de individ ?i îi pune un picior pe spate gândindu-se c? de acum e în puterea lui.
- Ce-ai c?tat, m?, în casa mea? Ce vrei, m?, de la mine? Vrei banii, m?? Vrei banii de pe p?mânt?
P?i nu-i ?in în cas?, fraiere! Sunt la banc?, fraiere! ?i ?tii de ce i-am pus în banc?? Pentru c? nu sunt ai mei. Sunt banii lui fiu-miu. E partea lui! S? ?tii tu! Nu-s ai mei! Fiu-miu nu-i acas?, da o s? te dau pe mâna lui, fraiere. Te ?in a?a legat pân? vine el acas?, fraiere.
Îi mai d?du câteva ghionturi în coaste cu vârful bocancului. Afar? a început s? se crape de ziu?.
- Te-am pocnit bine, ha?
Mo? Surdu îl mai împinge cu piciorul din când în când, dar cel întins pe jos nu mai face nicio mi?care.
- Ai fi murit, nu? Fire-ai tu s? fii de nemernic! Ai murit?
Cu o mi?care brusc? se apleac? ?i smulge cagula de pe fa?a individului. Din tâmpla lui Ionel, o dâr? de sânge închegat îi acoperea ochiul stâng.

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro