Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Faci glume cu ni?te bie?i muritori Dumnezeule degrab? v?rs?toriu de binecuvânt?ri

de Draganoaia Alexandru

-Ce schimb e?ti, m??
- Las?, e veche. Vezi c? de aici, din cârcium?, toat? ga?c? mergem la ingineru’. În seara asta dezbatem. Tu vii cu chitara. Noi, între timp facem aprovizionarea cu b?utur?. O s? fie mi?to, o s? vezi, b?ie?i fini ?i de?tep?i... Menestrel ne lipse?te. Vii s? ne cân?i, da’ f?r? bani, s? ?tii, n-avem s? te pl?tim...
Când i-a v?zut la u??, zece-doisprezece in?i, ingineru’, de menestrel a întrebat prima dat?...
-Atunci e bine. V?d ?i fe?e noi. Intra?i, face?i-v? comozi.
Dup? primele pahare buna dispozi?ie a cuprins toat? lumea.
-Domnilor, s? merge?i s? fuma?i pe balcon, avem un cânt?re? între noi. Omul asta a venit s? ne cânte, nu s? se îmboln?veasc? de pl?mâni, încerc? gazda s? organizeze cumva.
Apoi c?tre cânt?re?:
-Maestre, ce avem pe lista de songuri?
-M-am gândit c? „Maria Tanase” s-ar potrivi, dintre cântecele ei mai pu?in cunoscute...
-P?i, ce s? mai lungim a?teptarea, bag? s? te-auzim.
-„Fric? mi-e c? mor ca mâine”...
O palm? lovi corzile chitarei apoi... o voce puternic?, gutural?... La sfâr?it, câteva aplauze.
-Eu cred în Dumnezeu ?i nu mi-e fric? de moarte, se auzi din col?ul camerei.
-Iaca, începe meciul, zise inginerul.
-...?i uite c? de când ne întâlnim aici niciun ateu nu s-a l?sat convins s? treac? la credin??, ad?ug? unu’.
- Domnul st? la u?? ?i bate, uneori chiar d? buzna. A? povesti cazul meu...
Întoarser? capul spre cel care vorbise:
-S-auzim, s-auzim...
Povestitorul î?i turn? vin ?i, înainte de a-l da peste cap, cu mâna dreapt? f?cu semnul crucii deasupra paharului, roti privirea peste ascult?tori ?i începu:
-În câteva vorbe: ?coala din vremea mea m-a înv??at c? Dumnezeu nu exist? etc. etc. Din lecturi, din experien?a de via??, a?a am crezut pân? încoace când mi-a murit tat?l. Dup? înmormântare, nop?i întregi am fost bântuit de spiritul lui. Am uitat s? v? spun, tata a fost un om r?u ?i p?c?tos, se uita în sus ?i înjura direct...
- Ăla b?rbat adev?rat, ?u?oti cineva. Câ?iva râser?.
-...Numai c? la trecerea dincolo cred c? i-a fost tare greu. Eu a?a l-am sim?it. Nu pot s? descriu în cuvinte... Când încercam s? adorm veneau peste mine mul?ime de vaiete, de gemete, valuri, valuri. Nu ?tiu cum dar sim?eam c? e ceva în leg?tur? cu el, cu st?rile prin care trecea. Îmi transmitea mie totul, parc? ar fi cerut ajutor... Mi-a venit în minte rug?ciunea înv??at? de copil ?i am început s? spun „Tat?l nostru”... Cu din?ii strân?i o repetam întruna. Încet-încet se întâmpla ceva, zbuciumul acela se stingea ?i puteam s? adorm. Atunci am v?zut puterea rug?ciunii ?i am început s?-mi pun întreb?ri...
-Eu cred c? Dumnezeu este crea?ia materiei, se b?g? în discu?ie cel c?ruia i se zice Mosu’. Dumnezeu este efectul secundar al materiei. Când materie vie nu va mai fi, va disp?rea ?i Efectul Secundar, conchise el.
- Da, pare o mare ?mecherie. Am ?i eu o teorie, zise ingineru’: fiecare lucru are dumnezeii m?-sii de unde ?i înjur?tura aferent?.
-Sigur exist? ?i un dumnezeu al ho?ilor, un dumnezeu degrab? v?rs?toriu de binecuvânt?ri: Doamne, ajut?-m? s? nu m? prind?! î?i mai d?du unu’ cu p?rerea.
Au mai adus b?utur? de la rece, au mai ascultat câte un cântec, au ?inut-o tot a?a pân?, h?t, dup? miezul nop?ii.
E mult timp de când, la o s?pt?mân?, la dou?, ga?ca se adun? în felul acesta pentru discu?ii aprinse, pentru a viziona la televizor meciuri de fotbal ori pentru a asculta muzic? de pe „viniluri”. C? tot sunt între ei care mai beau un pahar în plus, s-a luat hot?rârea ca dup? fiecare întâlnire s? se plece abia diminea??. Mai de-a curmezi?ul pe patul din camer?, mai pe saltele pe jos, se împacheteaz? care cum poate, nimeni nu face nazuri.
Totul este aproape de final, se trag concluziile. Se preg?tesc de somn. Se stinge lumina ?i, în scurt timp, fiecare pe limba lui, încep s? sfor?ie.
S? fi trecut o or?, poate dou?, în întuneric, o persoan? se ridic? de pe pat... Un pas, doi – la picioarele lui, ceilal?i, alinia?i ca sardelele – se descheie la ?li?, scoate... ?i începe s? urineze.
- Ce dracu faci, b?? B?, n-auzi? Aprinde, frate, becul, e unu’care se pi?e pe noi.
Au s?rit ca ar?i.
- B? be?ivule, a?a faci ?i la tine, te pi?i în mijlocul casei?
L-au luat pe sus, l-au dat afar? din apartament.
Diminea?a, la cafea, gazda:
-Domnilor, mi-e ru?ine dar trebuie s? v? spun: mi-a disp?rut o sum? mare de bani.
-Nu se poate, a?a ceva nu s-a întâmplat niciodat?, se auzi. Ce situa?ie de rahat.
- V? cunosc pe aproape fiecare... Totu?i nu-mi explic...
- Dar pe ?la care azi-noapte a dat s? se pi?e pe noi, de când îl ?ti?i? suger? cineva o pist?.
-Nu-l ?tiu. E prima sear? când vine. Cine l-a adus? Cu cine a venit?
Privesc unii la al?ii.
- Nu-l cunoa?te nimeni pe dobitoc? Cum dracu’ a intrat ?la în casa mea?
- Cred c? din cârcium? s-a luat dup? noi...

Draganoaia Alexandru (deagublues) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro