proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Strada.

Eh Oh ?inea mu?tiucul pipei între incisivii de jos, vechi de trei decenii ?i jum?tate, ?i din?ii de vedet? superiori, al c?ror secret de fabrica?ie ?i modalitate de prindere (lipici industrial?) apar?ineau me?terului care i-i montase.

Ce danturi superbe aveau europenii de acum ?apte milenii, gândea Eh Oh. Col?i zdraveni. ?i unghii groase, cornoase. Rupeau, spintecau cu ele. Sfâ?iau. (Enigma calciului, insondabil?.) Molimile moderne au ap?rut dup? ce de?tep?ii de chimi?ti ?i-au b?gat nasul. S-ar zice c? ei au declan?at spasmofilia universal?.

Secolu' vitezei, auzi. Mai bine, al bârâielii. Veacul marii scofale. Scuturat de gre?uri mondiale. Hlizi?ii ?ia televiza?i, carnage planneri, care se medaliau neîncetat între ei, pân? li se f?cea poft? de sânge. Hidos. Atât de sapiens.

Eh Oh sufl? o gur? de fum peste corolele molie. Fantoma cenu?ie se îmbina cu perdeaua. Ce trist, socoti. Toate acele scand?ri glorios-unsuroase, pr?bu?ite în neant. Din limbile lor larve nu vor mai ie?i fluturi. Dispari?ia ?ulfanilor sforari era semnul cel mai clar c? ordinea veche picase. Gâng?niile îi anihilaser?. Ce urma?

Fereastra. Strada.

Vibra?ia zilei: zero. Pustiu era ?i înainte, acum era un pustiu pustiit. Culori pu?ine, atotputernica lumin? alb? filtrat? printr-o pânz? de nori livizi. Un motor îndep?rtat uruia, ?iuia ?i duduia simultan, parc? din cer, din locul unde se tr?geau sforile.

Ehei, ?ulfanii sforari, ce vremuri! Nostalgie.

Eh Oh sim?ea un gol sufletesc, pe care-l numise mârlancolie. Suna prost, dar numele era fidel. Cei pe care-?i vârsa în mod obi?nuit bila disp?ruser?. Nu mai avea un obiect clar al furiei, iar valoarea acesteia de leac sc?zuse. Maneli?tii, cocalarii, corup?ii, idio?ii, grobienii, escper?ii, unde erau? Nu mai erau. Mârlancolie.

Ce ar fi s? fug?? propusese el. Eh Ah nici nu voia s? aud?. În alte p?r?i era mai r?u, zicea ea. Aici m?car aveau un bunc?r cu provizii unde s? se retrag?, la nevoie. Pe Eh Oh, îns?, îl nelini?tea râvna sporit? a instala?iei co?mare?ti-orice era, nu putea fi bun-pe care o botezaser? Moartea cu Motor, care uruia înfior?tor peste casele din sat, ?i le înghi?ea la rând, dar mai ales Baobabul Gorgon?, un "arbore" negru, uria?, ap?rut din senin spre deal, ce parc? eclozase din cl?direa cu pere?i albi de var a sediului birocra?iei locale (atins? de extinc?ie ca tot restul).

Copacul, sau orice altceva ar fi fost, era stins ?i nemi?cat ziua, întocmai unei picturi funeste pe cer. Noaptea, un num?r incalculabil de gâng?nii, care purtau cu ele o fosforescen?? galben-verzuie slab?, roia în jurul "crengilor" sale tentaculare, iar fulgere stranii, întunecate, zgârcite în lumin?, desenau o coroan? mobil? ?i spectral?.

Ai vrut s? vezi alieni, na-?i alieni, râdea de el Eh Ah Delicia, când aveau curajul s? priveasc? spectacolul angoasant împreun?. Înainte de invazie, fusese un mare fan al genului science-fiction. Avea în bibliotec? numai volume unul ?i unul-SF Masterworks-câteva sute, care nu-l ajutau cu nimic.

E drept c-am fost mai preg?tit decât al?ii, î?i zicea, mai predispus la supravie?uire, iar oroarea nu mi-a obnubilat ra?iunea, nu m-a spulberat, cum au p??it unii, socotea el. Iar asta, f?r? discu?ie, datora sf-ului.
Ochiul stâng vede bine, dar cel drept nu focalizeaz?. E bulit, deliber? Eh Oh, dup? ce se holbase o vreme în albumul cu timbre, l?sat deschis pe fotoliu de Eh Ah, când cu unul, când cu cel?lalt. Suma lor d? o performan?? satisf?c?toare, dar trendul e în picaj, cump?ni el. E necesar s? lupt cu morcovi ?i spanac împotriva acestei dezgust?toare afec?iuni, de?i probabil este ereditar?, suprem?, invincibil?. Morcovi!

Dar a? zice c? ?i lumina s-a degradat un pic. Are în compozi?ie o vibra?ie nou?, nepl?cut?, poate chiar toxic?, care apare, socoti Eh Oh, dup? ce corpusculii rico?eaz? din exofauna ?i exo-ce-o-mai-fi-aia-flora cu care ne-am pricopsit (citise în era primei tinere?i lucrarea de vulgarizare a ?tiin?ei-lumina, und? sau corpuscul? unde se ar?ta natura ei dual?, ce amintire de neuitat!).

?tiam eu c? nesuferitul ne împroa?c? cu ceva, nu e doar gâdilare, pi?c?tur?-e un jet op?rit! ?tiuse el s? formuleze atunci, în completarea c?r?ii, propriile concluzii asupra dualit??ii luminii. Era de p?rere c? savan?ii sunt utili cu matematica lor, mai ales când confirmau perversiuni ale firii pe care el le b?nuia.

Soarele arunc? materie fierbinte drept în noi, e vulcan în erup?ie. Nu-l mai l?uda?i atât! era opinia cu care s-ar fi r??oit la numero?ii amatori de bronz ?i plaj?, dac? n-ar fi fost timid pân? aproape de invizibil.

Puf?ia în continuare, iar într-o vacuol? din tâmpla lui-la mansard?-Arch Wolof, personajul, fuma ?i el, tabiet de limpezire a min?ii, preocupat chiar atunci de soarta lui Bau Paguru, personajul personajului, nimerit într-o groz?vie de vortex. Cum s?-l ridice oare deasupra torentului murdar al pove?tii în care-l b?gase, nu foarte diferit de cel în care plutea autorul-Haralb? era chinul lui Wolof.

Înainte de a trece la fapte, e bine de ?tiut ce ar face un supererou în locul t?u. Sau ce ar scrie, socoteau ei.

Acesta-i efortul ?ân?arului de a ie?i din chihlimbar! medit? Haralb. Când via?a toarn? r??in? fierbinte peste tine, ori bâzâi tare, ori mori! Iat? înv???mintele jurasicului. (Bâzâitul e metafor? pentru scriere, fire?te.)

Fii salvatorul nostru, Bau Paguru! gândir? simultan Haralb ?i Arch Wolof, chiria?ul.

Între timp, fantoma de fum crescuse cât toat? camera.

Puse pipa-n scrumiera de pe un raft, d?du perdeaua la o parte ?i-?i strecur? nasul printre orhidee, întocmai unui jaguar de Orinoco la pând?.

?oseaua.

?ti?i momentul acela special când o grupare b?l?at? de c??ei mari ?i mici, c?reia nu ?tii cum s?-i spui (hait?-prea lupesc, guerilla-prea dur, turm?-prea bovin, partid? ha-ha, grup-prea turistic, ceat?-prea folcloric, ga?c?-prea infantil, band?-prea tehnic), o fac?iune canin? mai degrab?, trece pe o strad? pustie? (dac? nu ?inem cont de prezen?a aproape carnal? a haosului)

Fr??ia cozilor încovrigate tocmai ataca, când Haralb r?s?ri s? vad?, furgoneta de marf? r?sturnat?-n drum, care era de vreo trei s?pt?mâni acolo ?i fusese r?v??it? ?i eviscerat? de mul?i al?i hoitari, printre care Eh Oh însu?i, Delicia, vecinul lor Manole Cal Cumplit (porecl? asupra c?reia c?zuser? de acord într-o sear?, dup? ce aflaser?, în urma unei discu?ii purtate cu el, c? s?rmanul om râde nechezat).

Furgoneta lovise stâlpul de curent care pleznise ?i atârna acum ca un boxer în corzi.