Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Întoarcerea, toamna, la Bucuresti

de Viorel Darie

Întoarcerea, toamna, la Bucure?ti

(Din volumul "Bucovina plai de basm si dor" )

?i iat? a?a, zi dup? zi, vara se apropia de sfâr?it, iar Ionu? trebuia s? plece la Bucure?ti, deoarece mai erau doar dou? s?pt?mâni ?i începea ?coala. Copilul de-abia a?tepta s? mearg? la ?coal?, i se p?rea ceva grozav s? se vad? în mijlocul atâtor copii de-o seam? cu el, cu ghiozdane pe spate ?i cu c?r?ile cele noi în ghiozdan.
Nu-i mai tihneau zilele pe dealul bunicilor. Nu mai ?tia cum s? piard? fiecare zi, s? vin? mai repede ziua plec?rii.
Mama lui Ionu? d?du telefon bunicilor, c? ?tefan, tat?l b?iatului, va veni el însu?i la Moldovi?a s?-l ia pe Ionu? la Bucure?ti. Acea zi sosi. Într-o dup? amiaz?, înainte de apusul soarelui veni tata aducând în rucsac multe bun?t??i, la care Ionu? se repezi de cum intrase tata în odaie.
Mai r?maser? la bunici înc? doua zile, c?ci ?tefan vru s?-i ajute pe bunici la strâns ni?te prepeleci de otav?, s? le urce în podul grajdului. A doua zi colindar? prin p?dure s? caute mure ?i g?sir? chiar destul de multe, mâncar? pe s?turate, iar bunica f?cu dou? borcane de dulcea?? de mure.
Borcane de dulcea?? le preg?tise bunica destule, ?i de fragi, ?i de zmeur?, iar acum ?i de mure. Pe lâng? astea, bunica mai preg?ti hribi usca?i, t?ia?i sub?ire ?i usca?i la soare, pe cerdac. Rând pe rând începur? s? se umple bagajele cu care Ionu? ?i tat?l s?u urma s? plece la Bucure?ti.
În ziua dinaintea plec?rii, copiii din vecini parc? presim?ir? c? Ionu? urma s? plece. Venir? ?i ei la casa bunicilor, prilej cu care se încinser? ni?te jocuri de pomin? în ograda din fa?a casei.
Iat?, ziua plec?rii, diminea?a. Toate erau preg?tite, ?i hribii, ?i borcanele cu miere ?i dulcea??. De asemenea, multe brânzeturi, unt, smântân?. Oare cine va c?ra toate astea la gar??
Ca de obicei, la ajutat de dus bagaje la gar?, era bunicul. ?i-au f?cut un plan, fiecare ce are de dus. Ionu? crescuse m?ricel vara asta, parc? se f?cuse mai înalt, mai vânjos, mai roz la fa??. Se vede c?-i priise ?ederea la munte, la bunici.

*

?i, dup? ce toate bagajele fuseser? preg?tite, dup? ce se rugar? Domnului la desp?r?ire, se îmbr??i?ar? cu bunica, cu lacrimi aproape, apoi trebuiau s? plece.
- Puiul meu, Ionu?, când o s? te v?d iar??i? zicea bunica, cu lacrimi în ochi.
- Nu plânge, buni! O s? vin la iarn?, în vacan??, s? m? dau cu s?niu?a.
- Hai s? mergem, zicea ?tefan, drumul e lung ?i avem o mul?ime de bagaje. S? nu pierdem trenul!
?i ie?ir? pe poart?, pe uli??, ?i tot a?a, la vale, spre satul Demacu?a, apoi spre gara din Moldovi?a. Bunica merse mult în urma lor, pân? mai jos, pe panta dealului, unde se zicea popas. Apoi se întoarse acas?, unde toat? gospod?ria r?m?sese pe seama ei, pân? venea bunicul de la gar?.

*

În fiecare an, Ionu? venea vara, dar ?i iarna, la bunici, s? se bucure de frumuse?ea locurilor. La una din compunerile pe care le ceruse înv???toarea copiilor în clasa a treia, Ionu? scrise:

„Compunere
Vara, cel mai mult îmi place la bunici. Sunt copaci a?a de mul?i, iarb? cu multe-multe flori, cât vezi cu ochii. Cel mai mult îmi place s? m? joc cu motanul nostru, Motocel, care a crescut acum, nu mai e mic cum l-am adus în cas? la început. S? vede?i câte n?zdr?v?nii ?tie s? fac?: se suie în copaci dup? pui mici de vrabie. El ?i cu vicleanul de iepuril? au intrat în cas? ?i-au mâncat toat? smântâna din laptele pus de bunica în odaia cea mare. Mare ho?oman! În p?dure îmi place s? merg, dar numai cu bunica sau bunicul, c?ci mi-e fric? de mistre? sau de urs. La joac? m? cheam? to?i copiii din vale, dar eu m? duc la ei doar când merg la prins pe?ti în pârâu. Dac? vor s? se joace cu mine, s? urce pân? pe izlazul nostru de lâng? uli??. Oh, ce m-au durut picioarele când m-au luat departe, departe, la stân?. Nu m-a? mai duce a doua oar? decât cu bicicleta. Las?, v? mai povestesc eu alt?dat? cum e la bunici. Cel mai mult îmi place s? m?nânc turte f?cute de bunica pe plit?, cu lapte ?i cu miere. Ce bine e vara la bunici!”

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro