Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

bradul

de Ioan Postolache-Dolje?ti

Când prim?ria mi-a spus c-o s? vin? s? taie bradul pe care tu, tat?, l-ai s?dit la na?terea mea m-a cutremurat gândul.
B?ie?ilor cu frânghii ?i drujbe le-am spus c? e o glum? proast? dar mai apoi... Da e vechi bradul ?i aplecat e de vânt. O nou? furtun? l-ar doborâ peste fire ?i prea mul?i ar r?mâne f?r? lumin? ?i-am zis da.
N-a avut parte de-o moarte ca de infarct, t?iat de la r?d?cin? s? cad? bufnind de p?mânt ca un teribil oftat.
L-au chinuit cu cruzime t?indu-i crengile, de jos în sus, una dup? alta. Tremura din toate acele ?i r?bda mutilarea, sau poate ?ipa dar eu nu auzeam din cauza urletului furios de drujb?...
L-au doborât pe buc??i ce c?deau strivind tuberozele-n floare. Ca la mort, peste tot, mirosea a t?mâie...
Vârful, tat?, i l-am f?cut prepeleac, a?a de decor, în el am pus oalele de lut r?mase de voi. Nu vor mai fi umplute cu lapte c?ldu? pus la prins, aplecate s? lase smântâna g?lbuie s? se rup? de pe albul chi?leag... (Doamne, cât de mine mi-i dor, pofticios s? m?-nfrupt iar din smânt?na aceea...)
Apoi doi stâlpi pentr-un leag?n, a?a, în el cu ochii închi?i s? cred c? m? leg?na?i iar în copaie.
Din scândurile f?cute am ales ?apte mai late ?i le-am pus pe pod blestemându-le: mânca-v-ar carii,nimic s? se-aleag? de voi...
Cu unele mai înguste am înlocuit pe cele vechi ?i rupte de la b?ncu?a din poart?, poate-o mai sta un alt drac înpeli?at
ca odat?, cu ochii la stele ?i mâna strecurat? sub o fust? de fat?...
............................................................
Diminea?? credeam c? e rou? pe ea dar nu, din to?i porii cu lacrimi de r??in? banca plângea.
De ce,banc?, tu plângi, c? cei du?i n-or s? mai revin?, c? vin ?i eu din ce în ce mai rar pe la cuibul b?trân, c? într-o zi... minunea toat? a vie?ii fi-va ruin??...

Ioan Postolache-Dolje?ti (ioanip) | Scriitori Români

motto: cuvântul scris - ve?nicia sufletului

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro