Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cine pe cine?

de Adam Rares-Andrei

CINE PE CINE




Toate decorurile ?i recuzita spectacolului sunt în scen?, la fel ?i to?i actorii. Când se aprinde lumina to?i încep s? strâng?. Intr? prezentatoarea, vine în fa?a publicului ?i verific? sunetul, prive?te în fa??, î?i aranjaza hainele, apoi se întoarce s? îi îndrume pe ceilal?i s? strâng? tot. Când e aranjat totul, ea începe.
PREZENTATOAREA: (sunetul propriu de generic) Certitudinea 43! Acesta este postul de televiziune pe care îl urm?ri?i acum. ?tiri neb?nuite, prezentatoare f?r? egal, egal f?r? plus sau minus, minusul este ?i el o form? de avantaj dac? adev?rul se joac? de-a baba oarb?... la ce camera m? uit? Stânga, dreapta... aici. Certitudinea 43... ave?i 43 de motive s? fi?i al?turi de noi. Ast?zi v? prezent?m doar câteva. Vom începe în for??. Sunte?i gata? Sunte?i gata. S? începem, atunci, cu un scurt moment de scurt? publicitate! Lucrurile scurte ajut? a depista lungimea... lungimea plus l??imea... ehehe... perimetru ?i matematic? de gradul întâi... sau al doilea... sau poate...
Cineva îi face semn din spate s? ias?.
Publicitate!
Iese.



RECLAMELE:
Scen? cu reclame consecutive ?i concomitente. Exerci?iu de dic?ie ?i sincronizare.
Dup? încheierea scenei, prezentatoarea vorbe?te despre armata român? ?i despre progresele f?cute de aceasta. Se ofer? transmisiunea direct? chiar din unitate.



PU?CA?UL MARIN
Pu?ca?ul marin intr? în biroul generalului.
PU?CA?: Domnule general, e frig la munte...
GENERAL: ?i?
PU?CA?: Vreau s? devin pu?ca? marin.
GENERAL: (î?i d? ?apca jos) Tu e?ti s?n?tos la cap?
PU?CA?: P?i... ?sta e visul meu...
GENERAL: M?, ?ie nu ?i-e ru?ine?
PU?CA?: Sta?i pu?in...
GENERAL: Statul te hr?ne?te ?i î?i d? c?ldur?...
PU?CA?: Domnu’ general...
GENERAL: Te respect? în unitate, ai arme de ultim? genera?ie...
PU?CA?: Dar...
GENERAL: Î?i ofer? condi?ii, e?ti chiar ?i pl?tit...
PU?CA?: Dom’...
GENERAL: Gura! Cine te crezi, m?? Cine v? crede?i, m?? E armata lu’... ?
PU?CA?: Nu v? lua?i de p?rin?ii mei!
GENERAL: M?, tu n-auzi s? taci? Ce naiba e, m?, cu societatea asta? Încotro v? îndrept??i, m?? Crezi c? te treze?ti tu c? vrei s? fii pu?ca? marin ?i gata, te trimitem la mare ?i î?i d?m ?i ochelari de soare?
PU?CA?: E visul meu, domnu’ general...
GENERAL: Fir-ar...! Nu m? enerva, Sofronie, nu m? enerva! Eu sunt nebun, dar s? vezi când sunt bun!
Pauz? ?i apoi:
PU?CA?: Da?i-mi m?car ?ansa s? încerc...
GENERAL: Nu încetezi, nu?
PU?CA?: O singur? ?ans?...
GENERAL: Sofronie... m?, Sofronie, m?... Sofronie! Sofronie!
PU?CA?: Da...
GENERAL: Sofronie!
PU?CA?: Da...
GENERAL: Ia explic?-mi, m? ?i mie, de ce vrei tu s? te duci acolo, ia, zi-mi ?i mie, care e faz?, c? nu-mi dau seama deloc... chiar sunt curios!
PU?CA?: Acum m? lua?i la mi?to...
GENERAL: M?, zici odat? sau nu? C? te dau afar? ?i gata cu Marea Neagr?!
PU?CA?: Gata, gata... imagina?i-v? c? sunt pe o nav? performant? ?i c? are ?i piscin?...
GENERAL: De unde dracu’ piscin?, Sofronie, crezi c? pe timp de r?zboi tu e?ti în croazier? pe yacht?
PU?CA?: S? ne imagin?m c? statul achizi?ioneaz? o astfel de nav?... s? ne imagin?m doar... deci avem o astfel de nav? ?i c? dumneavoastr? sunte?i generalul meu cu mine, acolo, ?i c? înota?i în piscin?.
GENERAL: Eu?
PU?CA?: Da, dumneavoastr?.
GENERAL: Sofronie, e?ti dus...
PU?CA?: Dar imagina?i-v? odat? ce v? zic!
GENERAL: Ok, ok, ok... gata, uite, m? fac c? înot... uite...
PU?CA?: Bun, înota?i, înota?i ?i... sta?i, c? nu avem nav?...
GENERAL: N-avem nav?... Ignat, ia vino! Intr? un soldat. Ignat, vezi c? tu vei fi nava!
IGNAT: Ce voi fi?
GENERAL: Nava, m?, facem un scenariu aici, ne imagin?m ceva...
IGNAT: Cum s?... fiu... nav?, domnu... general...
GENERAL: B?, tu n-auzi s? fii nav??
IGNAT: (speriat) Gata, s? tr?i?i!
Imit? o nav?.
PU?CA?: A?a... deci suntem to?i în nav? (îl prind amândoi cu câte o mân?)... ?i dumneavoastr? înota?i în piscin?... n-avem piscin?... dom’ general, mai chema?i un soldat ca s? avem ?i piscin?...
GENERAL: Pafnutie, prezint?-te!
Intr? Pafnutie.
PAFNUTIE: Da, s? tr?i?i!
GENERAL: E o scenet?, vreau s? fii piscin?!
PAFNUTIE: Ce s? fiu?
GENERAL: Piscin?, ne imagin?m ceva, Ignat e o nav? pe Marea Neagr? ?i tu e?ti piscina de pe ea... F?-te odat? piscin?, nu te mai uita a?a!
PAFNUTIE: Gata!
Imit? c? e piscin?. Generalul pune piciorul pe Pafnutie ca s? însemne c? e în piscin? când înoat? ?i cu o mân? îl ?ine pe Ignat ca s? însemne c? e pe nav?.
PU?CA?: Bun... deci înota?i dumneavoastr? lini?tit... a?a... ?i eu vin ?i v? întrerup ?i v? zic: „Domnu’ general, pe malul m?rii se afl? inamicul. L?sa?i-m? pe mine s? tratez cu el!” Dumneavoastr? refuza?i ini?ial, c? sunt cel mai inteligent soldat...
GENERAL: Ce e?ti?
PU?CA?: Ne imagin?m... dar ave?i încredere în mine, pân? la urm?, ?i m? l?sa?i. Eu îmi dau hainele jos (?i le d?) ?i m? arunc în mare. N-avem mare...
GENERAL: Marean!
Intr? Marean gr?bit.
GENERAL: E?ti Marea Neagr?, culcat!
Speriat ?i nedumirit se preface c? e Marea Neagr?.
PU?CA?: A?a... Înot ce înot ?i ajung pe plaj?.
GENERAL: Cucuruz!
Intr? Cucuruz.
GENERAL: Pune-te la picioarele lui Sofronie, f? ce zice el!
CUCURUZ: Da, s? tr?i?i!
Imit? plaja strigând „nisip!”.
PU?CA?: Ajung pe plaj? (pune piciorul pe Cucuruz) ?i în fa?a mea întâlnesc inamicul.
GENERALUL: Vladut, Creang?, Firidamea ?i Pecingine, la raport!
Intr? cei patru.
GENERALUL: Voi sunte?i inamicul!
TOȚI PATRU: Inamicul cui?
GENERALUL: Lui Sofronie.
Se reped to?i patru la Sofronie ?i îi dau ni?te lovituri.
GENERAL: B?, b?, b?, voi sunte?i nebuni? E un scenariu aici, ne imagin?m doar. El a înotat în mare ?i ajunge pe plaj? unde g?se?te inamicul, adic? pe voi. Acum continu? el.
PU?CA?: Deci ajung în fa?a inamicului ?i spun: „Mam?, ce canicul? e în august!”
GENERAL: (se închin?) Deci ei nu te împu?c?, nu zic nimic ?i tu ie?i din ap? ?i le zici c? e canicul?...
PU?CA?: Da, domnu’ general... ne imagin?m c? r?mân uimi?i de curajul meu ?i decid s? vad? ce am de gând... ca pe vremuri, ?ti?i? Cum veneau solii cu gând de pace... eh, a?a vin ?i eu, doar c? înotând. Bun! ?i dup? ce zic eu asta, unul din ei zice „Da, frate, chiar a?a...”. Ia zi, m?!
TOȚI PATRU: Da, frate chiar a?a...
PU?CA?: Voi numai la pachet vorbi?i? M? rog, ?i eu le zic „B?, da’ ce pro?ti sunte?i...”.
GENERALUL: (nemul?umit din nou) Adic? dup? ce c? sunt blânzi cu tine, mai accept? s? îi faci ?i pro?ti?
PU?CA?: Da, c? v?d c? sunt b?iat bun ?i c? vin neînarmat. ?i le zic apoi „Veni?i aici, ne ataca?i pe plaj?, în loc s? face?i ?i voi o baie ?i s? sta?i la soare cu o bere rece în mân?...” Ei stau ?i se gândesc pu?in ?i încep s? se dezbrace ?i s? sar? în ap?.
Î?i dau mantiile jos ?i se arunc? peste Marean.
PU?CA?: Atunci, unul de la presa interna?ional? (intr? un soldat scriind pe telefon, f?r? s? fie chemat), care erau deja de fa??, posteaz? online c? noi am f?cut pace ?i c? ne sc?ld?m cu to?ii, popula?iile ??rilor noastre se bucur?, pre?edintele nostru se bucur? (intr? un alt soldat care se bucur?) ?i semneaz? un tratat de pace cu pre?edintele celeilalte ??ri (soldatul ia o foaie pe care o semneaz? ?i apoi trece de partea cealalt? ?i mai semneaz? o dat?). Acum în?elege?i de ce vreau s? fiu pu?ca? marin?
GENERAL: Bravo... mai... Sofronie... ce s? zic... o s?... vorbesc ?i eu cu... superiorul meu... ?i va fi... încântat... de ideea ta... ce s? le transmit?
PU?CA?: C?... eu... n-am fost niciodat? la mare... cu p?rin?ii mei. C? noi n-aveam bani de mare... al?i copii se duceau, iar eu st?team acas? ?i m? bucuram de copil?rie uite a?a, cu ce aveam... dar, chiar dac? nu am fost niciodat? la mare, s?-i spune?i c? atunci când voi fi acolo, în sfâr?it, s? nu le dea prin cap altor ??ri s? ne atace, c? eu am solu?ie pentru orice tip de problem?!
La încheiere, prezentatoarea vine ?i spune c? în seara asta avem o nou? rubric? a buletinului de ?tiri, „Confesiuni” ?i le dest?inuie o amintire din copil?rie.




IISUS

În cas? feti?a se joac?, mama treb?luie?te ?i are ?or?, iar bunica mi?c? pe undeva. Cei doi de la eviden?a popula?iei cioc?nesc în gol.
EVIDENȚA 1: Cioc-cioc!
Nu se aude nimic. Bat împreun?
ÎMPREUNĂ: Cioc-cioc!
ALEXANDRA: Mami, a b?tut cineva...
MAMA: A b?tut... Du-te tu, mam?, s? vezi...
Se duce.
EVIDENȚA 1: (c?tre EVIDENȚA 2) Ea e?
EVIDENȚA 2: A?a se pare...
Intervine mama.
MAMA: Cine e? (C?tre cele dou?) Bun? ziua...
EVIDENȚA 1: Suntem de la... (arat? în sus)
MAMA: (c?tre Alexandra) Stai mai a?a, mam?... (c?tre cele dou?) Ce s-a întâmplat?
EVIDENȚA 2: Aceasta este feti?a care are vârsta mai mare decât Iisus?
MAMA: (nedumirit?) Da...
EVIDENȚA 2: Dumneavoastr? ?ti?i, doamn?, c? este interzis s? fii mai mare decât domnul nostru Iisus Hristos?
MAMA: Ierta?i-ne... nu ?tiam c?...
EVIDENȚA 2: Cum nu ?tia?i, doamn?? A?i dat na?tere unei feti?e mult mai mare decât Mântuitorul nostru, cum nu ?tia?i?
ALEXANDRA: Am patru ani jumate!
EVIDENȚA 2: Exact!
Intervine bunica.
BUNICA: Cine este, mam?? Bun? ziua! Cine sunte?i, m?i, fl?c?i?
ÎMPREUNĂ: Suntem de la... (arat? amândou? în sus)
BUNICA: De unde?
ÎMPREUNĂ: De la... (arat?, din nou, în sus)
EVIDENȚA 1: M? rog! Nepoata dumneavoastr?, mamaie, tr?ie?te interzis.
BUNICA: Cum tr?ie?te?
EVIDENȚA 1: Interzis... e mai mare decât Iisus... nu este permis...
BUNICA: Ptiu! Fereasc?... (c?tre mam?) m?i, mam?, da' ce naiba, n-ai v?zut ?i tu ce faci, n-ai fost atent??
MAMA: Spune?i-ne ce trebuie s? facem...
EVIDENȚA 1: Ă??... N-ar trebui s? aud?... (ar?tând c?tre Alexandra)
BUNICA: Ia vino, mamaie, încoace, nu vezi c? nu e bine?
ALEXANDRA: S-a n?scut pruncul Iisus?
BUNICA: Nu s-a n?scut, mamaie, înc?, în seara asta...
Dup? ce Alexandra e tras? deoparte:
EVIDENȚA 2: ?ti?i c? e Cr?ciunul... e nevoie s? r?mâne?i îns?rcinat? din nou cu feti?a ?i s? a?tepta?i s? se nasc? mai întâi Iisus...
BUNICA: Hâii...
MAMA: Aoleu...
EVIDENȚA 2: Ne pare r?u, dar nu exist? alt? cale.
BUNICA: Dar nu se poate s? o trece?i mai târziu în registrul ?la, al vostru?
EVIDENȚA 1: Nu se poate, mamaie...
MAMA: Sau s? o acoperim cu o p?tur?, s? nu o recunoasc? lumea pe strad?...
EVIDENȚA 2: S-a mai încercat asta, milenii întregi, n-a func?ionat...
EVIDENȚA 1: ?i oricum, Iisus ar recunoa?te-o, el vede tot...
MAMA: Atunci, nu avem de ales... Alexandra, vino, mam?, s? te nasc? mama mai târziu...
Vine.
ALEXANDRA: Mi-e fric?...
MAMA: Nu ai de ce, mam?... mai bine acum în burta mamei, decât atunci când o s? fie prea târziu...
O bag? sub bluz? doar cu capul. Dup? câteva clipe:
MAMA: Mi-e poft? de c?p?uni...
BUNICA: V?leuuu... fata mea va avea o feti??! Voi fi bunic?, m???iii!
MAMA: Vreau eclere... a? mânca eclere...
BUNICA: Ți-aduce mama de toate, fata mea, cât ai zice pe?te. Vai, vai, vai, ce bucurie...
MAMA: (c?tre cele dou?) Nu mai e mult, s? ?ti?i...
Se aude un ?ârâit. Eviden?a 1 duce telefonul la ureche.
EVIDENȚA 1: Nu mai conteaz? acum, doamn?.... Iisus s-a n?scut deja. Pute?i na?te lini?tit?!
Bunica îi aduce ceva de mâncare. Dup? ce o ajut? s? m?nânce:
MAMA: Ahh... e gata... nu mai pot... Aaaahhhh....
BUNICA: Ce nume s?-i punem?
MAMA: Aelxandra!
BUNICA: Alexandra...
Alexandra scoate capul de sub bluza mamei. Ceilal?i se apleac? în fa?a ei.
Dupa scena, pe Heblu:
P: Haide?i cu pancartele alea!
MA?INIST: Ce pancarte?
P: Pancartele pentru aeroport, ce pancarte?
MA?INIST: Da’ face?i, fra?ilor, a?a... c? doar nu se uit? nimeni acum la noi...
P: Ori o facem profesionist, ori nu o mai facem deloc!
MA?INIST: Ce naiba o tot o lungim cu repetarea asta la nesfâr?it?
MA?INIST 2: Da, chiar, pe bune, care e faza?
P: Nu e nicio faz?, am zis c? ne preg?tim, ne preg?tim pân? la cap?t...
MA?INIST 2: Care cap?t, Cosmina? Cap?tul cui, cap?tul a ce?
P: A nimic, aduce?i mai repede pancartele alea!
MA?INIST: Aduce?i, m?, pancartele... haide!
MA?INIST: Da, bine...




AEROPORTUL:
Scen? non-verbala care face trecerea de la o reîntâlnire a fra?ilor la o c?s?torie inopinanta, într-un aeroport.




TELEFOANELE


Mama calc? rufele ?i vorbe?te la telefon.
MAMA: Eu i-am zis, din partea mea poate s? se joace cât vrea, numai s? se ?in? de ?coal?. Am dat-o la cursuri de englez?, la cursuri de înot, la pian, face dezvoltare personal?, dezvoltare general?, dezvoltare unilateral?, dezvoltare separat?, dezvoltare la comun, francez?, german?... ?tii cum e melodia aia... ”mi-am dat feti?a la englez? ?i la pian”... eu dau atâ?ia bani ?i ea m? bate la cap c? vrea un câine... nu suport p?rul de câine! I-am zis! Orice, dar nu câine. Pân? una, alta, important e s? se ?in? de ?coal?...
Intr? feti?a. Mama continu?.
MAMA: La anul vreau neap?rat s? înceap? ?i ni?te medita?ii, s? o trimit la Bucure?ti s? ia lec?ii de canto, taic?-su e trup ?i suflet pentru ea, de când vine acas?, pân? când pleac?.
Intr? tat?l vorbind la telefon.
TATA: ?tii ce te rog? Pune tu toate facturile într-un fi?ier word ?i trimite-i un mail lui Vlad. E din prima comand?, aia cu motorul Renault în doi timpi. Merci mult! Auzi? Încearc?, te rog, s? o suni ?i pe Mirela s? îi spui s? le vireze banii celor de la Motoare Rapide.ro. M-au tot sunat, dar n-am timp de nimic, hai, te rog mult, da?
MAMA: ?tii cât de mult o iube?te? Se joac? cu ea, o plimb? prin parc, iar ea... e moart? dup? el...
Feti?a se uit? mirat? la ei.
TATA: Cele dou? cauciucuri din spate... ?i vezi s? verifici ?i pompa de ulei...
MAMA: Eu nu o scap din ochi nicio secund?... vreau s? aib? de toate...
FETIȚĂ: Mam?...
MAMA: N-are, n-are niciun admirator, momentan...
TATA: Ajung ?i eu în 30 de minute...
FETIȚĂ: Tat?, ?tii ceva?
TATA: Bun?, Jimmy, cât î?i trebuie?
FETIȚĂ: Raluca, tata... nu-mi trebuie nimic...
TATA: (c?tre cel din telefon) Exaaact!
Îi d? 100 de lei feti?ei ?i iese.
MAMA: Ei, diriginta e o femeie din asta de bani gata ?i strâmb? mereu din nas când vorbim cu ea, c? pe ea nu o intereseaz?... din punctul meu de vedere, feti?a poate r?mâne bine-merci un an de zile pe home-schooling.
FETIȚĂ: Mam?, vreau s? î?i ar?t ceva...
MAMA: Stai pu?in, Alin?... ce zici tu scumpo?
FETIȚĂ: Vreau s? î?i ar?t ceva...
MAMA: Acum? E urgent?
FETIȚĂ: E important.
MAMA: Alina, vorbim noi mai târziu... te pup, pa.
Feti?a aduce o cutie din carton.
FETIȚĂ: Uite!
Mama se apropie.
MAMA: Ce e asta, Raluca?
Se uit? la cutie, o r?stoarn?, o verific?...
FETIȚĂ: Uit?-te mai bine!
MAMA: O cutie goal?? Ce-i asta, mai, mam?? N-are nimic în ea... ce e cu cutia asta?
FETIȚĂ: Nu e goal?, mam?. Are un c??el în ea. E un c??el din ?la pufos, care nu las? p?r. ?i care î?i face nevoile într-o tav?. Uite, îl vezi cum se joac?? Nu e foarte greu, nu? Dac? era greu, ai fi sc?pat cutia din mân?.
MAMA: Raluca...
FETIȚĂ: Asear? a venit la geamul meu ?i l-am b?gat în cas?. Nu aveam în ce s? îl ?in ca s? nu fac? p?r ?i l-am b?gat în cutia asta. Oh! Ai grij? mam?, las? cutia jos, s? nu se ia p?rul pe tine!
MAMA: Raluca, fata mea... nu a vrut mama s? te supere... uite, hai s? vorbim cu tati ?i s? vedem cum facem...
FETIȚĂ: Nu sunt sup?rat?, mam?, vreau s? fii tu fericit?.
MAMA: Îl sun acum... Alo, Carli?o, vreau s? ne vedem urgent s? vorbim cu Raluca. E... sup?rat?...
FETIȚĂ: Nu sunt sup?rat?...
MAMA: Alege tu un loc... Ok, ne vedem la restaurant. La Coco. Într-o or?.
Când ajung în restaurant osp?tarul îi invit? la o mas? de trei persoane. To?i clien?ii au telefoanele legate de ochi, iar dup? a?ezarea la mas? ?i le pun ?i p?rin?ii fetei. Fata serve?te un suc, în timp ce to?i ceilal?i vorbesc unii peste al?ii, iar cânt?re?ul restaurantului fredoneaz? ceva. Dup? ceva timp osp?tarul vine s? le aduc? nota.
TATA: Ah! S-a f?cut zece... Hai s? mergem s? ne culc?m, c? ne vom trezi devreme!

Imediat dup? scena aceasta, se aude pe întuneric:
DANI: Gata, eu plec acas?.
TEO: Acum?
DANI: Doar nu mâine.
TEO: P?i ?i Cosmina?
DANI: Cosmina... Cosmina s? mearg? acas?, c? are de înv??at.
COSMINA: Ce zice?i voi acolo?
TEO: Zice c? pleac?...
COSMINA: Cine:
CRISTINA: Domnul Dani...
COSMINA: Hai, m?, Dani, iar?
DANI: Niciun iar... m-am plictisit, mi s-a luat, m-am sictirit, mi-e lene ?i mi se pare ?i o prostie... (ajunge în dreptul ei) ne învârtim pe aici, doisprezece oameni... nu ?tim care e faza... c?ram astea... frate... eu nu fac treab? acas?, când m? pune mama, ?i î?i car ?ie tâmpeniile astea pe aici...
COSMINA: Poftim?
CAMELIA: Are dreptate... ?i eu plec...
ALINA: Mi-e foame.
STEFI: ?i eu plec.
COSMINA: Haide?i, fra?ilor... am stat atâtea zile... pe bune, ce-o s? zic? doamna?
DANI: Ce doamn?, Cosmina? Dac? era vreo doamn?, venea... de unde atâtea doamne...
COSMINA: A zis c? vine de data asta...
ANDA: Nu e nicio doamn?... ?tiu eu... s-a dus la Bucure?ti, i se însoar? b?iatul.
COSMINA: Cine v-a zis, m??
TEO: Se însoar? frate-miu?
ALEXANDRA: Mama mi-a zis. E prieten? cu ea.
TEO: ?i eu de ce nu ?tiu?
MIRELA: ?i mama. Iar frate-miu e prieten cu b?iatul ei.
COSMINA: Mie nu mi-a zis nimeni nimic. Dac? nu mi-a zis nimeni nimic, înseamn? c? nu se însoar? nimeni.
DANI: (ironic) Nu, o s? amâne pentru c? faci tu jocurile astea pe aici.
COSMINA: Nu e niciun joc! Nu e niciun joc, ai în?eles?
DANI: Nu e niciunul. E sigur unul!
DIANA: Iar eu nu vreau s?-l mai v?d pe Liviu!
COSMINA: Cu Liviu ce mai e?
DIANA: Ne bate. Ne gâdila... vorbe?te urât... nu îl mai suport? nimeni...
Cosmina se uit? spre ei.
TOȚI: A?a e...
Schimb de priviri.
COSMINA: Sunte?i neserio?i. N-ave?i cuvânt....
TEO: Eu r?mân, Cosmina, nu cred c? se însoar? frate-miu acum.
CRISTINA: Nici eu nu cred. C? se însoar?. R?mân.
DANI: Ok. Face?i ce vre?i.
Vreo 3-4 pleac?.
COSMINA: Vorbesc serios! Vreau s? r?mâne?i... am nevoie de voi... noi to?i... avem nevoie... unul de altul...
CAMI: Nu ?tiu ce s? zic... eu nu ?tiu ce nevoi am...
ALINA: Eu ?tiu c? am teme, c? am medita?ii... c? într-o lun? am examene... eu asta ?tiu... îmi pare r?u...
Mai pleac? vreo 3.
COSMINA: (cu disperare) Bine, nu exist? nicio doamn?!
Se întorc to?i.
COSMINA: Nu exist? nicio doamne profesoar?.
TEO: Cum adic? nu exist? mama?
LIVIU: Taci, m?...
COSMINA: Nu exist?. N-are leg?tur? cu nimic din ce facem, nu trebuie s? ne preg?tim pentru nimic... nu e nicio emisiune... e nebunia mea disperat?... de a v? ?ine pe loc... nu suport, bine? Nu suport... nu suport s? p??esc ca mama... s? ajung la facultate cu regretul colectivului... cu regretul c? nu-mi mai v?d decât o dat? la zece ani colegii mei de ?coal?... v-am adus aici ca s? fim împreun?... ce proast? sunt, nu? Aveam impresia c? o s? fie a?a mereu... dar... v-am min?it, nu exist? niciun deadline, nicio doamn? profesoar?... a fost un joc pe care l-am f?cut împreun?, ca s? fim cu to?ii aici...
DANI: Sper c? glume?ti, nu?
TEO: Glume?te, mama exist?... iar frate-miu nu se însoar?, nu e atât de prost...
MIRELA: Da, mama ei exist?, am f?cut româna azi-diminea??...
LIVIU: T?ce?i, m?... Hai, domnu’ Dani, s? mergem...
COSMINA: Tu unde pleci?
LIVIU: Nic?ieri... dar plec... ?i a?a nu m? suport? nimeni...
COSMINA: Nu e chiar a?a...
LIVIU: Ba e. De când am spus monologul ?la, to?i se uit? a?a... de parc? sunt vreun tâmpit... Oricum joaca asta nu m? reprezint?... mai g?se?ti tu colegi care s? se bage...
COSMINA: (în timp ce iar dau s? plece) Doamne, ce se întâmpl?.... vor s? plece to?i... auzi, cic? e tâmpit... (?ip?) Nu e?ti tâmpit, te iubesc! Te iubesc... nu ca oamenii mari, nu cu forma aia toxic? de a iubi... ci ca un litru de ap? care î?i g?se?te locul în sticl?... dup? ce se împinge pe marginile ei... atât...
DANI: (c?tre Liviu) Da, m?, a?a e la 14 ani...
TEO: De când ai tu toate sentimentele astea fa?? de noi?
COSMINA: Eh..
TEO: Cred c? to?i ne sim?im bine împreun?, dar... nu ne-am pus problema a?a...
COSMINA: ?tiu... vreau s? fim împreun?... vreau s? fie totul atât de profund... precum e iubirea adul?ilor în primele 3 zile...
MIRELA: Scurt?!
ALINA: Nebun?...
ALEXANDRA: O minciun?.
LIVIU: Nu e nicio minciun?... Cosmina... eu m-am evaporat... ce facem?
TEO: Ce facem?
COSMINA: ?tiu eu ce facem...
Moment non verbal pe muzic?. Apoi to?i, cu fa?a c?tre public, privind în zare.
CRISTINA: M?car a fost frumos cât am venit aici...
ANDA: Ce frumoas? e via?a la vârsta asta...
DANI: A?a eram ?i eu la 14 ani...
COSMINA: O s?-mi fie dor de voi... o s? ne mai vedem în pauze... poate la liceu...
LIVIU: Oare ?i adul?ii se uitau ca tâmpi?ii a?a cum ne uit?m noi acum?
TEO: Chiar... ce naiba e în fa???
MIRELA: Un perete...
CAMI: Viitorul...
ALINA: Cam de parte viitorul ?sta... haide?i s? facem un pas...
Fac to?i un pas.
ALEXANDRA: Înc? unul...
Mai fac unul.
DIANA: Ce aproape e viitorul unora...
STEFI: Mie tot departe mi se pare...
DANI: Hai... acas?...
LIVIU: Am eu o idee...
DANI: Hai... acas?...
COSMINA: Ce idee?
LIVIU: ?tii c? mai aveam noi o scen? la urm??
CRISTINA: Care, aia cu tricourile?
LIVIU: Aia...
COSMINA: Ce e cu ea?
LIVIU: Haide?i s-o facem!
DANI: Noooo...
COSMINA: Vrei tu asta?
LIVIU: Da. B?, da s-o facem... impecabil... f?r? gre?eal?. S? ne ias? brici!
TEO: ?tii ce-ar fi culmea? Chiar s? vin? mama.
LIVIU: Ne concentr?m to?i, ne amintim replicile... ?i o facem frumos.
COSMINA: Ca ?i cum ar fi un public în fa??...
LIVIU: Exact...
TEO: Ah, ?i s? vin? ?i cu frate-miu care s? me certe c? n-am fost la nunt?...
LIVIU: Ce zice?i, o facem?
DANI: Apoi plec?m?
LIVIU: Plec?m, m?...
COSMINA: Chiar vrea toat? lumea:
TOȚI: Da...
COSMINA: Haide?i!
LIVIU: Yes!






UNICORNII


PREZENTATOAREA: Bine a?i revenit al?turi de noi, dragi telespectatori! Bineîn?eles, suntem aici pentru dumneavoastr? 24 din 24. Întrerupem reportajele pentru o informa?ie de ultim? or?. Sunt Cosmina Martin ?i v? rog s? r?mâne?i aproape! Cele mai importante stirin într-un mod profesionist, numai la CERTITUDINEA 43. Generic. O vorb? din str?buni spune c? nu doar vremea se schimb? afar?, ci ?i oamenii. Iat?, doamnelor ?i domnilor, c? ?i în zilele noastre este valabil? aceast? zical?! Un fenomen nemaintalnit a avut loc zilele trecute în ora?ul nostru. Ni?te forme inteligente de via??, asem?n?toare omului, au fost surprinse s?vâr?ind anumite gesturi comune, lipsite de însemn?tate sau, poate, total nepotrivite pentru societatea noastr? civilizat? în care tr?im. Este grav ?i, de ce nu, periculos pentru fiecare dintre noi. Sunt zvonuri cum c? ar fi vorba de ni?te tineri pentru c?, ?tim cu to?ii, nu mai agita?ia specific? lor poate genera astfel de situa?ii nesatisf?c?toare.
Intr? unicornii.
PREZENTATOAREA: Dau leg?tura colegei mele Ioana...
REPORTER: Bun?, Cosmina, ?i mul?umesc de leg?tur?... într-adev?r, au reu?it s? str?bat? str?zi, case, pie?e, platouri de filmare, au str?b?tut chiar ?i... publicul... cred c? e din ce în ce mai clar... confirm?rile noastre din teren certific? faptul c? nu este vorba de un grup de tineri, ci de o herghelie de tineri... o herghelie de unicorni...
Unicornii încep s? îmbr??i?eze oameni.
REPORTER: Vai, dar ce se întâmpl? acum? Unicornii au început s? îmbr??i?eze oamenii… poftim? A?a ceva în secolul 21? Cine mai folose?te în ziua de azi o îmbr??i?are? Poftim? Oare ce simt? S? afl?m chiar de la ei!
Merge c?tre Unicornul roz cu tricoul pe care scrie ceva.
REPORTER: Dumneavoastr? trebuie s? fi?i…
UNICORNUL CU TRICOUL ROZ PE CARE SCRIE CEVA: Unicornul cu tricoul roz pe care scrie ceva.
REPORTER: Am v?zut bine, a?i folosit o îmbr??i?are?
UNICORNUL CU TRICOUL ROZ PE CARE SCRIE CEVA: Exact, a?i v?zut foarte bine. Suntem ultimii sau poate singurii care mai pun în practic? aceast? form? de apropiere… Este senza?ional, pute?i încerca.. când bra?ele vi se împreuneaz? în jurul corpului celuilalt pute?i sim?i ceva vechi, demult uitat…
REPORTER: Ce anume, emo?ia?
UNICORNUL CU TRICOUL ROZ PE CARE SCRIE CEVA: Dadada, emo?ia, m? ?ine?i minte cum se înro?ea toat? lumea la fa???
REPORTER: (serios) Vag, v? mul?umesc pentru interviu! Doamnelor ?i domnilor, v? mai amintit ultima dat? când a?i atins mâna cuiva? Da, sunt de acord, stima?i telespectactori, nimeni nu-?i mai aminte?te acest lucru… e de neacceptat ceea ce se întâmpl?… uimitor c? nu se face nimic s? se opreasc? acest masacru… Se apropie de un alt unicorn. Nu v? sup?ra?i, nu v? e oarecum s? agresa?i oamenii cu lucruri demult uitate?
UNICORNUL DE CIOCOLATĂ: Uita?i-v? pe fe?ele lor… zâmbesc în direct… to?i oamenii î?i ating mâinile de ale noastre…
REPORTER: Dar de unde a pornit toat? treaba asta cu tot ce face?i?
UNICORNUL DE CIOCOLATĂ: Eu… sunt unicornul de ciocolat?. Totul, pentru mine, a început la vârsta de 14 ani, când mama mea m-a trimis dup? bor? ?i pâine ?i m-am oprit în loc. M-am gândit… e un moment bun s? cump?r de la alt magazin… am intrat în alt magazin ?i am luat altfel de pâine, iar cu restul am reu?it s? îmi cump?r ?i ciocolat?… doar c?, în ambalaj nu era ciocolat?, ci un parfum care m-a f?cut s? îmi fie dor de o ciocolat? anume… ciocolata atins? de oameni… de atunci, ating fiecare mân? de om ?i m? bucur c? duc mai departe amintirea oamenilor cu sim? tactil…
REPORTER: Doamnelor ?i doamnelor, sunt de p?rere c? autorit??ile ar trebui s?-?i spun? cuvântul. Nu se poate s? continu?m în acest fel… oamenii se arat? influen?a?i de tot ce întâmpl?, oamenii au lacrimi în ochi…
Unicornul curajos se apropie de reporter ?i îl îmbr??i?eaz?. Reporterul r?mâne uimi.. Unicornul curajos preia microfonul.
UNICORNUL CURAJOS: Sunt unicornul curajos. Eu am curajul s? fac primul pas când e vorba libertate. Nimic nu e mai frumos decât reaminte?ti cuiva cât de interesante sunt lucrurile interioare. Mai importante sunt ?osetele decât pantofii, bluzele decât gecile ?i pijamalele decât pantalonii de stof?… se poate s? face?i asta ?i acas?… încerca?i oameni buni, ve?i avea o experien?? de nemaiv?zut… ve?i vedea c? fiecare lucru ascunde un alt lucru mult mai c?lduros ?i mai înc?rcat… dau leg?tura colegei mele Cosmina!
COSMINA: Nu am fost niciodat? colega unui unicorn! Refuz s? mi se asocieze numele cu tot felul de apuca?i… e nevoie de un adev?rat profesionist pe teren, exact în mijlocul incidentelor, Cosmina, ai leg?tura! Continu?. Î?i d? singur? leg?tur? mergând între unicorni. Mul?umesc foarte mult, Cosmina, într-adev?r, lucrurile arat? oribil în aceast? parte a teritoriului infestat de unicorni Cineva trebuie s? fac? ceva… cumva trebuie s? punem cap?t acestei sc?p?ri de sub controlul adul?ilor. Adev?ra?ii unicorni f?r? coarne. Scoate un fluier ?i fluier?. Unicornii se opresc pe loc. Doamnelor ?i domnilor, îmbr??i?atul ?i atinsul palmelor poate fi v?zut cu ochiul liber doar ziua. Noapte nu mai poate fi v?zut nimic. Nici m?car propria fa??. Noaptea nu ave?i decât s? v? îmbr??i?a?i ?i s? v? rezuma?i la ceea ce sim?i?i. Le face semn unicornilor s? trec? înapoi în drumul lor. Ea revine pe scen? ?i începe monologul.
Problema este c? nu suntem sinceri, stima?i telespectatori… nu suntem sinceri! Prefer?m s? a?tept?m s? ias? adev?rul de undeva de unde nu se a?teapt? nimeni, dar noi suntem cei cu tricouri albe… noi suntem cei care ascund totul pe din?untru, toate emo?iile uitate, toate st?rile îngropate ?i învechite în care nu mai crede nimeni ?i pentru care nu mai are nimeni timp s? le scoat? la iveal?… ecranele ne hr?nesc, conversa?iile tastate ne consum?, iar luptele cine pe cine r?zbat cei mai grei ani. Ne-au r?mas emo?iile pe din?untru ca ?i cum ar fi ni?te tricouri albe care nu func?ioneaz? decât ca s? avem ceva pe dedesubtul puloverelor. D?m prea mult? importan?? înc?l??rilor ?i nu ?osetelor, gecilor ?i nu bluzelor ?i pantalonilor de stof? în loc s? d?m importan?? pijamalelor. Am ajuns s? ne temem de var? pentru c? nu mai putem avea nimic pe dedesubtul tricourilor. Încotro, stima?i telespectatori? Încotro? Intr? to?i în jurul Cosminei. Cosmina î?i d? jacheta jos, Anda îl are ?i ea dat jos. Asta ne întreb?m ?i noi. ?i cât? vreme nu ne poate da nimeni r?spunsul, prefer?m s? nu ne fie jen? s? ie?im în fa??, s? purt?m culoarea noastr? preferat? ?i s? ne îmbr??i??m ori de câte ori avem ocazia. Nu încerca?i asta acas?, cât? vreme nu ave?i un tricou alb binedefinit pe corpul dumneavoastr?. Pericolul este eminent ?i este posibil s? r?mâne?i uimi?i pentru tot restul vie?ii. Noi credem în voi, unicornii adul?i. Cu to?ii. Noi credem în voi, unicornii adul?i. De mâine ve?i da mai mult? importan?? ?osetelor ?i nu bocancilor, bluzelor ?i nu gecilor ?i pijamalelor în locul pantalonilor de stof?.




Adam Rares-Andrei (suicid_pe.iarba) | Scriitori Români

motto: Sapere aude!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro