Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cavalul din fereastr?

de Draganoaia Alexandru

-Mariano, vino de m? ridic?...
Ilie are cinci ani ?i pe zi ce trece e tot mai neputincios. Picioarele i s-au strâmbat. Dac? se întâmpl? s? cad? sau s? se a?eze în fund, nu se mai poate ridica. Noroc c? are surori mai mici, mai mari, are cine s?-i dea o mân? de ajutor. „Cu sl?biciunea asta o s?-i fie din r?u în mai r?u”, ar fi zis medicul. Asta a fost norocul lui pe lume.
P?rin?ii, Ion ?i Milica, sunt îngrijitori la vacile colectivei. O familie s?rac?, opt suflete într-o cas? cu dou? camere.
Seara, tat?l în prag cânt? la caval, copiii stau roat? în jurul pirostriilor a?teptând s? se r?scoac? m?m?liga. Mai greu iarna când viscolul zgâl?âie u?a ?i plapuma e mult prea sub?iat?.
Începe s? se crape de ziu?. Ion ?i Milica urc? dealul. Pe toat? perioada verii, cele câteva sute de vaci sunt priponite pe cocoa?a dealului: „Tab?r? de var?”. Stau animalele cu soarele, cu ploaia ?i cu vântul în spinare, cum s-ar zice... Nici oamenilor nu le e mai u?or, v?c?ria-i grea, pl?tit? prost. Nu de pu?ine ori v?carii refuz? s? mai vin? la lucru – un fel de grev?, dar nu se poate întinde coarda prea mult, animalele trebuie p?scute, mulse. Cineva, m?car pentru un timp, cedeaz?.
Cei doi se apropie, vacile rumeg? lini?tite. Viorean, r?sf??ata, deja ?i-a ochit st?pânul. Muge?te, ?tie c? prime?te ceva adus de acas?.
Trec la muls. Asta e prima opera?iune a dimine?ii. Se aud vocifer?ri de toate felurile, se aude jetul de lapte sub presiune în g?le?ile din metal.
Se lumineaz? de ziu? de-a binelea. Se lumineaz? ?i nu prea. Nori negri urc? dinspre r?s?rit. În dep?rtare începe s? tune. Deodat? toat? lumea se gr?be?te.
-Tic?, strig? cineva, s? preg?te?ti bidoanele, s? nu ne prind? ploaia cu g?le?ile pline. E clar c? azi Dumnezeu are planul lui.
Deasupra, norii se îngr?m?desc neobi?nuit de repede. Se porne?te ?i vântul. Încep primele pic?turi de ploaie.
-Hai b? l?sa?i a?a, se auzi peste fream?tul general, continu?m dup? ce trece vijelia.
Cerul e negru, tun? ?i fulger?, ploaia se înte?e?te. Lumea alearg? s? se ad?posteasc?. Milica, tot între vaci, nu se îndur?, ar mai avea un pic ?i ar termina. Trage de ultim? ?â?? apoi cu c?ma?a flea?c? în spate, cu g?leata în mân? o ia val-vârtej spre ad?post. Câ?iva pa?i, un fulger ?i un tunet teribil ?i femeia e tr?snit? în moalele capului. Se pr?bu?e?te. Lumea prive?te îngrozit?, câ?iva îi alearg? în ajutor dar nu se mai poate face nimic.
La înmormântare a s?rit tot satul s? ajute.
Pân? la urm? cele cinci fete au fost luate de suflet de oameni milostivi, s-au risipit care pe unde...Cu Ilie, mai greu. Copilul e tot bolnav, nu îl vrea nimeni.
Zilele trec. Ion a albit, a îmb?trânit detot ?i de la o vreme tu?e?te ?i scuip? sânge. Uneori, înc? îi mai prinde târziul: tat?l a?ezat pe pragul casei, cântând, Iliu??, privind de jos în sus cum degetele apas? g?urile cavalului:
-Tat?, m? la?i s? cânt ?i eu, m? la?i?
-Nu, nu! S? nu dea dracu’... Las? c? ?ie î?i fac unu’ mai mic.

Iarna bate la u??. Boala de pl?mâni a lui Ion s-a agravat. A sl?bit r?u. La munc? nu mai poate merge.
Diminea??. Ilie r?mâne nemi?cat sub plapum?, îi e frig. ”Acu? o s? se ridice tata ?i o s? aprind? focul”... Gândul ?sta îl face s? se simt? mai bine. Încet-încet lumina zilei inund? camera s?r?c?cioas?. Dup? o vreme copilul ridic? capul.
-Tat?!
Î?i d? seama c? peste noapte nu l-a auzit tu?ind deloc...
-Tat?, te sim?i mai bine?
Niciun r?spuns, nicio mi?care. B?iatul puse mana, îl zgâl?âi u?or: Nimic. B?rbatul, întors cu fa?a spre fereastr? e ?eap?n, mort de ore bune. Ilie îi urm?re?te privirea, vede cavalul în tocul geamului. Întinde mâna, apuc? instrumentul, încearc? s? ?i-l a?eze cum a v?zut c? se face. Îi e prea lung, nu ajunge la g?uri. Îl duce totu?i la gur?, sufl? cu toat? puterea, îngânând cu vocea lui de copil sunetul gros al cavalului.

Draganoaia Alexandru (deagublues) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro