Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Centrul

de florentin gheorghe sorescu

La Centru sunt aduși copii pe care părinții lor nu și-au dat seama că i-au născut.
Ei sunt ambalați, atunci când sunt găsiți, în niște cutii speciale pe care nu este scrisă nicio adresă. Altminteri copiii ar găsi drumul înapoi către casă
Cei de la Centru îi sortează după mărime, le pun câte un număr și îi repartizează pe fiecare în niște camere pe care apoi le umplu până le refuz cu așteptare.
Personalul nu are voie să se apropie prea mult de noi pentru ca nu cumva să se contamineze.
Dacă etichetele cu care suntem numerotați ar fi puse corect, sigur părintii noștri ar ști unde ne pot găsi. Asta pentru când o să-și dea seama că ne-au născut și nu am vrut să plecăm singuri de-acasă. Cu siguranță ei ne iubesc, dar incă nu și-au data seama de acest lucru.
Orice copil care ajunge în Centru trebuie să aibă răbdare cu părinții lui. Ei trebuie înțeleși pentru că poate au fost foarte ocupați sau foarte grăbiți sau au avut altă treabă când ne-au născut.
Cei mai norocoși dintre noi și-au descoperit părinții, dar au ghinionul că părinții nu i-au descoperit pe ei. De aceea încearcă să se facă cât mai vizibili și fac zgomot când plâng, spre deosebire de ceilalți copii care plâng mai înfundat.
Centrul este o bază spațială in care suntem pregătiti pentru a popula alte planete unde nu există mâncare și jucării. Prin intermediul nostru omenirea vrea să afle dacă putem să ne adaptăm la condițiile de mediu în care nu există iubire. Care dintre noi rezistă mai mult fără să-și imagineze că va veni cineva să-l ia acasă, acela va fi primul trimis în spațiu. Ca să nu-i pară rău dacă face pană racheta și nu se mai poate întoarce acasă.
Toți însă visăm să avem o familie. De aceea zilele trec foarte încet pentru că este foarte greu să astepți pe cineva care nu vrea să vină la tine.
Această scrisoare am scris-o pentru că cei de la Centru ne-au spus că ne vor duce peste câteva zile să vedem și noi marea. Am citit într-o carte că singura șansă de scăpare a unui naufragiat este să pună ultima lui scrisoare într-o sticlă și să o arunce în valuri pentru cazul în care o va găsi cineva și va sti unde să îl caute. Așadar, pentru cel care va găsi această scrisoare, află că eu sunt Valentina din Centrul de Plasament Voluntari, Judetul Ilfov, România. Te rog frumos, vino și ia-mă de-aici!


florentin gheorghe sorescu (gavril) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro