Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Prin?esa ?i c?pc?unii

de Pestrea Ion-Daniel

Dac? mergi c?tre sud, nu foarte departe, vei g?si Cire?ul uria? în care locuiesc zânele verii: Iuniela, Iuliela ?i Augustiela. Ele sunt surori, foarte frumoase, blonde ?i atât de aiurite, sucite ?i învârtite, încât au rugat-o pe Rojica Prin?esa Cire?elor s? le ajute.
-Nu ne mai vedem capul de treburi! s-au plâns ele.
-V? trebuie doar pu?intic? ordine ?i un strop de disciplin?, plus un orar clar ?i cineva s? v? îndrume, a explicat Rojica. M? voi ocupa eu cu pl?cere de toate acestea! a zis ea încântat?.
Zânele verii sunt extrem de ocupate. Iuniela are un radio tocmai în vârful cire?ului, de unde transmite muzic? vesel? pentru to?i locuitorii Paji?tii cu flori ?i albine zumz?itoare, pentru cei din P?durea Verde ?i mai ales pentru cei din Satul de pe Colina Cire?ului. Ei bine, acest radio nu poate s? func?ioneze f?r? Liliacul Emi Bos, c?ruia îi place la nebunie pr?jitura de cire?e însiropat?. Foarte bine atunci, Rojica îl serve?te de trei ori pe zi. În c?su?a zânelor se afl? o buc?t?rie perfect echipat? unde î?i este drag s? tot g?te?ti.
Zâna Iuliela are câteva v?cu?e ?i o fabric? de înghe?at? chiar jos, la r?d?cina pomului. Ajutoarelor ei, Corbul Gheo ?i Veveri?ul Mu?u, le place în mod deosebit siropul de cire?e, a?a c? Rojica îi serve?te tot de trei ori pe zi. În sfâr?it, Augustiela aranjeaz? ploile pentru c? vara, cum ?tim to?i, e foarte important s? plou? la timp. Albin-cel-Ager, pilotul Biplanului Galben, este ajutorul ei ?i lui îi place dulcea?a de cire?e. Rojica îl serve?te ori de câte ori Albin coboar? din cerul albastru unde zboar? printre norii albi pufo?i cu Biplanul lui Galben cu elice.
Colina Cire?ului are, desigur, în vârf chiar Cire?ul, iar spre soare-r?sare o Paji?te cu iarb? ?i flori nemuritoare albastre. Acolo curge un pârâu rece ?i pasc întreaga zi v?cu?ele Iulielei. În loc de pietri?, în apa limpede str?lucesc pietre mici, colorate. Da, sunt chiar pietre pre?ioase! Pentru c?, vede?i voi, cealalt? jum?tate a colinei este o carier? de nestemate. Ea apar?ine Meseria?ului, Duhul Magic din Mun?ii Înz?pezi?i, prietenul cel mai bun al zânelor, ?i este p?zit? de Motanul cafeniu Bulfei ?i de C??elul l??os Bujaverc?. Ei se în?eleg cât de cât bine, pentru c? au aceea?i meserie: paznic de comoar?. Din loc în loc sunt panouri de avertizare pe care scrie mare: Nu v? aventura?i! Pericol de avalan?? cu pietre pre?ioase!
Visul Rojic?i este s? planteze o întreag? livad? de cire?i la ea acas?, în Satul Cocorilor, aflat între p?durea de s?lcii ?i balta cu stuf ?i nuferi. Pentru c? este guraliv?, planul ei secret îl ?tie toat? lumea. Totu?i, nimeni nu râde de visurile Rojic?i! Prin?esei cire?elor i se dusese vestea c?:

Îndat? ce se sup?ra,
Tuna ?i fulgera,
Vai de pielea ta era!

Zilele lungi, luminoase ?i calde ale verii trec pline de farmec, cire?ele se coc în ne?tire, lumea din c?su?ele de lemn ale satelor dimprejur vine s? cumpere înghe?at? de la zâna Iuliela, peste Paji?tea înflorit? ?i parfumat? r?sun? vocea prietenoas? a Iunielei de la radio, în vreme ce Augustiela colind? cu Albin-cel-Ager cerul albastru în avionul mic galben cu elice, printre turme de nori?ori, oi?e albe pufoase. Din când în când, o ploicic? r?coroas? le potole?te setea florilor, albinelor, fluturilor ?i iepurilor. Pe cer apoi apare curcubeul în care Albin a nimerit odat? din gre?eal? ?i a murd?rit Biplanul Galben de ro?u, verde ?i albastru, mai ales pe aripi. A sp?lat o zi întreag? cu mult detergent ?i o perie pân? ce a cur??at totul.
Culorile curcubeului erau foarte persistente! Bine c? nu lovise dungile indigo sau violet! ?i oricum, elicea a r?mas pu?in p?tat?.
Poate c? acesta a fost cel mai dramatic eveniment timp de mul?i ani-de-var?, cu zile asem?n?toare, ce-i drept, dar niciodat? monotone pentru c? to?i, dar absolut to?i, erau ferici?i! Zânele ?i Prin?esa Cire?elor Rojica aveau mare grij? de întrega suflare din ?inutul Cire?ului, pân? într-o zi când...

...se stârni un vânt rece. Temperatura coborî cu mai multe grade ?i Rojica trebui s? caute, prin cufere ?i prin dulapuri, haine mai groase pentru cei din Cire?. Întâmplarea nu speria totu?i pe nimeni, pentru c? frigul anun?a venirea cuiva de la munte. Meseria?ul trimitea câteodat? curieri s? ia pietre pre?ioase sau cire?e. De cele mai multe ori pe Cangurul Z?pezilor, deoarece acesta avea buzunar ?i nu pierdea nimic, niciodat?. Cangurul Z?pezilor era un tip de încredere. Dup? trop?it, tot el venea ?i acum. Maaam?, ce s?rituri mai face! Dar în loc s? mearg? direct la Bulfei ?i Bujaverc?, paznicii carierei, Cangurul ?op?il? veni drept în fa?a Cire?ului ?i sun? la sonerie. Rojica îi r?spunse:
-Ce s-a întâmplat, ?op?il?, dore?ti cire?e? Sau e?ti r?cit ?i vrei sirop medicinal din codi?e?
-Nuuu, am un mesaj urgent pentru zânele verii de la Duhu Meseria?u, care zice c? prin telescopul lui a v?zut ceva, nu am voie s? zic ce, mi-a zis expres s? nu lungesc vorba cu nimeni ?i s? fiu discret ?i prudent ?i educat ?i bine-crescut ?i... C?pc?uni! Na, am zis-o! Ptiu, ce fraier sunt! Vai de mine!
-Stai lini?tit, ?op?il?, secretul t?u e în siguran??. Doar eu sunt mâna dreapt? a zânelor! Nu ?tiai?
-A! Da? Ce bine! Înseamn? c? e?ti de încredere! Bravo! Unde sunt ele?
-Fiecare la treaba ei. Poftim în buc?t?rie. Ia loc ?i gust? pl?cinta cu cire?e, e o re?et? nou?. Îl trimit pe Gheo Corbul s? le anun?e de venirea ta. Bine?
-Îhî. Sunt foarte ostenit.
-O s? te înzdr?vene?ti! Uite ce sirop aromat! Poftim, gust?! Ia zi, cum e la voi în mun?i?
-Ă??... Brrr, e frig. Dar noi locuim într-o pe?ter? ?i facem focul cu lemne din p?dure.
Seara ne adun?m în jurul focului iar Meseria?u ne spune o mul?ime de pove?ti...
-A! Ce frumos! Zi-mi ?i mie o poveste!
-?tii, pove?tile au c?pc?uni, nu e momentul.
-Ai dreptate. C?pc?unii sunt secret. O poveste f?r? ei, atunci?
-Eu ?tiu numai pove?ti cu c?pc?uni, zise Cangurul cu gura plin?. Miam, ce bun. Pl?cinta e delicioas? iar siropul foarte aromat. Ce bine e la voi în Cire?!
Chiar atunci, corbul Gheo ap?ru în u?a buc?t?riei cu mersul lui leg?nat:
-Au venit! A?teapt? în sufragerie.
-Vai de mine, ce emo?ii am! zise cangurul.
-Stai calm, amice, zânele sunt în toane bune. Nu ai de ce s? fii speriat. Hai poftim! insist? corbul.
?i a?a, Cangurul ?op?il? avertiz? zânele verii de apropierea Cometei Ro?ii, pe care se aflau trei c?pc?uni îngrozitori.
Iar dac? telescopul vedea clar, ace?tia erau, se pare, vesti?ii Sp?rg?tori-de-Stânci, C?ut?tori celebri de Comori, pe numele lor:

Fum-de-Frunze
Negru-fumegos,
Când c?lare, când pe jos,

Roade-Cer
Cu un corn de rinocer,

?i
De-Om?t
cu nasul de ghea??,
care sufl? cea??.

Meseria?u nu avea nicio îndoial?, mai povesti ?op?il?: ?inta c?pc?unilor se afla chiar sub r?d?cinile cire?ului. Era cariera cu pietre pre?ioase. Iar cei trei nu se mul?umeau niciodat? cu pu?in! L?comia lor era legendar?.
Vestea era într-adev?r trist?, pentru c? nu se afla niciun F?t-Frumos curajos prin preajm?.
Cine s? înfrunte Sp?rg?torii-de-Stânci?
Aveau o cât de mic? ?ans? în fa?a lor?
Duhu Meseria?u se scuza ?i spunea c? nu poate veni personal deoarece este "foaaarte r?cit" (aici ?op?il? se ciupi de nas, tu?i apoi ridic? din umeri), dar el propunea o alian?? între Cire? ?i cariera de nestemate. Armata zânelor putea s? câ?tige dac? î?i unea for?ele cu Bulfei Motanul zburlit cu gheare de o?el ?i Bujaverc? C??elul din?os.
Bineîn?eles, zânele erau de aceea?i p?rere. Un b?rbat, fie el duh, se pricepe la r?zboi pe cât o femeie, mai ales zân?, se pricepe la pace. Deci e foarte priceput.
Vre?i s? ?ti?i cum ar?ta armata zânelor verii?
S? num?r?m pe degete. Unu la mân?, Bulfei: sprinten, bine antrenat, cu gheare ?i col?i. În plus, avea un mieunat de atac care î?i înghe?a sângele în vine. To?i se bazau de fapt pe el, c? va pune c?pc?unii pe fug?. Dac? nu, r?mânea, doi la mân?, Bujaverc?. ?i el avea din?i de o?el ?i un l?trat de speriat. Precis c?pc?unii vor fugi mâncând p?mântul! î?i ziceau între ei restul o?tenilor, ca s? prind? curaj. Ei erau: trei la mân?, Corbul Gheo, patru la mân?, Veveri?ul Mu?u, cinci la mân?, Liliacul Emi. Apoi, la mâna cealalt?, Rojica se apuc? s? numere pe: ?ase la mân?, Albin-cel-Ager, ?apte la mân?, C?lu?ul Dudu, opt la mân?, V?cu?a Dora, nou? la mân?...nou? la mân?? Cine mai era? A! Da! Nou? la mân? se oferi s? fie ?op?il? Cangurul Z?pezilor.
Zece la mân? era, desigur, chiar ea, Rojica Prin?esa Cire?elor!
Pentru siguran?a Cire?ului au hot?rât ca zânele verii s? r?mân? în c?su?a lor aerian?. Oricum, c?pc?unii erau prea grei ca s? fie ridica?i cu baghetele lor magice ?i alunga?i. De obicei, cu aceste be?i?oare fermecate, zânele goneau omizile din cire?, ajutau albinele s? zboare când acestea aveau g?letu?ele prea pline, parfumau florile ?i îndulceau cire?ele. Deci lucruri finu?e, potrivite pentru o zân?. Dar c?pc?unii erau grosolani ?i neciopli?i.
Trei zile s-au antrenat ace?ti voinici la umbra Cire?ului din zori ?i pân? seara târziu: f?ceau tumbe, s?reau coarda, ?op?iau într-un picior, se luptau cu nuielu?e de cire?, mâncau pr?jituri ?i beau sirop de cire?e. Zânele îi aclamau ?i îi aplaudau de la balconul c?su?ei lor din Cire?. Câ?iva s?teni pa?nici urm?reau spectacolul cu gura c?scat?. Maam?, ce armat? au zânele! ziceau ei.
Apoi, în ziua a patra, dis-de-diminea??, p?mântul s-a cutremurat u?or, o bufnitur? îndep?rtat? s-a auzit ?i cele mai coapte cire?e au c?zut în iarb?. Aha, Cometa Ro?ie cu c?pc?uni aterizase pe undeva, aproape. Unde oare? Corbul Gheo plec? în recunoa?tere, în timp ce zânele preg?tir? micul dejun pentru r?zboinici, s? nu mearg? cu burta goal? la lupt?. S-au a?ezat apoi to?i la mas?, dar cu urechile ciulite în a?teptarea ve?tilor. Gheo reveni curând: îi v?zuse pe c?pc?uni când au ie?it din norul mare de praf ridicat de aterizarea Cometei ?i au trop?it spre balta cu stuf. Erau destul de murdari, zise el, ?i înseta?i.
-Bineîn?eles! Cum de nu ne-am gândit! Zânele pot vr?ji apa! C?pc?unii vor adormi pe loc ?i îi lu?m ca din oal?! ?ip? Mu?u.
-Tare de?tept mai e?ti! Lebedele, pelicanii ?i cocorii ce vin? au? Doar e balta lor! zise Rojica.
-A?a e, vr?jile de adormit c?pc?uni sunt prea puternice pentru restul, morm?i Emi Liliacul. Nu se mai trezesc din somn un an întreg!
-S? le trimitem suc de cire?e ?i pl?cint? atunci! Poate se ghiftuiesc pân? a?ipesc! sus?inu Mu?u Veveri?ul.
-Dar tu crezi c? au b?tut atâta drum s? doarm?! Au venit cu treburi! încheie discu?ia C?lu?ul Dudu.
-S? a?tept?m! propuse Albin. Eu decolez ?i n-am s?-i pierd din ochi o clip?.
To?i au fost de acord cu aceast? propunere în?eleapt?. Au a?ezat tab?ra împrejurul Cire?ului care era astfel ap?rat din toate p?r?ile. Nimeni nu-i putea lua prin surprindere! Totu?i, Rojica se gândi un pic ?i zise:
-La noapte cum vom ?ti ce fac cei trei c?pc?uni? E mai bine s? mearg? cineva c?tre balta cu stuf înc? de pe acum. Iar dup? o clip? de gândire, continu?:
-Merg chiar eu! Vreau s? fiu sigur? c? lebedele nu p??esc nimic. Aceste vorbe ale ei i-au f?cut pe ceilal?i lupt?tori s? r?sufle u?ura?i. Cu to?ii iubeau foarte mult zânele ?i Cire?ul dar, la drept vorbind, niciunul nu dorea s? înfrunte c?pc?unii.
-Hau-hau, merg cu tine! Patru ochi sunt mai buni decât doi! zise Bujaverc?.
-Ba las' pe mine! se repezi Bulfei motanul. Patru ochi, dintre care doi v?d ?i noaptea, sunt ?i mai buni!
-Iar eu o s? v? salvez de urm?ritori dac? sunte?i descoperi?i, zise C?lu?ul Dudu. De unde are Dudu atâta curaj? se minunar? to?i.
A?a c? la l?sarea serii cei trei r?zboinici neînfrica?i, Rojica, Bulfei ?i Dudu, s-au apropiat încet-încet de balta cu stuf lâng? care c?zuse Cometa Ro?ie. Vocile c?pc?unilor se auzeau clar în lini?tea serii:

Unul morm?ia,
Altul groh?ia,
Cel?lat ca leul r?gea,
Spaima în tine de b?ga.

-Propun s? mergem de-a bu?ilea! Ca s? nu fim v?zu?i, îng?im? C?lu?ul Dudu.
-Ba eu zic s? ne târâm pe burt?! interveni Bulfei în ?oapt?.
-S? ne pitul?m bine! accept? Rojica. Dudu, r?mâi aici c? tu nu te pitulezi bine! Vezi cine vine din urm?!
-Îhî! zise c?lu?ul speriat.
-S?-i lu?m prin înv?luire, Bulfei! Oricum, las?-m? pe mine s? m? apropii cel mai mult ca s? trag cu urechea. S? nu te dai de gol!
-Bine, ?efa, glumi motanul.
Mare fu uimirea Rojic?i s? aud? ce tr?nc?nesc cei trei fioro?i! Ei se rezemaser? chiar de stâlpul difuzorului radio care emitea de obicei muzic?, ve?ti ?i timpul probabil. Radioul era oprit acum din cauza invaziei.
-Mi-e foame! A? ron??i juc?ria aceea galben? care a bâzâit toat? ziulica! Sigur e gustoas?! morm?i Roade-Cer, cel cu corn de rinocer.
-Probabil e din ca?caval, am mai v?zut a?a inven?ie! coment? Fum-de-Frunze.
-Eu m-am înc?lzit teribil, poftesc o înghe?at?! preciz? De-Om?t.
-Ha! S?ri în balt?! zise Fum.
-Ssst! Propun s? discut?m urgen?ele, v? rog! Pân? adun?m noi nestematele, Cometa Ro?ie se va topi! Avem o mare dilem? aici, colegi c?pc?uni! tun? Roade-Cer, aparent cel mai de?tept dintre ei.
-Care anume? se repezir? ceilal?i doi.
-Plec?m chiar acum, cât nu se tope?te ce a mai r?mas din Comet? sau urc?m la Cire? s? d?m de comoar?!
-Comoara, comoara! r?cnir? Fum-de-Frunze ?i De-Om?t.
-Bine b?, dar r?mânem aici pentru totdeauna! V? convine? mârâi Roade-Cer.
-Bîîî! se bosumflar? cei doi. Nuuu....
-De ce nu v? convine?
-Pe mine m? doare capul de la culori! r?spunse iute De-Om?t. La noi ?tii o treab?, lucrurile sunt ori albe, ori negre, ori gri. Dar aici!
-Aerul este prea curat, apa mult prea limpede iar lini?tea te asurze?te, nu alta! Niciun bubuit, niciun z?ng?nit, nicio bârâial?! Cum s? tr?ie?ti aici?
-E, nu e toat? lumea a?a evoluat? ca noi, c?pc?unii! Zânele sunt înapoiate.
-Adev?rat, frate! Bine zici!
-Ce facem, a?adar? insist? Roade-Cer.
Cei doi ridicar? din umeri.
-Noaptea asta eu zic s? ne odihnim. Somnul este un sfetnic bun! Iar mâine om vedea. Sfor?ial? pl?cut? v? doresc!
-Noapte bun? cu furtun?! r?spunse Fum.
-?i culcu? de m?tr?gun?! ur? ?i De-Om?t.
?i îndat? adormir? iar Rojica îi l?s? în pace. Îns? în mintea ei încol?ise o idee despre cum puteau învinge c?pc?unii.
La Cire? to?i îi a?teptau cu sufletul la gur?. Soarele se preg?tea s? r?sar? când Rojica începu s? explice strategia imaginat? de ea pentru a p?c?li c?pc?unii. Zânele o ascultau cu maxim? aten?ie.
-Vestea bun? e c? s-ar putea s? plece chiar în aceast? diminea??! începu ea.
-Uraaaa! strigar? to?i într-un glas.
-Sta?i, nu v? gr?bi?i! Vestea proast? e c? s-ar putea s? r?mân?.
-Aoleu ?i vai de mine! începur? zânele ?i o?tenii.
-Prima variant? e clar?. Noi, Cire?ul ?i cariera Meseria?ului r?mânem întregi. Iat? ce propun pentru a doua variant?. I-am ascultat cu aten?ie. Cred c? le-am aflat ceva sl?biciuni. ?i, de vreme ce nu îi putem învinge numai noi cu nuielu?ele noastre de cire?, mai bine:

Îi îndulcim,
Îi îmblânzim,
Pân? îi domesticim!

Ei, ce spune?i? Preg?tim înghe?at? de cire?e, pr?jitur? ?i pl?cint? ?i mult sirop, cire?e coapte ?i cire?e mai verzi, câteva frunze de cire?, ?erbet ?i dulcea?? pe care le înc?rc?m în c?ru?a lui Dudu, care va coborî la balta cu stuf s? ghiftuiasc? c?pc?unii. Apoi, Iuniela ?i Emi pornesc radioul, am aflat ce muzic? le place!
-Da? se mir? Iuniela.
-Cea mai zgomotoas? muzic? pe care o po?i difuza, aceea sigur le place!
-Am în?eles!
-Iar tu, drag? Augustiela, împreun? cu Albin, merge?i de aranja?i ploile, am aflat ?i c? le place vremea mai r?coroas?.
-Desigur, Rojica. ?tiam eu c? ne putem baza pe tine, zise Augustiela. E?ti o Prin?es? a Cire?elor pe cinste!
Mul?umi?i c? problema c?pc?unilor era aproape rezolvat?, fiecare a mers la treaba lui. To?i erau numai zâmbet ?i radiau din nou de fericire.
Pe scurt, mai departe lucrurile au decurs în felul urm?tor:

Eroii Cire?ului au înc?rcat o c?ru?? de bun?t??i ?i au dus-o în calea c?pc?unilor.
C?pc?unii au descoperit c?ru?a ?i au mâncat tot ce era în ea. Butoia?ul cu sirop abia le-a ajuns!
Între timp, Cometa Ro?ie era din ce în ce mai mic?.
C?pc?unii au adormit profund. Sfor?itul lor groaznic a provocat mai multe avalan?e în cariera de pietre pre?ioase.
Cometa Ro?ie s-a f?cut pitic?.
C?pc?unii s-au trezit ?i au pornit spre Cire?.
Eroii Cire?ului s-au ascuns, chiar ?i Bujaverc?. Bulfei s-a c???rat în cire?, sus de tot.
C?pc?unii au r?cnit, au scuturat Cire?ul cu furie, cire?ele coapte le-au c?zut în cap. Unde era comoara?
Apoi C?pc?unii au descoperit comoara! S-au îmbr??i?at ?i s-au dat cap în cap de fericire! Au s?rb?torit cu cire?e ?i iar au adormit.
Între timp, Cometa Ro?ie disp?ruse iar în locul ei se afla doar un morman de roci negre.
C?pc?unii au înc?rcat trei saci uria?i cu pietre pre?ioase pentru primul transport. Dar, când au ajuns la Comet?, au descoperit c? se topise ?i c? nu mai zboar?!
C?pc?unii dispera?i au morm?it bosumfla?i:
-V-am zis eu, a zis Roade-Cer.
-Unde fugim? a mai spus ?i Fum-de-Frunze.
-Dar cu restul comorii ce facem? s-a mirat De-Om?t.
Trei zile ?i trei nop?i c?pc?unii fioro?i au plâns ?i s-au v?ic?rit pân? când zânelor li s-a f?cut mil? de ei ?i au trimis-o pe Rojica s?-i întrebe:
-Nu vre?i oare voi s? fi?i Gardienii Cire?ului ?i ai comorii ?i ai satelor dimprejur?
-Nuuu! au r?spuns c?pc?unii în cor, nepolitico?i.
-Dac? accepta?i, zânele promit s? v? construiasc? o nou? Comet? zbur?toare Ro?ie pân? anul viitor!
-Accept?m, accept?m! au strigat cei trei în cor.
-Dar jura?i s? fi?i cumin?i?
-Jur?m!
-Foarte bine! S? batem palma! Pe rând, nu to?i odat?!

Dac? v? spun c? fioro?ii Roade-Cer, Fum-de-Frunze ?i De-Om?t planteaz? chiar acum livada de cire?i la care a visat întotdeauna Rojica, precis nu o s? m? crede?i!

~Sfâr?it~
















Pestrea Ion-Daniel (apterix) | Scriitori Români

motto: winter is coming

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro