proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Aoleu, am ras tot. Uite ce burt? am f?cut! M?, tat?, minunat? iahnia asta de fasole a ta. Sigur, marele ei secret e ciolanul de porc? V?d c? înc? te ?ii tare. Biata mama nu a reu?it niciodat? s? câ?tige! Am încercat ?i eu, dar nu mi-a ie?it.
- Ehee, m?i b?iete, tac-tu’ mare e ?eful. O face exact cum se prepara la ei, la armat?. Eu nu sunt decât ucenicul lui. Ia zii, cum se mai simte? ?tiu c? la vârsta lui nu prea mai e loc de speran?e…
- Ba, se pare c? mai are înc? treab? pe aici mo?ulic? al nostru! La cei aproape o sut? de ani, bunicul e a?a de zv?p?iat c? nici moartea nu reu?e?te s?-l prind?! Nu, nu vrea s? plece pân? nu ne las? tot ce a adunat într-o via?? zbuciumat? ca lui. Abia dup? ce î?i va goli mintea, probabil, va deschide ochii s? î?i ia la revedere.
- Într-o discu?ie, mai de demult, îmi spunea c? el va tr?i o sut? patru ani. ?i eu, care îl cunosc cel mai bine, chiar am motive s? cred în premoni?ia lui. A?a c? ar mai fi ceva vreme… M?, omul ?sta a tr?it ca s? g?seasc? un r?spuns la o singur? întrebare: „Cine sunt Eu?”. Ai v?zut, chiar a?a începe primul volum. Antropoteismul lui, pe care unii se screm s? îl interpreteze drept ontologie, este în realitate o gnoz?. Filosoful din el e un mare, mare gnostic, pot spune un autentic ezoterist. A scris, aproape, de toate - ?tiin?? ?i teorie militar?, politologie, lucr?ri de strategie, poezie, eseu filozofic, roman - mai rar a?a polivalen??. Dar, posteritatea l–ar putea impune drept unul dintre marii reinventatori ai gnozei moderne. Am pierdut sau, mai bine zis, am câ?tigat nop?i întregi, discutând împreun? despre gnoza valentinian? ?i cea setian?. Era sup?rat pe Eliade ?i pe Culianu c?, exponen?i ai unei a?a zise culturi minore, din teama de a nu p?rea ridicoli într-un spa?iu cultural despre care habar n-aveau cât e de falsificat, ?i-au subapreciat trecutul ?i s-au cam îndep?rtat de propria matc?, care i-a z?mislit! Îi era tare ciud? când era nevoit s? aduc? repro?uri zdrobitoare gnozei cre?tine, la care î?i dorea afilierea cu sentimentul, sincer, al filia?iunii. Cât ?i ce ne-am mai „certat” pe Plotin ?i Hermes… Poate c? tocmai din aceast? lung? confruntare cu modelele gnostice am în?eles mai bine, ?i el ?i eu, zalmoxianismul.
- Sunt de aceea?i p?rere. Dar, câteva lucruri îmi par paradoxale la bunicul. Se delimiteaz? de predecesori, spunând c? el nu vrea s? construiasc? un model, pe motiv c? necuprinsul nu poate fi îndesat ?i schingiuit într-un sistem. Afirm? tran?ant c? antropoteismul e o stare de gra?ie, similar? poate nirvanei, pe care Omul o atinge atunci când ajunge s? se simt? Dumnezeu. Dar totu?i, în final, ne las? un model teoretic închegat ?i coerent. Viziunea sa despre „omul-dumnezeu” sau „dumnezeul-om” reu?e?te s? unifice Fiin?a. Prin conceptul fundamental al „devenirii” autocunosc?toare ?i autogerminative converte?te mitologia gnostic? în fenomenologie. În acest mod îl falimenteaz? ?i îl neag? total pe Demiurg ca existen?? ?i autor al actului crea?iei. Fundamentând, îns?, un Tratat de asemenea anvergur?, veritabil act de crea?ie, demersul s?u final este demiurgian. Uneori, de n-a? ?ti cât de iubitor ?i protector era cu noi, parc? m-a? întreba dac? nu a vrut cumva s?-l substituie pe Demiurg prin sine!
- Uite, c? eu, martor ?i oarecum p?rta? la formidabilul s?u travaliu spiritualist, am r?mas subiectiv. Nu m-am putut ridica la nivelul t?u de obiectivitate s? sesizez acest aspect, care acum mi se pare esen?ial. Demiurgian, îns?, presupune ?i acea doz? de demonicitate, ce i-a dus pe unii la nebunie, pe care la tata nu am întâlnit-o.
- Nu fii chiar a?a de sigur… Formidabil la el e un soi de magie, care m? cuprinde de fiecare dat? când îl recitesc. Am senza?ia inepuizabilului, mereu mi se deschide o alt? perspectiv?, parc? mai adânc?, mai sigur? ?i mai conving?toare. Pe concep?ia lui mi-am fundamentat mai toate studiile, inclusiv proiectul de cercetare la care lucrez acum împreun? cu echipa mea. Dar, altceva voiam s? te întreb. Din ce apare pe cea mai recent? înregistrare, se pare c? a lucrat în armat? într-un domeniu special, ultra secret la vremea aceea. Ce ?tii despre asta?
- De la el mai nimic. Era foarte tainic, niciodat? nu vorbea despre ce f?cea el în armat?. Ceva, ceva am mai prins de pe la mama. Dar ?i ea era foarte grijulie când vorbea, de?i eram copiii ei. Ea lucra în biblioteca Marelui Stat Major, se pare chiar la arhiva secret?. Când se mai hârjoneau câteodat?, o auzeam cum îi zicea lui tata, râzând, c? este paranormal. Purta pe veston, în partea dreapt? a pieptului, dou? insigne mari care atestau c? e licen?iat al Academiei Militare ?i în studii superioare civile. Absolvise facultatea de filozofie la universitatea bucure?tean?. În partea stâng? avea o insign? micu?? pe care se afla litera greceasc? psi.
- Aceasta s? însemne c? lucra în domeniul r?zboiului psihologic? Una dintre înregistr?ri d? de în?eles c? era chiar ?eful unui program de cercetare ?i experimentare ancorat solid în problematica parapsihologiei ?i psihotronicii.
- Nu a pomenit niciodat? despre a?a ceva, dar sim?eam, intuiam c? tata e un tip special. F?r? s?-mi dau seama, el m-a ini?iat în regresia autohipnotic?. ?i sigur de la el am mo?tenit, ?i eu ?i voi, abilit??ile pe care le avem.
- Nu ?tiu despre frate-miu, dar deseori tr?iesc senza?ia ciudat? a autoidentific?rii cu bunicul. E ca ?i cum s-ar exprima prin mine… ?i cum s-a produs ini?ierea?
- Ehee, demult, în copil?rie! Tatae Nae, cum îi spuneam eu ?i m?tu?ile voastre când eram mici, punea p?mântul ?la din Verde?, de iese cu capul în gârl?, jum?tate trifoi ?i jum?tate pepeni. Vara, când venea în concediu, tata m? lua cu el, seara, s? p?zim pepenii. Dac? ploua ori era vânt, ne culcam în surl?. Dar, când era vreme bun? dormeam afar?, sub cerul liber, pe o c?pi?? de trifoi proasp?t cosit. Înainte s? adorm, îmb?tat de mireasma trifoiului, cum ?edeam noi a?a întin?i cu fa?a în sus, tata începea s? se joace cu mine. Mai întâi, m-a ajutat s? identific mai toate constela?iile vizibile, apoi mi-a explicat c? exist? o lume în afara noastr?, pe care o vedem cu ochii ?i o alt? lume în interior pe care o vedem cu mintea, dar mai ales cu inima. Închideam ?i eu ?i el ochii ?i m? înv??a cum s? privesc cerul din interiorul meu.
- Adic?, exact cum ai început ?i tu cu noi! Mai departe, las?-m? pe mine! M? concentram, cu ochii închi?i, pân? vedeam un cer senin peste care treceau ni?te pete negre. Le urm?ream pân? disp?reau. ?i atunci, pe bolt?, ap?rea un punct ca o stea ro?iatic?. O priveam intens pân? când, între mine ?i ea, se forma un fascicol luminos. Deveneam un soi de lantern? care lumineaz? în univers. Începeam s? urc pe acest fascicol ?i cu cât m? apropiam punctul luminous se l??ea, ca o sp?rtur?, iar pe margini î?i accentua tonalitatea. Era ca ?i cum intram într-un ochi de ap?. Treceam dincolo de sp?rtur? ?i îmi ap?rea un alt cer. Pe el str?lucea un punct de culoare portocaliu-oranj. M? în?l?am, în continuare, pe fascicolul luminos. ?i, pe m?sur? ce m? apropiam, punctual se l?rgea ca o sp?rtur?. Prin ea treceam spre cerul urm?tor, pe care se proiecta un punct galben. ?i tot a?a, urcam pe fascicol spre cerul cu punctul verde. De acolo în cel cu punctual albastru. ?i urmau cele cu stele indigo ?i violet.
- Numai s? poveste?ti ?i obose?ti. Dar s? o mai ?i faci efectiv…
- Mda… ?i când treceam de al ?aptelea cer intram într-o lume în care to?i cei din jurul meu îmi erau cunoscu?i. Dar nu ?tiam cine sunt ei. Tr?iam ceva între vis ?i realitate. M? mi?cam instantaneu ?i eram pretutindeni. Abia dac? îmi mai presim?eam individualitatea, mi se diluase pân? aproape de dispari?ie propria identitate. Habar nu aveam ce mai era cu trupul meu. Nici nu m? mai gândeam la el. Reîntoarcerea era ca o trezire din somn. Dup? multe cercet?ri, târziu, mi-am dat seama c? la cap?tul „urcu?ului” meu eram „recompensat” cu o plimbare prin câmpul morfogenetic.
- A?a e! Eu am aflat despre ce se întâmpla cu trupul în respectiva stare într-un moment critic, de via?? ?i de moarte. În cadrul uneia dintre combina?iie, de pe vremea când eram Sfinxul, iar „partenerii” mei au vrut s? m? substituie din pozi?ia de lider ?i s? m? fac? disp?rut!
- Nu ne-ai povestit niciodat?. Chiar a?a? M? cam mir cum de au îndr?znit. Probabil nu te cuno?teau a?a bine! Cu capacitatea ta de anticipa?ie… nu prea aveau ?anse.
- Treburile au fost mai complicate. Spre a m? detecta s-au folosit din plin tehnici ?i mijloace „para”. Singura speran?? salvatoare a fost s? recurg la aceast? autoregresie. Când „amicii” au dat buluc în camera, în care erau siguri c? dorm, au avut marea surpriz? de a g?si patul gol. Asta mi-a povestit-o, ceva mai târziu, v?ru-meu Costea, care era infiltrat printre ei.
M? tot v?itam c? am o durere, ca o s?getare, în picior. Niciun medic nu fusese în stare s? o explice. Atunci, el ?i-a amintit c? în mometul când mi-au invadat camera, de ciud? c? nu mai era nimeni în pat, ?eful lor a lovit cu un jungher în lenjeria patului, dup? care au ie?it în fug? s? m? caute în celelalte înc?peri ?i în împrejurimi.
- Erai în pat, îns? trupul î?i devenise invizibil. Dac? nu se precipitau a?a, probabil, vreun „special” de-ai lor ?i-ar fi dat seama, te-ar fi sim?it. Cu?itul nervosului, îns?, ?i-a str?puns piciorul. Infoenergia cu care erai înc?rcat, la întoarcere, a închis instantaneu rana. Durerea interioar?, îns?, a persistat pân? când uitarea a vindecat-o.
- Acum, cu noile voastre descoperiri, avem explica?ia. Dar atunci…
- Atunci, cum erai o bomb? infoenergetic?, prin câteva pase le-ai pr?jit creierii ?i i-ai f?cut pe to?i legum?. Dup? care i-ai reprogramat ?i i-ai trimis acas?, unde au f?cut dezastrul care a îngrozit, la vremea respectiv?, jum?tate de glob. F?r? a i se cunoa?te dedesubturile, respectivul episod figurez?, înc?, la loc de cinste în istoria r?zboiului psihotronic.
- M? surprinzi, tinere! De unde ?tii tu aceste am?nunte?
- Ei, de unde… Din când în când mai ?edeam ?i eu, ?i frate-meu la cîte o parol? cu unchiul Costea. Habar nu ai câte ?tim despre tine!
- Ave?i mare grij?! A?i înv??at s? v? proteja?i, dar totu?i cine ?tie prea multe…
- Despre tataia nu prea ?tiam nimic. Abia acum, pu?in câte pu?in, începem s?-l „citim”. Dar, chiar ?i în starea în care se afl?, e tare zgârcit când este vorba despre el. Majoritatea informa?iilor le deducem din prelucrarea contextului.
- Momentul lui de glorie, probabil, r?mâne atunci în decembrie ‘89. Mama era cea care aflase câte ceva despre „faptele” sale de pe la unii dintre camarazii ?i subordona?ii s?i.
- Înc? nu a început s? „povesteasc?” despre acel context. Despre ce e vorba?
- Se afla, într-o o misiune special?, la Ia?i în timpul desf??ur?rii „ostilit??ilor”. Dincolo, peste Prut se încinseser? motoarele în a?teptarea „chem?rii” din interior, care le-ar fi justificat invazia. Ajuns la exasperare, comandantul trupelor ruse?ti, concentrate la grani?a cu Romania, i-a cerut o întâlnire de urgen??. Î?i dai seama ce tr?dare a fost atunci dac? ru?ii ?tiau deja c? el se afla acolo! Întâlnirea s-a produs într-un punct de pe grani??, unde tata i-a îmbârligat în a?a hal mintea generalului c? acesta s-a dus val vârtej la Kremlin. Acolo l-a convins pe Gorbaciov ?i ai lui s? opreasc? interven?ia militar?. Apoi, nu se ?tie ce le-a f?cut „turi?tilor” infiltra?i ?i „conservelor” activate care trebuiau s? declan?eze revolu?ia, cu vreo s?pt?mân?, înaintea Timi?oarei. Mult mai târziu, abia dup? ce pre?edintele a fost arestat, ace?tia au venit în ma?ini cu steaguri la poarta comandamentului diviziei ?i au cerut voie s? fac? ?i ei „revolu?ie”, de fapt o manifesta?ie în Pia?a Unirii.
- Am citit multe despre t?r??enia asta cu Romania de atunci. Dup? formula clasic? a vremii, prin serviciile secrete, ru?ii asista?i de occidentali au creat „problema” în interior, iar apoi urmau s? intervin? militar, din afar?, spre a o „rezolva”. Poate ?i azi ar mai fi defilat pe str?zile noastre solda?ii lor „eliberatori”. Informa?iile sunt atât de contradictorii încât, de?i am reu?it în mare s? refac scenariul acelei lovituri de stat, simt c? îmi scap? esen?ialul.
- Ru?ii, militar, erau deja prezen?i în Romania prin cei vreo patruzeci de mii de „turi?ti”. Dar important e c? nu a intrat oficial armata ro?ie, pe care Dej cu mare greutate o scosese din ?ar?. Î?i dai seama ce ar fi însemnat s? vin? din nou?
- S-ar fi instaurat, probabil, un soi de lung? ocupa?ie…
- P?i, prin ‘92 sau ’93, nu mai ?in bine minte, geograful ?ef de la Casa Alb? a f?cut public? o hart? cu modific?rile teritoriale care s-ar putea produce în urm?torii ani în Europa. Harta asta era aproape identic? cu cea adus? de spionajul nostru de la discu?iile de la Malta dintre Bush ?i Gorbaciov. Ceau?escu înebunise când o v?zuse! Pe ea, o parte din Transilvania figura ca trecând la Ungaria. Deci, î?i cam dai seama ce se urm?rea prin înl?turarea lui.
- Mda, acum dup? ce ne-am mai distan?at în timp de evenimentele de atunci, misterul a început s? se cam dezv?luie. Au mai fost ?i congresele astea de istorie… La Malta, ru?ii împreun? cu americanii, f?cându-?i concesii reciproce, au decis s? pun? cap?t „r?zboiului rece”. Romania a fost obiect de tranzac?ie. Pân? la venirea la putere a lui Ceau?escu, „fratele de la r?s?rit”, în numele pl??ii datoriei de r?zboi ?i, ulterior, al solidarit??ii proletare, a jecm?nit-o cum a vrut. Când acest lucru nu a mai fost posibil, pentru c? deveneam tot mai independen?i ?i suverani, s-a hot?rât s? le-o predea americanilor ?i Occidentului.
- Oarecum… dar sfârtecat?! Exista scenariul unui r?zboi civil între infiltra?ii din R?s?rit ?i Occident, care ar fi sprijinit minoritatea maghear?, chipurile masacrat? ?i cele patru milioane de ceau?i?ti, în fapt poporul român. Armata rus? ?i for?e ale altor state urmau s? vin? ca trupe ONU de men?inere a p?cii. În urma interna?ionaliz?rii conflictului se ajungea la un arbitraj, prin care se operau modific?rile teritoriale de pe respectiva hart?. ?i a?a ne-am trezit singuri în fa?a celor mai puternici inamici – NATO ?i Tratatul de la Var?ovia.
- Se petrecea o dubl? tr?dare. Din partea americanilor, care ne încurajaser? în demersul de eliberare de sub influen?a sovietic?, dar ?i a alia?ilor de la Var?ovia cu care aveam tratate de ap?rare reciproc?.
- Po?i s?-i adaugi ?i pe francezi! Ceau?escu încheiase cu De Gaulle un tratat de asisten?? ?i sprijin reciproc. Mitterand, care se socotea socialist, nemul?umit c? nu primise din partea Romaniei suficient „ajutor fr??esc”, adic? bani pentru campania sa electoral?, a procedat deloc amical. A adus vreo dou? brig?zi de mercenari de ?ia de-ai lor din legiunea str?in? în Ungaria, chiar la grani?a cu noi. Ungurii fuseser? foarte genero?i cu el ?i putem intui cam ce inten?ii aveau.
- Pe ei îi uitasem… Ai dreptate! ?i a?a s-a pornit „revolu?ia”, cu interven?ii din toate direc?iile. Ungurii, bulgarii ?i sârbii s-au b?gat ?i ei în seam?, sperând c?, prin sfârtecarea Romaniei, s-or alege m?car cu câte vreo ciosvârt? teritorial?.
- Întocmai! ?i când regizorii se preg?teau s? deschid? ?ampania, spre a-?i savura victoria, s-au implicat Securitatea ?i Armata. Planul lor prevedea sacrificarea conduc?torului statului pentru a salva ?ara. Mai întâi, prin refuzul ajutorului militar sovietic ?i din alte p?r?i, generalul Gu?? a anun?at întreaga lume c? armata român? este capabil? s?-?i rezolve problema intern? prin for?e proprii. Apoi, generalul Vlad a scos popula?ia Capitalei, grupat? pe marile platforme industriale, în strad?. Prin aceasta, Bucure?tiul prelua ini?iativa, „furând revolu?ia”.
- Ahaa… ?i pentru ca Armata s? poat? prelua puterea, Ceau?escu trebuia înl?turat.
- Pentru a fi scos din scaunul puterii, i s-a înscenat acea fug? cu elicopterul. Numai c? generalul St?nculescu, numit de c?tre pre?edinte ministru al Ap?r?rii, s-a speriat de rolul pe care trebuia s?-l joace. ?i în loc s? constituie un consiliu militar provizoriu de conducere a ??rii, absolut justificat pentru c? politicul colapsase, a predat puterea lui Ion Iliescu. Acesta l-a adus la conducerea armatei pe generalul Militaru, tot un pro sovietic, care a activat to?i fo?tii comandan?i militari epura?i de Ceau?escu pe motiv c? erau agen?i sovietici. În acel Front al Salv?rii Na?ionale, mai mult de fa?ad?, a inclus ?i câ?iva pro occidentali. Mai târziu, ap?rând ni?te neîn?elegeri între ei, ministrul Ap?r?rii împreun? cu grupul s?u voiau s?-l aresteze pe Iliescu ?i pro moscovi?ii lui. Pe motiv c? ace?tia, ?tiind cît de puternic era antirusismul în Romania, ezitau în a închina rapid ?i total ?ara Moscovei. Tata a avut atunci un rol foarte important în organizarea rebeliunii ofi?erilor din Marele Stat Major, despre care nu prea se vorbe?te, dar care a determinat înlocuirea lui Militaru ?i alor lui.
- M? gândesc la soarta acestui general St?nculescu care, dup? ce a f?cut ani grei de pu?c?rie, a murit ca simplu soldat! A? spune, nedemn totu?i! Î?i împu?case la Târgovi?te, în urma unui simulacru de proces în care avocatul din oficiu era cel mai înfl?c?rat acuzator, comandantul suprem… Vezi c? exist? totu?i o judecat? acolo în cer! În fa?a militarilor, r?mâne nu doar un om f?r? onoare, care a apelat la jenantul tertip cu piciorul în gips spre a se salva pe sine când ?ara era în primejdie, ci ?i un dezertor care, neasumându-?i misiunea momentului istoric s-a comportat ca un la? tr?d?tor.
- Mai degrab?, un soi de jalnic ?mechera?! Dar, dincolo de urzelile de culise, el poate fi considerat principalul vinovat în asasinarea pre?edintelui. Practic, abdicând de la r?spunderea sa, devenind sluga comploti?tilor, l-a ucis, din ordinul acestora, pe ?eful s?u suprem, c?ruia îi jurase credin??. Abia, apoi a urmat marele dezastru ce s-a ab?tut asupra ??rii tot din vina lui. Istoria nu se scrie cu dac?. Dar, sub control militar, tranzi?ia s-ar fi f?cut pa?nic ?i în ordine. A?a, cu grani?ele deschise ?i în haosul institu?ional creat, ?ara a r?mas o ograd? f?r? câini în care jecm?nitorii autohtoni în complicitate cu cei str?ini ?i-au f?cut de cap.
- O fi adev?rat ce se spune? C?, pe undeva, militarii au fost surprin?i ?i nu au fost în stare s?-?i adecveze rapid reac?ia la momentul respectiv.
- Ohoo, câte nu se spun! Important e c? prin martirajul Ceau?e?tilor r?zboiul civil a fost evitat, iar integritatea ??rii salvat?. Legat de ce zise?i… cu militarii. Nu chiar… Se pare c?, în camera neagr? a Statului Major General, exista un „scenariu” de reac?ie pentru o ipotetic? situa?ie asem?n?toare evenimentelor din ’89. În unul din rarele sale momente de relaxare, tata ne-a povestit un episod din vremea când era tân?r locotenent. El era rachetist antiaerian, dar înc? nu am aflat cum ajunsese, chiar la început de carier?, în trupele de para?uti?ti ale generalului Ba?tan.
- Ahaa… Cel care a fost, mult? vreme, campion mondial cu o para?ut? inventat? ?i confec?ionat? chiar de c?tre el.
- Da. Misiunea lor era s? fie lansa?i în spatele frontului, în teritoriul inamic ?i s? provoace panic? ?i dezordine, s? nimiceasc? obiective de mare importan?? ori s? ocupe anumite raioane, creând capete de pod prin care se f?cea posibil? traversarea unor cursuri importante de ap? sau era înlesnit? ofensiva. Principala lor modalitate de antrenament, în timp de pace, era s? penetreze sistemul de securitate al unor obiective secrete ori de importan?? na?ional?, precum ?i s? p?trund? în unit??i militare în?elând sistemul lor de paz? ?i ap?rare.
- ?i ce f?ceau, b?nuiesc c? nu provocau cine ?tie ce nenorociri în propria ?ar?? Ahaa, probabil intrau în unitatea militar? ?i furau armament, muni?ie, documente ori ceva important…
- Se infiltrau în caz?rmi ?i în dispozitive operative, unde studiau din interior vulnerabilit??ile. Când totul era gata ocupau corpul de gard?, dezarmau santinelele, arestau personalul de serviciu ?i îl înlocuiau cu oameni de-ai lor. „Minau”, apoi, remizele cu tehnic? de lupt?, depozitele de armament ?i cele de carburant, punctele de comand?, „otr?veau” alimentele ?i cazanele în care se g?tea hrana etc. F?ceau cam tot ce se putea ca respetiva unitate s? nu mai fie apt? de lupt?.
Diminea?a, când venea comandantul, îi d?deau onorul în locul g?rzii adev?rate ?i îl conduceau în biroul s?u, unde îl a?tepta ?eful comandoului cu un pistol în mân?. I-l punea la tâmpl? ?i îi cerea s? raporteze e?alonului s?u superior c? este arestat de c?tre un grup de desant de la unitatea militar? de para?uti?ti cu num?rul respectiv, iar cazarma este minat?. Apoi îi f?ceau leg?tura cu generalul Ba?tan, c?ruia îi raporta c? b?ie?ii s?i ?i-au îndeplinit misiunea. Dup? ce le semna ?i ?tampila ordinele de serviciu plecau cu un camion de-al lor, care îi a?tepta la poarta unit??ii.
- Aoleu! ?i vai de bietul comandant dup? aceea…
- De obicei era destituit. Eh, în una dintre aplica?iile lor, tactu-mare a fost ?eful unui asemenea comandou. Misiunea lui a fost s? penetreze sistemul de securitate al pre?edintelui ??rii. ?i ?i-a îndeplinit-o exemplar. Diminea?a, când Ceau?escu a intrat în biroul s?u, generalul Ba?tan l-a întâmpinat, i-a raportat c? totul e în ordine ?i c? de la ora dou? noaptea se afl? sub protec?ia trupelor de para?uti?ti aflate sub comanda sa.
- Formidabil! Lovitur? de stat, nu altceva!
- Exact asta ?i-o fi imaginat ?i pre?edintele, probabil. M-ai întâi s-a îng?lbenit, dar ?i-a recuperat rapid prezen?a de spirit ?i a avut t?ria s?-l felicite.
- ?i mai departe?
- P?i, pentru aceast? isprav?, generalul a mai primit o stea, iar tata a fost avansat le la locotenent direct c?pitan.
- Ce a f?cut mai departe pre?edintele este u?or de imaginat. Probabil, a destituit ori i-a b?gat în pu?c?rie pe câ?iva dintre mah?rii Securit??ii. Apoi…
- Apoi, generalul a fost promovat într-o func?ie superioar?, de unde nu mai avea niciun contact cu trupele. Tata, dup? un stagiu scurt de profesor la Centrul de Instruc?ie al Rachetelor, a ajuns în preajma generalului Ilie Ceau?escu, fratele pre?edintelui.
- Aha, ca s?-l aib? cât mai aproape ?i s?-l poat? supraveghea.
- A mai fost avansat, iar??i la excep?ional, maior. Dup? care, în calitate de consilier al fratelui pre?edintelui, a coordonat Centrul de Opera?iuni Psihologice, îndeplinind misiuni dintre cele mai secrete. Spre a fi la curent cu toat? situa?ia ?i problemele armatei, generalul Ilie îl lua cu el, ca asistent, la toate ?edin?ele de conducere ale Ministerului. Proasp?t absolvent de filosofie, când i se cerea p?rerea, venea cu idei ?i solu?ii care, de multe ori, îi ?oca pe ?efii Armatei prin noutatea ?i nonconformismul lor. Prin frate-s?u, se pare c? însu?i pre?edintele se intersea de el. To?i cei de la vârf erau convin?i c? îl preg?teau pentru func?ia de viitor ministru al Ap?r?rii.
- Trebuie, neap?rat, s? fiu foarte atent la spovedania bunicului. Cine ?tie câte lucruri interesante ne va spune.
- Eu nu a? fi a?a sigur. Tu, care te pricepi cel mai bine, ar trebui s? vezi pân? unde se ajunsese în experimentele cu ?tergerea memoriei. S-ar putea, îns?, s? afli c? Ba?tan nu a conceput acea riscant? misiune de capul lui. Poate c? în spate s-a aflat chiar Statul Major General, care a dorit s?-?i verifice ipoteza „lu?rii sub protec?ie a pre?edintelui într-o situa?ie de criz? intern?”. În decembrie ‘89, ea a fost doar actualizat?, f?r? a fi aplicat? pân? la cap?t. S? nu uit?m c? la conducerea sa ajunsese generalul Vasile Ionel, agent dovedit al Moscovei.
- ?i cu ceilal?i participan?i la acea misiune ce s-a mai întâmplat?
- Întregul grup de para?uti?ti, ce formau comandoul, a fost dizolvat, iar membrii s?i au fost împr??tia?i pe la alte unit??i. S-a p?strat un secret absolut asupra „întâmpl?rii”. Dar, exerci?iul tactic de atunci s-a l?sat cu importante urm?ri. A sporit neîncrederea Bucure?tiului în alian?a politico-militar? la care era parte, Romania întemeindu-?i o doctrin? ?i un sistem de ap?rare a ??rii exclusiv prin efort propriu în cadrul unui „r?zboi al întregului popor”. Ceau?escu ?i-a creat un sistem de securitate proprie suficient de performant încât toate încerc?rile ru?ilor de a-l lichida au e?uat. De aceea, pentru înl?turarea lui s-a apelat la scenariul revoltei populare. Dar… Ne-am cam luat cu vorba. Tu, cum mai stai cu fetele? E rost s? m? faci socru mare? Ioana cât crezi c? o s? te mai a?tepte?
- O veni ?i vremea aia! Deocamdat? fetele sunt, poate, ultima mea preocupare.
- M?i, b?iete, ai grij? s? nu treac? via?a pe lâng? tine f?r? s? bagi de seam?! ?i în ce e?ti a?a de afundat încât s? nu te mai po?i bucura de zâmbetul unei domni?oare?
- Ei, nu m? lipsesc eu de asemenea bucurie… În principal, tot în studiul memoriei. Încerc s? regresez pe filon cât mai adânc în trecut. Problema e c? nu pot s? culeg ?i s? aduc nimic cu mine de acolo. Sunt ca într-un vis în care nu doar asist la un film foarte de demut, ci ?i joc în el. Recorporalizez personajul de acum dou? – trei mii de ani, dar când revin uit tot. ?i mai nepl?cut e c? îmi tr?iesc viziunile, dar nu putem înregistra nimic. Exist? o cenzur? pe care înc? nu ne-o explic?m ?i peste care nu pot trece.
- E vorba de alte vie?i anterioare ale tale?
- N-a? spune… Parc? ceva mult mai mult. Am senza?ia unei aceleia?i entit??i unice din trecut ?i pân? în prezent. Exprimat metaforic, m? imaginez vârful unui nesfâr?it fir de iarb? ce vine din adâncuri abisale.
- Am în?eles de la m?tu?i-ta Narcisa c? ipoteza ta e revolu?ionar?. C? ai propus o alt? percep?ie asupra memoriei.
- Nu ?tiu cât e de revolu?ionar?, dar radical? sigur este. Am trecut dincolo de abord?rile clasice ale neuro?tiin?elor. Memoria e o chestiune transfiziologic?, o problem? infoenergetic?. Înforma?iile acumulate de-a lungul tr?irii experien?ei p?mântene sunt depozitate, temporar, în aura personal? sub forma câmpului cerebral.
- Ce frumos! Probabil color, sub forma unor curcubee… De aia vis?m colorat.
- Prin undele, s? le spunem mentale, ale con?tien?ei universale interconectate la spa?iotemporalitate, informa?ia este transferat? incon?tient în câmpul morfogenetic, unde este stocat?, organizat? ?i în func?ie de context actualizat?, readus? în prezent la cererea subiectului.
- Dac? în?eleg bine, memoria nu se afl? în creier, ci în afara sa.
- Da. Este informa?ie universalizat?, dar decodificat? cerebral în func?ie de nevoi. E un fel de microarie în cadrul unui infinit câmp, pe care fiecare ne-o cre?m instantaneu ?i ne-o ilumin?m din când în când, preluând din ea secven?e sub forma unor puseuri informa?ionale. Numai creierul emitentului o poate activa ?i actualiza în morfogenez?. ?i numai pe cea prezent?, acumulat? în cursul tr?irii actuale.
- Adic?, la memoria mea nu pot avea acces decât eu! ?i numai în aceast? via??.
- Se poate spune ?i a?a. Experimentele sau, mai corect spus, antrenamentele pe care le facem vizeaz? dezvoltarea capacit??ii de a ne penetra ?i propria informa?ie trecut?.
- ?i în acest mod putem reface succesiunea de vie?i anterioare… O istorie a propriei deveniri, tr?it? ca un film, în care fiecare suntem personajul principal.
- Întocmai! Dar f?r? a avea percep?ia identit??ii secven?ialit??ilor personale, ci pe cea a unicit??ii. Am configura fizionomia fiin?ei eonice, cea care se g?se?te în fiecare pe timpul tr?irii ( însufle?irii), dar ?i „dincolo” de noi.
- E vorba despre fiin?a care fiin?eaz? ?i dincolo de moarte. Dar, atunci, la memoria umanit??ii, persoana nu are acces decât aici, pe p?mânt, în perioada tr?irii prin acumulari culturale.
- Dup? cum ?tii, via?a se manifest? în cadrul a dou? stadii – cel al tr?irii p?mântene, care implic? însufle?irea ?i cel?lalt al fiin??rii - existen?a de „dup?”. Pe timpul însufle?irii suntem conecta?i la cultura umanit??ii, pe care o acumul?m prin înv??are. Este perioada în care persoana adun?, dar ?i produce, reproduce informa?ie. La actualul nivel de evolu?ie a omului, datorit? „c?derii” acestuia, fiin?a nu se mai identific? cu persoana. Exist? un fel de ruptur? în cadrul c?reia ele doar interac?ioneaz?. Mântuirea este efortul persoanei de a evolua spiritual pân? la reidentificarea cu fiin?a.
- Aha! Deci, s? facem diferen?? între „persoan?” ?i „fiin??”. Prin memorare persoana culege informa?ie din spectrul cultural al umanit??ii, dar ?i-o ?i poate actualiza ?i revizui pe cea din morfogenez?. Tocmai combinând cele dou? surse omul e produc?tor de informa?ie.
- Ai în?els corect. Dar „dup?”, pe timpul fiin??rii, e posibil accesul la întreaga informa?ie universal? depozitat? în morfogenez?. Ca într-o bibliotec? cereasc?, cunoscuta akasha, fiin?a eonic? este cea care o „cite?te”. În acest mod ea se încarc? potrivit capacit??ii sale de depozitare. În momentul atingerii nivelului de satura?ie se produce saltul. Informa?ia eonic? este convertit? în informa?ie ereditar?. Sub forma infoenergiei kundalini devine s?mân?a genetic? masculin? a unei persoane, care vibreaz? pe frecven?a filonului neamului c?ruia apar?ine. În momentul întâlnirii unei persoane feminine cu vibra?ie apropiat?, care va avea rolul de gazd?, aceasta e depus?. Are loc fecundarea ?i dezvoltarea sub form? de fetus. La na?tere, întreaga mo?tenire eonic? se reg?se?te în s?mân?a masculin?.
- Stai a?a, s? o lu?m mai pe îndelete! Am impresia c? tu ai „furat” antropoteismul lui tactu-mare.
- Nu l-am furat. Încerc s? explic memoria din perspectiv? antropoteist?.
- Deci, tu, Marc Andrei cine e?ti?
- Hmm… Mai corect nu cine sunt, ci care sunt. De aceea bunicul a întâmpinat atâtea dificult??i, pentru c? punea întrebarea la modul în care o faci ?i tu.
- M? rog, chestie de subtilit??i… Dar, ai dreptate, care pot fi esen?iale!
- Dup? însufle?irea mea trecut? am ajuns „dincolo”. Prin tot ce am f?cut aici pe p?mânt, ca persoan?, mi-am completat configura?ia fiin?ei eonice. Pe timpul fiin??rii m? încarc cu informa?ia pe care o poate depozita fiin?a persoanei care voi fi. Când s-a ajuns la satura?ie, nu ?tiu câte genera?ii s-au succedat pe Terra între timp, infoenergia kundalini se interconecteaz? procesului de fecundare dintre spematozoidul patern, adic? al t?u, unde m? aflu eu, ?i ovulul matern – gazda mea trupeasc?. La na?tere, spiritual voi fi tu, iar corporal voi fi mama. Fecundarea e un soi de iradiere, teleportare a mea din timpul fiin??rii în timpul însufle?irii. În perioada gesta?iei materne m? formez corporal ca fetus în conformitate cu informa?ia patern?, con?inut? în s?mân?a genetic?.
- Persoana ar fi spiritul patern – fiin?a venit? pe aceast? cale ereditar? s? s?l??luiasc?, o vreme, în corpul matern.
- Dup? na?tere ?i pân? la atingerea pubert??ii, informa?ia fiin?ei mele eonice, aduse, e convertit? în s?mân?a ereditar? proprie. Cel care voi fi prin copiii mei. Copiii sunt, în fapt, copii terestre ale mele. Potrivit acesteia, în cadrul unui viitor proces fecundativ, se va forma un alt fetus, care reprezint? un alter ego al fiin?ei mele eonice. Mai bine spus, o alt? întrupare a mea! Ca persoan?, parcurg un proces de automultiplicare.
- Deci, eu sunt cel care a venit de „dincolo” ca infoenergie eonic? sub forma kundalini. În cadrul fecundit??ii m? formez fizic în conformitate cu informa?ia genetic? patern? – un arhetip al meu într-un trup a c?rui materializare e matern?. În continuare, pe timpul însufle?irii, convertesc eonic propria kundalini în s?mân?? ereditar?.
- Destul de corect. Pe perioada însufle?irii, ne form?m corporalitatea potrivit zestrei infogenetice a mamei. Dar, totodat?, ne ?i convertim spiritualitatea eonic? în s?mân?? ereditar?. Vom afla mai multe despre aceasta pe m?sur? ce vom imagina mecanismul regresiei c?tre unicitate a paternit??ii, fr??iet??ii, rudeniei, neamului, etniei, rasei. Suntem în faza în care ne întreb?m dac? în jocul acesta al memoriei contagiunea ipostaziaz?, în cea mai mare m?sur?, bizar ori bizareria exprim? necesitatea devenirii. Î?i dai seama c? demersul nostru autocunosc?tor se produce în afara spa?iotemporalit??ii ?i ne e destul de dificil s? convertim dinspre calitativ c?tre cantitativ. Suntem în situa?ia în care avem ideea, dar nu ?i limbajul adecvat spre a o exprima. Suntem o melodie t?cut?!
- Mda…Trecerea aceasta din planul revelatoriului în cel al explicativului pare aproape imposibil?.
- Misterul ni se relev?, dar noi nu-l putem spune pentru c? e o tr?ire individual?, absolut subiectiv?. ?tiin?a clasic? opereaz? cu obiectul cercet?rii - pas c?tre sau p?rticic? a ne?tiutului. În cazul nostru, cercet?torul e obiectul misterului. În ?tiin??, cercet?torul merge c?tre mister ?i sparge câte o buc??ic? din el. În spiritualism, totul se petrece invers, misterul se revars? ca un torent asupra mediumului, care nu reu?e?te s? releveze decât o pic?tur? din el. Revela?ia e total?, dar relevarea ei este destul de problematic?. Neputând cuprinde întreaga devenire, introducem un arbitrariu ?i anume îi stabilim un sens ?i implicit o succesiune. În realitate, dincolo de spa?iu ?i timp, nu exist? a?a ceva. De aceea, poate nu vom putea exprima niciodat? dac? sunt str?bunicul, bunicul, tat?l ori fiul, nepotul sau str?nepotul meu, dac? fiin?a sunt eu sau fratele meu. Sunt alte multe de clarificat în leg?tur? cu concomiten?a lor spa?iotemporal? pe timpul tr?irii p?mântene. „Dincolo”, ele formeaz? o unicitate transmigratorie.
- Fascinant… ?i atunci, cu femeile?
- E cam la fel. Numai c?, în timpul fiin??rii eonice, femeia nu mai acumuleaz?, ca b?rbatul, informa?ia spiritual? a fiin?ei. Ea absoarbe, sub forma unui gol, informa?ia de dincolo de fiin?? – programul devenirii viitoare a persoanei. Femeia e un fel de matrice în care se toarn? con?inutul genetic al b?rbatului. Dac? b?rbatul e o proiec?ie dinspre trecut spre prezent, femeia e o proiec?ie dinspre viitor c?tre prezent. B?rbatul e un plin din trecut care se gole?te de sine, sub forma unei persoane în viitor. Femeia e un gol care vine din viitor ?i se umple cu sine în prezent. B?rbatul ?i femeia sunt un ianus, perechea antinomic? a sinelui. Prin femeie î?i tr?iesc împreun? prezentul, prin b?rbat î?i tr?iesc viitorul. ?tiin?ific vorbind, bineîn?eles, ne afl?m în faza unei ipoteze, lucrurile meritând ?i urmând a fi explicate mai detaliat.
- Dar cu uitarea cum e?
- Uite, tocmai la ?anc nedumerirea ta! Femeia e uitarea, iar b?rbatul amintirea. Uitarea nu e un fenomen negativ, cum se credea. Este conservarea informa?iei atunci când func?iile cerebrale, din varii motive, ?i-ar afecta, perturba informa?ia condensat? în memorie. Cazul alzhaimer-ului ?i altor dezechilibre. E un fenomen pozitiv, de autoprotec?ie genetic? în final.
- Cu visele astea cum mai e? Au ap?rut teorii, ipoteze noi bazate pe diferite tipuri de experimente. Dar la întrebarea: „de ce vis?m?” mai nimeni nu r?spunde. Continui s? cred c? cea mai pertinent? explica?ie r?mâne tot cea freudian?. Incon?tientul î?i face cur??enie în ograd? ?i elimin? gunoaiele, informa?iile inutile ori stânjenitoare în exterior. Visele ar fi ni?te dejec?ii ale sale.
- Ce simplu, ar fi o autoterapie ?i nu am mai avea boli neuro ?i bolnavi psihici! Atunci, f?tul în burta mamei de ce mai viseaz?? El nu a avut timp s? decanteze „gunoaie”. Din perspectiv? antropoteist?, explica?ia e relativ simpl? ?i tocmai prin aceasta suficient de verosimil?. Fiin?a eonic? e o entitate vie, pulsatorie – se dilat? ?i se contract?. În perioada dilat?rii leg?turile ei cu fiin?a persoanei se amplific?, accentuiaz?. Aceasta se traduce printr-o iluminare a fiin?ei, o m?rire a capacit??ii ei de a „vedea“, dar ?i prin afi?area unui spectru mai mare de informa?ii de „dincolo”, din banca central?. În respectiva perioad?, în mod natural, capacitatea creativ? a creierului cre?te. E un moment de mare inspira?ie cînd nu ?tim de unde ne vin idei geniale ?i solu?ii atât de utile rezolv?rii problemelor. Dac? ne afl?m la somn, momentul pulsa?iei corespunde perioadei REM a acestuia. Atunci, aceast? iluminare determin? o activare a creierului încât acesta începe s? lucreze ca ?i cum ar fi treaz. Singura mare deosebire fa?? de perioada activ? e c? musculatura e imobilizat?. În faza de contrac?ie a fiin?ei eonice leg?turile cu fiin?a persoanei sl?besc ?i organismul reintr? în stadiul de somn profund.
- Interesant? explica?ie… Dar de ce uit?m tot ce vis?m? Pentru c? reprezint? informa?ie redundant?, nefolositoare?
- Tare ata?at mai e?ti la Freud ?i Yung… Nu uit?m tot ce vis?m. Creierul face o selec?ie a informa?iilor ?i re?ine doar ce ?i cât îi este util pentru problemele imediate, aflate pe agenda sa de lucru ori reprezint? o posibil? solu?ie la ceva care îl fr?mânt? de mult? vreme.
- M?car am aflat ?i eu de ce visez… ?i zici c? a?i reu?it autotransferul din corporalitate în spiritualitate. Pân? unde ai ajuns?
- Acest lucru era un fapt aproape banal în ?colile misterelor de acum câteva milenii. ?i-am spus, nu pot s?-mi dau seama pân? unde realizez autoregresia pentru c?, la întoarcere, uit tot. Spiritul se întoarce numai pe cale ereditaro-genetic?. De baz? ne r?mân tot descifr?rile tale de pe pl?cile de aur.
- ?i care ar fi cauza acestei dec?deri a fiin?ei umane? Pierderea poten?ei spiritului de a se corporaliza instantaneu. Cu alte cuvinte, actuala neputin?? a teleport?rii!
- Pot formula ni?te p?reri. Dar, la modul ?tiin?ific, nu ne-am pus, înc?, aceast? întrebare pân? acum. Nu uita c? demersul nostru nu e investigatoriu, nu presupune o apropiere de adev?r prin metod?, m?surare cantitativ? ?i validare experimental?. Transgresiunea presupune atingerea unei anumite st?ri, e calitativ? ?i se ob?ine sub forma ilumin?rii intuitive, revelatorii ?i imaginative.
- Bine, bine… Teoria ca teorie, dar practica ne omoar?! A?i realizat ceva palpabil?
- Deocamdat?, numai Alex reu?e?te metamorfozarea complet? ?i întoarcerea. O a doua persoan? e apt?, dar nu am realizat, hai s?-i zicem experimental, saltul pân? la cap?t. Ceea ce s-a întâmplat a fost spontan, accidental, rezultanta unei contagiuni spirituale.Trei dintre subiec?i i-am pierdut ?i facem eforturi pentru g?sirea ?i recuperarea lor.
- Frate-t?u ?sta… Pe unde o fi umblând… Chiar a început s? mi se fac? dor de el.
- ?i eu abia îl a?tept s? vin?… Nu doar ca s?-l îmbr??i?z, s? m? bucur c? e s?n?tos ?i s?-l felicit pentru ce face! Mor de ner?bdare ?i s? aflu dac? nu s-a întâlnit cumva cu ei. Eventual, s?-l trimit s?-i caute.
- ?i doar la atât se reduce toat? „produc?ia” voastr? de lichantropi?
- Suntem înc? la început. Mai avem în preg?tire, în diverse stadii, înc? un num?r de „pacien?i”. În maximum cinci - ?ase luni, sper?m ca unii dintre ei s? devin? opera?ionali. Cam într-un an ?i ceva, poate chiar de ziua lui, sper c? o s?-i d?ruiesc lui frate-meu o întreag? hait?. E treaba lui, mai departe, s? ?i-i preg?teasc? pentru misiunile specifice!
- Dac? ave?i prototipul, de ce totu?i merge a?a de greu?
- În primul rând, pentru a p?stra secretul, nu putem lucra decât în anumite zile. Înc? nu am reu?it s? ecran?m complet interferen?ele ?i risc?m s? fim descoperi?i. Dar, problema cea mai dificil? e cu selec?ia.
- M?i, m?i, au pierit geto-dacii! Chiar a?a de tare ne-am curcit?
- Nu neap?rat, de?i metisajul ne afecteaz? în propor?ie de peste cincisprezece la sut?. Lichantropierea e, în primul rând, un test al purit??ii absolute. Orice întinare are conscin?e ireparabile. În loc s? ne apropiem de zei, producem fiare. Avem, deja, câteva e?ecuri…
- Ai dreptate! Nu to?i geto-dacii se puteau lichantropia. Numai urma?ii marilor heralzi!
- P?i, vezi? E foarte dificil pân? dibuim un filon preo?esc. Ne-au fost de mare folos informa?iile tale din descifrarea pl?cilor. Mai ales acele tabele cu marile familii aristocratice europene. Nu e a?a, cum s-a scris, c? au descenden?? semitic?. În marea lor majoritate provin de aici, din spa?iul nostru europontic.
- Deci, frate-t?u e dovada cert? c? neamul nostru descinde dintr-una din cele patru tagme de preo?i geto-daci. Probabil din cea a preo?ilor militari. Apropo, tu ce faci? Nu încerci?
- M? p?strez pentru un experiment la care lucr?m de ceva vreme. Avându-l pe Alex, o s? încerc trecerea prin contagiune ereditar?. Dac? eram gemeni a? fi avut ?anse ?i mai mari.
Ahaha!! Dar prive?te, mai bine, pe fereastr?! Vorbim de lup… ?i Alex tocmai bag? ma?ina în curte.