Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sonia cu accent grav ?i hiat (42)

de Daniela Luminita Teleoaca

Dac? avea emo?ii? Mai degrab? era ner?bd?toare, mai exact curioas?. S? vad? în ce m?sur? descrierea f?cut? de cineva se potrive?te cu existen?a în carne ?i oase a unei persoane. Cât reu?ise autorul descrierii s? surprind? din identitatea cuiva, cât de mult percep?ia (subiectiv?) a acelui receptor se suprapunea cu realitatea obiectiv?? Dar cu realitatea ei, a Soniei?
Dac? se sim?ea vinovat?? Mai degrab? nu. ?i nu pentru c?... Ci...
A?a c? pu?in dup? ora prânzului a l?sat în plata Domnului mald?rele ?tiin?ifice ?i s-a dedicat unei existen?e pur lume?ti. A str?b?tut 3 sta?ii cu tramvaiul pân? la ?ura Mare. De acolo a luat-o pe jos spre Parcul Tineretului. Era mai. Dar, ca de obicei, vara î?i intrase intempestiv în drepturi. ?i parfumul teiului. Erau albine ?i ierburi verzi înalte-înaaalte. Libelule ?i aglomera?ii. Ziua concret? f?cea loc tuturor verilor bucure?tene petrecute exact pe aceea?i f?râm? temporal?. Halbe cu bere rece invadat? de spum?. Dughene. Câte o vânz?toare patetic? – sfidând etichete, orice privire indiscret? – d?dea drumul la g?le?i cu ap? pe trotuare mult prea devreme pr?fuite. ?i pe Sonia o tulbura amestecul ?sta de ap?, canicul?, praf ?i... iubire nesigur?.
Care va s? zic? pe el nu-l v?zuse niciodat?. Îl cuno?tea dintr-o descriere. A unei cuno?tin?e comune: –Da, sunt convins? c? v-a?i potrivi de minune! – conchisese doamna cu pricina. ?i pe Sonia o contrariase (amuzase?) teribil siguran?a cu care dumneaei emitea verdicte. Sau, m? rog, poate dispunea de o intui?ie aparte, poate chiar a?a avea s? fie... În orice caz, plecase s? se încredin?eze la fa?a locului. Din frugalele sms-uri pe care le schimbaser? în ultimele 3-4 zile aflase c? îl chema Adrian. ?i se preg?tea s?-?i ia licen?a în Medicin?. A doua. C?ci într-un oarecare trecut absolvise Politehnica. ...c? mergea constant la Cernica la mân?stire s? se reculeag? înainte de orice examen.
?tia toate acestea ?i faptul c? trebuie s? fi fost destul de înc?p??ânat (dac? nu cumva mitocan), c?ci refuzase s? se întâlneasc? la „cap?tul ei de parc”, silind-o s? str?bat? pe jos o distan?? considerabil?, ca s? dea de el. ?i a dat. Peste un loc gol. C?ci el nu catadicsise s? ajung?, de?i nu ar fi avut de f?cut decât un pas ?i jumate, în „cap?tul lui de parc” producându-se impactul.
Sonia s-a a?ezat pe o banc?. ?i-a sl?bit curelele pantofilor maro din lac. S-a privit 2 secunde într-o oglind? minuscul?. În sinea ei tocmai se declara satisf?cut? de cum ar?ta, când frunzi?ul din spate începuse s? se mi?te. Un domn straniu î?i f?cea apari?ia, foarte probabil pe o scurt?tur?, de nu cumva va fi voind s? o surprind?. Ea a mimat firescul, de parc? de când lumea to?i interlocutorii ei nu se iviser? decât în acest mod. De parc? el însu?i o pusese în gard?: vezi, când tu o s? ajungi, eu n-o s? fiu, dar tu s? te a?ezi lini?tit? pe banc?, s?-?i sl?be?ti strânsorile de la pantofi ?i de pe unde le-oi mai fi având, s? te prive?ti în oglinda ta minuscul?, s? nu care cumva s? nu-?i plac? de tine... ?i s? ?tii c? eu o s? m? ivesc de dup? acel tufi? crescut strategic chiar în spatele t?u. ?i se a?ezase pe banc? lâng? ea. Neceremonios, neoficial. I s-a p?rut ei sau chiar a?a va fi fost?! Dumnealui afi?a o atitudine de superioritate (masculin??) care, da, în mod cert, nu pentru ea era!! S-a dat 5 cm mai departe. De fapt, nici nu era nevoie: un seism cu magnitudine maxim? instituise în proxima secund? falia absolut?. Fa?a lui se vedea printr-o sticl?, gesturile-i c?deau la distan?? de ani-lumin?, privirile se r?ceau. Orice minim dialog nu putea fi decât un simulacru. Avea 3 lan?uri lungi ?i z?ng?nitoare la gât (a?a purtau, oare, absolven?ii de Politehnici... viitorii medici... ?i denti?ti pe deasupra?!), unul dintre ele cu o cruce ostentativ?. Capul ?i-l acoperise cu un soi de fes din bumbac destul de îndesat pe frunte [oare, ce ascundea domnul ?sta?!], dar care îi l?sa descoperite sprâncenele arcuite. Era brunet. Cu buze groase ?i ochi de un verde le?inant. [–?tii,... din ?ia lipicio?i, ca da?i cu superglue... – avea s?-i spun? Sonia cândva lui SAD, el însu?i posesor de ochi verzi, dar, hot?rât lucru, deloc aceea?i nuan??!! A?a c?... vezi bine...] Ufff! Vechea ei indigestie la peisaje nu tocmai compatibile / ideale! ..?i tricoul larg inscrip?ionat progessive hard rock, pantalonii din in alb, ?ifona?i ?i cam scur?i, c?ci descopereau cu brio ni?te picioare (num?r cca 41!) în ciocate cu vârfuri extrem de ascu?ite. –Uff, ce z?pu?eal?! – exclamase ea ie?ind din monolog pe u?a din dos. Îi surprinsese privirea scrutând-o neiert?tor. – Pun r?m??ag c? e?ti genul care nu ar merge în veci descul??! – î?i adjudecase el statutul de mojic absolut ?i suficient de agresiv. –Nici nu te-ai înjosi s? stai... s? zicem undeva, pe malul unui lac... pur ?i simplu în iarb?... f?r? s? vrei neap?rat cear?af ?i mai ?tiu eu ce... –P?i te-a? sf?tui nici tu s? nu stai dac? vrei s? nu te în?epe vreo c?pu??! – i-o retezase Sonia, ancorându-l în realitate – ...?i s? mai ?tii c? eu am gr?dini?a mea Acas?, pe care Eu o îngrijesc. ?tiu s? mânuiesc ?i o sap? ?i o grebl?. ?tiu s? plantez o vi??, un pom. Nu m? dau în l?turi nici s? ud cu furtunul. ?tiu s? copilesc ro?ii..., s? adun gândaci de Colorado de pe cartofi..., s? bag mân? în noroi ?i s? prind r?d?cini...
Lan?urile lui se f?ceau mici, Crucea se ru?ina ea îns??i de ostenta?ia purt?torului ei. Fesul îi dezvelea un început destul de curajos de chelie. Un vânt neru?inat îi lipise textila de pântece, sco?ându-i în relief ditamai burdihanul. Sonia se cutremur? îngrozit?, când interiorul lui se pr?bu?i la picioarele ei. Domnul progresist îi d?du mâna ceremonios ?i o invit? la o existen?? dinamic?..., c? doar nu împietriser? pe banca aia! Îi vorbi cu pasiune intens?, irepresibil?, despre prospe?imea ei incredibil?... Cum..., are aproape 30 de ani?! Nu, n-o crede în ruptul capului! Poate dac? i-ar ar?ta un act de identitate, ceva de genul..... A?i! ?i atunci ar fi convins c?...

!?i Sonia ar urla: M-am întâlnit cu tine ca s? m? r?zbun pe SAD! S? m? r?zbun?! De ce s? m?...?! Pentru c? nu e(ra)... perfect!... Îîîîîîî....??!! Ceee??!!!Cuuuum?!

Pe banca dinspre „cap?tul ei de parc”, e sigur? c? l-ar putea juca pe degete pe acest domn! Ia uite cum o asigur? c?, pentru ea, da, pentru ea, ar fi în stare [un... erou?!] s? renun?e chiar la întâlnirile constante.... ?i cu... alte... femei!!!!! Zbangnîgînîgî... – Dar ?tii de când n-am mai f?cut dragoste? – o pocnise imediat cu alt? replic?. –Da’ ce ai f?cut?! – mimase ne?tiin?a Sonia! Amu?it intempestiv, el schi?ase un gest care prevestea îmbr??i?area patetic?. Ea s?rise ca ars?... –Din p?cate (?!), peste o or? trebuie s? fiu pe Giurgiului... I-am promis unei colege c?... O ia prin surprindere ?i o s?rut? lipicios pe obraz, foarte aproape de gur?, mai exact de col?ul buzei drepte. Î?i prelunge?te r?suflarea reptilin? pe gâtul ei. Lan?urile fac ravagii. Invizibile, reclam? dreptul la minima aten?ie. F?r? mil?, Sonia îi las? gesturile în aer. El o soarbe... spune ceva despre... posteriorul ei... care, evident, nu putea fi decât „fffffffffffffffffffff sexy”. Din A. r?mâne un ecououououuuuu...

?i totu?i, în dup?-amiaza aceea i-a sim?it pregnant prezen?a ?i, culmea, n-a f?cut prea mari eforturi în a-?i reprima sim?irile generate de acel jum?tateom-jum?tatereptil?. O putea, la o adic?, duce în Nirvana. ?i ea, ce fraier?! Ce pripit?! Cum mai dai tu, M?SonieM????, cu piciorul la... fericire!!! In absentia, mâinile lui îi încol?ceau trupul... gura îi anihila respira?ia. F?r? scrupule, pr?v?lea toate focurile. ?i f?cuser? dragoste la distan?e incomensurabile, de n-o fi fost sex în toat? regula!


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro