proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cristian Petru B?lan cu scenariul s?u de film despre via?a lui Eminescu (a?a cum l-a v?zut criticul Cezarina Adamescu):

MIRACOLUL EMINESCU O PREZENTARE ROMAN?ATĂ ?I COMPLEXĂ A VIE?II LUI EMINESCU

(Primul scenariu de film despre Mihai Eminescu achizi?ionat oficial de Centrul Cinematografic Bucure?ti în 1967, prin contract cu autorul)


- Cristian Petru B?lan, „GENIU SUBLIM”, Editura Anamarol Bucure?ti.

Monumentala lucrare dedicat? poetului nemuririi noastre, Mihai Eminescu, este rodul unei prodigioase munci de cercetare laborioas?, privind via?a ?i opera lui, trecut? prin filtrul propriu, transfigurat? artistic sub forma scenariului cinematografic. Reper esen?ial al românilor, el reprezint? din totdeauna, un simbol de net?g?duit al culturii române?ti, de peste un veac ?i jum?tate, dar chiar ?i în aceast? ipostaz?, r?mânând, mai actual ca oricând. Minu?ioas? ?i atent preg?tit?, lucrarea ”Geniu sublim” a fost l?sat? la p?strare ?i a stagnat prin mai multe sertare, a fost reluat? de câteva ori, îmbun?t??it? cu noi informa?ii ?i elemente de actualizare, structurat? ?i stilizat?, conform noilor uzan?e ale cinematografiei române?ti actuale. În aceast? manier?, î?i a?teapt? confirmarea ?i, poate, ecranizarea amânat? care ar aduce elemente noi în istoria literaturii ?i a cinematografiei române?ti, dac? cei înditrui?i cu dezvoltarea culturii, ar avea inspira?ia ?i buna voin?? de a o recepta, a?a cum merit? ?i de a-i acorda o ?ans?, nu numai autorului, dar ?i lui Eminesc însu?i. Figur? emblematic? a poeziei române?ti, Mihai Eminescu ?i-a dovedit din plin apartenen?a la neamul din care s-a ivit în lumin?. Dup? propria m?rturisire a autorului, nici domnia sa nu s-a putut sustrage mirajului cople?itor care a r?mas în con?tiin?ele românilor drept Luceaf?rul poeziei române?ti. Cristian Petru B?lan exercit?, de o via??, o dubl? dovad? de dragoste fa?? de acest simbol românesc: prin literatur? ?i prin pictur?. I-a dedicat opere importante, a?a cum un înv???cel îi dedic? maestrului întreaga capacitate de crea?ie. Autorul a pictat mai multe tablouri cu chipul genialului poet, a sculptat dou? busturi ale acestuia, i-a dedicat dou? c?r?i acestui simbol absolut al românismului, ”p?rintele de drept al limbii române moderne”, ”piscul cel mai înalt al genialit??ii noastre creatoare”, cum îl nume?te Cristian Petru B?lan. De aceea, autorul acestui scenariu, a sim?it c? e de datoria lui s? scoat? la iveal? aceste dovezi ale admira?iei sale neprecupe?ite fa?? de genialul poet. Al?turându-se marii galerii de oameni de litere care au studiat ?i aprofundat via?a ?i opera lui Mihai Eminescu, autorul a în?eles c? m?rturia sa adaug? o pic?tur? în oceanul de cercet?tori ?i admiratori ai poetului singular, care, în scurta via??, s-a preocupat, nu numai de valorificarea frumosului prin acurate?ea limbii, dar ?i de binele ?i prosperitatea ei, înfierând cu vehemen?? în articolele sale politice ?i sociale, defectele societ??ii timpului s?u. Personalitate mondial?, romanticul poet a fost tradus în mai toate limbile globului ?i cei mai mari oameni de cultur? ?i art? s-au pronun?at despre via?a ?i opera lui. Toate enciclopediile de pe glob l-au inclus în paginile lor. Cristian Petru B?lan vine cu date concrete despre toate aceste elemente biografice despre Mihai Eminescu ?i enumer? ?i sursele referen?iale. Autorul aduce argumente ?i d? m?rturie despre cazuri concrete de profesori care au fost persecuta?i ?i închi?i, în anii ’50 ai teribilei terori comuniste, pentru c? au îndr?znit s?-l predea pe Eminescu în ?coli ?i universit??i, de?i acesta era interzis (cel pu?in, anumite poezii, cum este ”Doina”). Iar c?r?ile lui, date la maculatur?, pentru a fi topite în fabricile de hârtie, doar pentru c? aveau publicate în ele, poezia ”Doina”.
Volumul acesta, con?ine, pe lâng? povestea lui Eminescu ?i multe evoc?ri referen?iale din vremea când autorul era elev. Sunt amintiri emo?ionante scrise cu mult discern?mânt, cu patos, ur?rind firul adev?rului istoric. De pild?, episodul epur?rii bibliotecilor, când sute de mii de c?r?i erau transportate cu trenul c?tre fabrica de mucava din Sc?ieni pentru a fi topite.În acela?i timp, familia marelui poet avea de suferit, nepotul de frate, Gheorghe Eminescu, colonel în rezerv?, trimis la închisoare doar pentru c? f?cea parte din aceea?i familie. Astfel în?elegea regimul s? distrug? ideile progresiste ale poetului ?i gazetarului Eminescu. Cartea aceasta este extrem de interesant? prin ineditul aspectelor pe care autorul le pune la dispozi?ia cititorului. E o carte cum nu s-a mai scris, o valoare na?ional?, ?i chiar interna?ional?, care ar trebui citit? de to?i cercet?torii interesa?i de via?a celui mai mare poet român, cunoscut în lume prin amploarea ?i densitatea operei care a fost scris? într-un timp foarte scurt, pân? la 33 de ani, ca ?i prin diversitatea genurilor abordate: poezie, proz?, articole, teatru, pove?ti, publicistic?.
Dup? 30 de ani de la elaborarea acestui scenariu (scris la 29 de ani), ?i care a suferit ?i el destule avatarii regretabile, a fost supus cenzurii ?i este o minune c? autorul a putut s?-l p?streze, a?a cum l-a scris. Unul din aceste dezastre, m?rturise?te autorul, a constat în vânzarea scenariului de c?tre noii locatari ai casei confiscate de comuni?ti din localitatea Sc?ieni-Prahova ?i vândut pe o sticl? de ?uic?. Alte lucr?ri de art?, manuscrise, obiecte personale, au fost arse, distruse cu s?lb?ticie, înstr?inate, numai pentru faptul c? autorul a p?r?sit ?ara împreun? cu familia, în anul 1985. Pentru cei care-?i scriu c?r?ile pe calculator ?i le salveaz? pe memorii portabile, acest lucru pare de pe alt? lume. Îns?, la timpul respectiv, c?r?ile erau p?strate în manuscris, scrise ?i 4 corectate ad manum ?i astfel se puteau distruge sau pierde u?or. S? ne amintim de marele scriitor Marin Preda care, în anul mor?ii sale, 1980, î?i purta manuscrisul romanului ”Cel mai iubit dintre p?mânteni”, peste tot, într-o serviet?, de teama de a nu-i fi confiscat sau chiar furat. Pentru realizarea acestei vaste ?i interesante scrieri biografice despre Eminescu, autorul s-a documentat minu?ios, a întreprins multe c?l?torii de documentare ”pe urmele lui Eminescu”, a fost în locurile pe unde a peregrinat el, a strâns documente ?i impresii din biblioteci, a?ez?minte de cultur?, în m?sura în care s-au p?strat. Documentarea nu a încetat nici dup? ce acest scenariu a fost terminat, ad?ugându-se ulterior multe alte date ?i informa?ii interesante de istorie literar?. De fapt, abordarea acestui vast subiect este, practic, inepuizabil?. Mereu se vor g?si surse, noi ?i vechi informa?ii ?i oameni one?ti care ar fi interesa?i s? le prelucreze. ?i, într-aceasta ar consta miracolul Eminescu. Empatia care s-a n?scut pe timpul document?rii, peregrin?rii prin locurile pe unde a c?lcat poetul, este ?i ea, de domeniul fantasticului, cu toate c? autorul relateaz? despre date ?i lucruri reale, cunoscute deja din biografia poetului. Cu toate greut??ile, varianta prezentat? în acest scenariu respect? întrutotul adev?rul biografic, bibliografic ?i istoric, evocând ”un Eminescu veridic, uman, palpabil, plin de calit??i care i-au pus de fiecare dat? în umbr? omene?tile defecte”, dup? propria m?rturisire a autorului. Acest virtual film documentar artistic este, desigur, o fresc? fascinant? a unui creator, de numele c?ruia se leag? definitiv, Poezia român?, r?mas în con?tiin?a dar ?i în inima românilor ca modelul absolut de poet ?i scriitor al na?iei române. Imediat dup? aceast? introducere, autorul prezint? o list? lung? a personajelor (cca.220) ca ?i multe alte personaje episodice, în ordinea apari?iei în scen?. A conduce cu mân? sigur?, destin personaje care intr? ?i ies, î?i desf??oar? rolul, respectând adev?rul istoric, completat cu imagina?ia autorului scenariului, nu e lucru u?or. Structura scenariului, de asemenea, a fost minu?ios alc?tuit?, în cele mai mici am?nunte. Cu men?iunea c? ac?iunea se petrece între anii 1858- 1889. Prima secven?? scenaristic? se nume?te ”Pregeneric” ?i e datat? ?i localizat? ”Ipote?ti: miezul unei nop?i de iulie 1924...” În mod normal, ac?iunea ar fi trebuit s? înceap? cu na?terea, urmând cursul firesc, copil?ria, adolescen?a, tinere?ea lui Eminescu. Îns?, ac?iunea scenariului începe în 1924, la Ipote?ti, într-o noapte de iulie, când, solda?ii unui Regiment de infanterie din Boto?ani au înconjurat casa care a apar?inut lui Mihai Eminescu, solda?i adu?i de noii proprietari, mo?ierii Constantin ?i Maria Papadopol. Solda?ii devasteaz? casa, dezgolesc acoperi?ul, distrug stâlpii de sus?inere. În orice împrejurare, demolarea unei case este o priveli?te destul de trist?, deprimant?, ca ?i pr?bu?irea unui arbore secular. E noapte. Casa, b?trân? ?i neputincioas?, cade sub loviturile brutale ale târn?coapelor militare. Pentru completarea peisajului dezolant, autorul a pus ?i un stol de lilieci buimaci, trezi?i din odihna lor nocturn? ?i ?ip?tul sinistru al unei cucuvele, acompaniat? de l?tr?turile unei cete de câini. Autorul a reu?it s? alc?tuiasc? un tablou mi?c?tor din mul?imea s?tenilor care, trezi?i în miez de noapte de urletele câinilor ?i dându-?i seama de nelegiuire, au alergat s? vad? ce se întâmpl? cu casa poetului, în fa?a c?reia, de câte ori treceau pe acolo, î?i plecau fruntea cu pietate. Indica?iile regizorale ale autorului privitoare la acest tablou, sunt generoase ?i edificatoare. Glasul unui ??ran l?mure?te lucrurile: ”Laca?ul ista-i pentru noi bisearic?!” ??ranii încearc? în zadar s?-i împiedice pe c?tane s? demoleze casa. Scriitorul respect? graiul moldovenesc, cu arhaismele ?i regionalismele, atât de specifice: mocâr?ani, bolânze?ti, a copchil?rit, cubelc, murul, bâcâia, cabestan, p?t?rania, bleojdit, con?opeal?, harabal?, împiciorogat, întâlni?ul, limb?mântul, chervane, hurdub?itul, paricopita?i ?.a. Ar fi mult prea multe ca s? le enumer?m pe toate. În cele din urm?, maiorul Papadopol ?i c?tanele lui, sunt alungate de s?teni cu tor?e ?i huiduieli, pentru c? au îndr?znit s? devasteze casa ”domnului Eminescu, mândria Boto?enilor”. Pu?in a mai r?mas din casa c?minarului ?i s?tenii privesc cu jale ruinele, ”ca la agonia unui muribund”. Capetele ??ranilor se descoper? ca la mort, ori ca la intrarea în biseric?. Respectul, pietatea ??ranilor pentru numele Eminescu sunt aici, la casa na?terii poetului, ca dinaintea icoanelor. Jocul fl?c?rilor, trosnetele ?i pârâiturile pere?ilor, pr?bu?irea zidului din fa??, au un efect cople?itor asupra s?tenilor. Acesta a fost un intermezzo care a premers ac?iunea.
Pe acest fundal vizual ?i sonor, se proiecteaz? imagini din trecut, pe când casa era înfloritoare sub râsetele copiilor. ?i de aici, de fapt, începe basmul numit Mihai Eminescu, un basm cum n-a fost altul în neamul nostru. Ne întoarcem în timp... Autorul încadreaz? foarte bine în peisaj, casa abia construit? a c?minarului Gheorghe Eminovici, curtea cu flori pitice ?i ag???toare, armonia care domnea în gospod?rie. Mu?catele râd la ferestre. Un tablou cât se poate de idilic, din care nu lipse?te, pe acoperi?, perechea de berze a?teptându-?i puii, semn c? în casa aceea exist? sau vor exista copila?i. Apare ?i mama Raluca Eminovici, într-o scen? domestic?, împletind un lucru?or cu andrelele. În acest tablou idilic ?i policrom, se aude clar, vocea crainicului, relatând cu o voce cald?, povestea neasemuit? a poetului neasemuit. Fondul muzical, imaginile cu gospod?ria c?minarului, vocea crainicului, se armonizeaz?, creându-?i mirifica senza?ie c? ai p?truns într-un basm românesc. Indica?iile autorului ?in loc ?i de indica?ii regizorale. Într-o alternare bine studiat?, se aude ?i glasul poetului, recitând un fragment din poezia ”Din str?in?tate” în care evoc? ”natala mea vâlcioar?”. Condeiul iscusit al autorului ?tie s? re-creeze atmosfera de atunci, la care a ad?ugat câte un strop din aroma lui sufleteasc?.
În capitolul numit ”Copil?ria” este descris? în am?nunt casa p?rinteasc?, cu toate acareturile, corespunz?tor unui boierna? cu rang modest, a?a cum a fost Gheorghe Eminovici. Al?turi de cei 11 copii ?i de vrednicii p?rin?i, un personaj important: câinele ?oltuz, tovar?? de joac? omniprezent în via?a copiilor. Scenele sunt vizuale gra?ie m?iestriei condeiului acestui autor. Nici nu se putea altfel. Imagini neasemuite, v?zute cu ochii min?ii, fie din curte, fie din livad?, fie în alte ipostaze. Personajele: doi copii, fra?ii Iliu?? ?i Mih?i?? Eminovici se joac? împreun? cu ?oltuz. Indica?ii scurte, completeaz? tabloul acesta idilic. Viitorul poet are o fantezie pe m?sur? ?i el consider? c? toate or?t?niile cur?ii, ba ?i nepoftitul ?arpe, ap?rut sub nuc, ar putea fi personaj de basm ?i-l împiedic? pe fratele Iliu?? s?-l omoare. Acest lucru dovede?te cu prisosin??, sensibilitatea copilului, dar ?i fantezia lui care avea s? se manifeste mai târziu în chip magistral. Fantezia copilului debordant? (numit? mai târziu, inspira?ie), este alimentat? ?i de c?r?ile de pove?ti ?i de aventuri pe care i le cite?te Iliu??, cum e Robinson Crusoe. Curios din fire, vrea s? cunoasc? via?a tuturor vie?uitoarelor ?i mai ales, s? le hr?neasc?. Lumea magic? a copil?riei este plin? de minun??ii: vie?uitoarele ascult?, vorbesc, se mi?c?, dup? capriciile copiilor. Autorul scoate în eviden?? iste?imea ?i sensibilitatea copilului Mih?i??. Atent la tot ce se petrece în jur, copilul percepe rosturile firii ?i le descrie în felul s?u, nu lipsit de imagina?ie, din care putem întrez?ri poetul de mai târziu. Despre melcul care ?i-a scos corni?ele, a?ezat pe o frunz?, viitorul poet spune: ”Alunec? încet, încet, de parc? ar pluti o leb?d? de z?pad? pe-o balt? de smarald...?i în urma lui las? o potec? de argint, pres?rat? cu diamante aurite care ar putea s? ajung? pân? colo, în p?durea de lâng? noi, la casa zânelor...” Lectura e atât de pl?cut? ?i interesant? încât atrage, nu numai categoria de cititori eleva?i, din lumea filmului, dar ?i pe copii ?i tineri. Este vârsta la care copilul face greu distinc?ia dintre realitate ?i fantezie, dintre lumea lui ?i lumea basmelor, cu personajele lor. Copiii n?scocesc din nimic o poveste ?i nimeni nu-i poate convinge c? nu e adev?rat?. În intimitatea casei c?minarului facem cuno?tin?? cu înc?perile în care se g?sesc dulapuri pline cu c?r?i în mai multe limbi, legate în piele, pe pere?i, portrete de domnitori pictate de Anton Zigri, un pictor german. Aici este ?i biblioteca ?i biroul tat?lui, iar ag??at de tavan, un candelabru de cristal de la Viena. În dormitorul p?rin?ilor, pe un perete de la r?s?rit, se afl? icoana ferecat? în argint, a Maicii Domnului.
Cum era ?i firesc, între copilul Mihai, atât de sensibil ?i cu o imagina?ie bogat? ?i mama lui, Raluca, exist? o rela?ie special? ?i o afec?iune matern? ?i filial? deosebite. Nu e de mirare, a?adar, c? Mih?i??, este atent mai mult la cele spirituale, la pove?tile pe care mama i le citea sau relata, decât la mâncare. Un tablou mi?c?tor: mama ?ezând pe pat ?i copilul, pe covora?, cu capul în poala m?icu?ei, a?teptând continuarea pove?tii despre omul cel s?rac ?i nuca fermecat?. ?i mama, mângâindu-?i copilul pe cre?tet, zâmbindu-i amar. Scrierea lui Cristian Petru B?lan este îmbun?t??it? cu o sum? de ziceri proverbiale ?i aforistice, unele din popor, altele din gânditorii de seam? ai lumii, ?i asta în graiul moldovenesc din vremea de atunci, puse în gura tat?lui ?i a mamei Raluca: ”?ine plânje pentru toat? lumea orbe?te”; ”Când începe s?-i ias? barba fiului t?u, tu rade-?i-o întâi pe a ta...”; ”Numa din hoin?real? ?tii c? nu se face nimeni om!”; ”C?ci datoria e ca râia, Raluc?, - ?i oricum te-ai sc?rpina, de ea tot nu sc?pi...”; ”s?r?cia este zestre bogat? di la tata...” Ambi?ia c?minarului Gheorghe era s?-?i vad? copiii la ?coli înalte, precum cele nem?e?ti, cu meserii bune. ”Vreau s?-i v?z oameni mari, Rali?o, în??legi? S?-i v?z ferici?i pi la casili lor. C? eu n-am s? le pot l?sa alt? avere mai mare decât numai onoarea ?i meserii s?n?toase. Zestre s? le dau...nu am. Zestrea e doar pentru fete. B?ie?ii trebuie s?-nve?e, a?a cum am înv??at eu însumi s? înv??, dar n-am putut”. Tat?l a slujit la mo?ia boierului Costache Bal?, fiind pentru acesta, dup? propria m?rturisire, ”?i scriitora?, ?i sluger ?i c?minar...cu zapis semnat chiar de Grigore Sturza Vod?, domnul Moldovei”. Adev?rul e c? mo?ia Ipote?ti, pe care c?minarul o cump?rase de la boierul Hurmuzachi, l-a condus la multe datorii pe care tat?l, cu greu le putea onora. ?i a?a, din datorie în datorie, tr?iau cu cei unsprezece copii, dintre care, trei au murit de timpuriu. Firea, îns?, miloas? a copilului, avea s? se manifeste înc? din primii ani de via?? ai viitorului poet, prin aceea c? d?ruia mâncarea slugilor din curte, l?sându-se pe sine fl?mând. O calitate destul de rar? la copii, care vor totul pentru ei. Este cunoscut? aceast? latur? caritativ? a viitorului poet na?ional. ?i acas? ?i la Cern?u?i, el î?i împ?r?ea buc??ica de pâine cu cei s?raci ?i infirmi. Micu?ul Mihai, dezvolt? înc? de pe atunci, o latur? generoas? ?i pune pre? pe prietenie. A?a este prietenia cu Mo? Miron pris?carul, în a c?rui prisac? adeseori poposea, ca s? stea de vorb? cu b?trânul frumos ?i în?elept ?i s? cerceteze albinele. Este vârsta tuturor curiozit??ilor ?i micu?ul vrea s? ?tie tot, s? afle cât mai mult despre lucrurile ?i vie?uitoarele care îl înconjoar? ?i îi ?in tov?r??ie. În fantezia lui bogat?, iste?ul copil nu prea face distinc?ie între lumea real? ?i lumea basmelor ?i i se pare c?, o arip? de la regina albinu?elor, te poate ajuta la nevoie ?i întreg neamul albin?resc va da fuga s? te scape de necaz. De la acest mo? falnic ?i sf?tos, cu plete ?i musta?? colilii, copilul avea s? înve?e multe vorbe bune ?i sfaturi folositoare. Descrierile autorului constituie pentru noi un bun prilej de a afla despre tradi?iile poporului român, mai ales din zona Moldovei ?i Bucovinei, privind portul popular, gastronomia, datinile biserice?ti, obiceiurile de nunt?, botez ?i înmormântare, arhitectura caselor ??r?ne?ti din aceast? zon? mirific?, perpetuarea înv???turilor str?mo?e?ti ?i multe alte datini. În toate se remarc? eviden?ierea elementului autohton, de neconfundat. ?i nu se putea ca autorul s? nu zugr?veasc? ?i un col? de natur?, atât de iubit de copilul, apoi de adolescentul ?i tân?rul Eminescu, în subcapitolul intitulat: ”La balta din p?dure”. Aici au loc b?t?lii cu o armat? de broa?te ?i cu împ?ratul lor, pe care, cei doi copii îi fac prizonieri, pentru ca mai târziu, s?-i elibereze în lac. Urm?toarea secven?? cuprinde ?coala din Cern?u?i, unde copilul de opt ani este dat la înv???tur?. Suntem în anul 1858, la ”Na?ional Hauptschule”, ?coala greco-oriental? din ora?ul Cern?u?i, ora? din nordul Bucovinei, ocupat de Imperiul Habsburgic la acea dat?. ?coala era influen?at? de sistemul de înv???mânt prusac, ca toate ?colile din Imperiul Austro-Ungar. Mihai a fost înscris direct în clasa a III-a primar?, fiind socotit al 15-lea la înv???tur?, din cei 72 de elevi. Pentru ilustrarea acestui capitol, autorul ofer? indica?ii regizorale. Aici, copilul va sta în gazd? la domnul Aron Pumnul, pe care îl va plânge la moartea lui, în poezia cu titlul ”La moartea lui Aron Pumnul”, poezie care deschide volumul de versuri de mai târziu. Un loc de meditat, de citit ?i de recreat este situat pe malul Prutului, în dumbrava de la Horecea, unde copilul se duce s? citeasc? poeziile populare culese de cel mai mare poet de atunci, Vasile Alecsandri, dintr-o carte împrumutat? de la un coleg de-al s?u, Costin. Urm?torul tablou este chiar în acest loc mirific, unde copilul popose?te în dup? amiaza de septembrie târziu, ca s? fac? cuno?tin?? cu ”veselul Alecsandri”, dar ?i cu ”Miori?a”, culeas? de bardul de la Mirce?ti, care-i aprinde imagina?ia copilului. Descrierea locului este încânt?toare. Citind cu voce tare ?i emo?ionat, copilul are capacitatea extraordinar? de a transforma literatura în imaginile vie?ii pe care le are sub priviri, dar ?i via?a propriu-zis? s? o prefac? în poezie. Fantezia lui nu are limite. Ea pune în scen? versurile baladei populare cu o for?? de sugestie extrem?. Când ?i când, autorul lucr?rii opereaz? cu simboluri, cum e cel al Luceaf?rului, ap?rut pe nea?teptate în dumbrava de pe malul Prutului. A doua zi, la ora de matematic?, Mihai va comite prima lui poezie, influen?at de poeziile populare culese de Alecsandri, fapt ce i-a atras mustr?rile domnului Litviniuc care, prinzând de veste c? tân?rul Mihai se ocup? de poezii în ora de matematic?, îi rupe poezia ?i-i aplic? o corec?ie grozav?; patru nuiele la palme, ca s? ?in? minte, s? nu mai comit? poezii. În urma acestui incident, Mihai fuge de la Cern?u?i, mergând acas? pe jos, vreme de câteva zile, de?i ?tia c? acas? n-o s?-l a?tepte nicio bucurie. Conu Gheorghie? îi aplic? o pedeaps? cu harapnicul, în speran?a c? de acum îi vor intra min?ile în cap... Min?ile i-au intrat, dar poezia nu a vrut s?-i ias? din cap. În urm?torul tablou, Mihai este dus din nou de Vasile Rusu ?i de c?minarul Eminovici, la ?coala din Cern?u?i. Suntem în data de 25 ianuarie 1859 ?i înc? se aud ecourile marii Uniri a Principatelor Române. În pia?a din mijlocul ora?ului, c?minarul cu fiul lui asist? la o manifestare de bucurie spontan?, pentru înf?ptuirea acestui ideal, visul de veacuri al tuturor românilor ?i primul pas decisiv spre înt?ptuirea României Mari. În pia?? r?sun? acorduri din cântecele ”Hora Unirii”; ”De?teapt?-te, române”, ?i multe urale. În aceast? pia??, Mihai î?i întâlne?te fra?ii, veni?i la demonstra?ie, pe ?erban, Niculae ?i Iorgu, (cel care ”când râdea se schimba vremea”, a?a cum îl descrie poetul mai târziu). Bucuria lor nu are margini. Spontan, tân?rul Eminescu, inspirat, compune ni?te versuri sub forma unor lozinci, adecvate momentului m?re?, pe care fra?ii ?i prietenul lor, Costin, le strig? în pia??. Aceasta este prima ”ie?ire în public” – cu lectura versurilor – a tân?rului poet. ?i are parte de o galerie serioas?, toat? pia?a îi scandeaz? aceste versuri, electrizând atmosfera. Toat? manifesta?ia este oprit? de interven?ia autorit??ilor. Mul?umea este brutal împr??tiat?. Drapelele tricolore subt rupte ?i c?lcate în picioare, ca ?i portretul lui Cuza. Urm?torul tablou î?i schimb? loca?ia. Suntem în casa lui Aron Pumnul, în biblioteca personal? a revolu?ionarului pa?optist ardelean, refugiat la Cern?u?i. Mihai st? aici de aproximativ doi ani ?i-l ajut? s?-?i aranjeze biblioteca. Este raiul viitorului poet. În biblioteca acestui c?rturar, copilul Mihai g?se?te g?se?te ?i c?r?i scrise chiar de Aron Pumnul: ”Convorbire între un tat? ?i un fiu asupra literelor române?ti”, tip?rit? în 1850, chiar când s-a n?scut Eminescu ?i manuscriptul c?r?ii ”Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni”, tomurile I, II ?i III, semnate Arune Pumnul. Dasc?lul îi deslu?e?te tân?rului de 9 ani, din poe?ii vechi, ”apostolii literelor române?ti”, ce-au scris ”o limb? ca un fagure de miere”. Lucr?rile a peste o sut? de autori români, cum nimeni altul nu culesese pân? atunci.
Tân?rul Mihai urmeaz? mai departe la gimnaziul K.K.Ober-Gzmnazium. A doua gazd? de la Cern?u?i este Nicolae ?ir?ec, un birjar jum?tate rutean, jum?tate polonez, pe strada Sfintei Treimi. Mihai a fost unul din cei 20 de chiria?i ai acestui birjar. În podul casei lui, b?ie?ii joac? prima pies? de teatru, sub ochii uimi?i ai privitorilor. Piesa este de Kotzebue ?i este în limba german?. Condi?iile de la aceast? gazd? sunt precare, dormitul în comun pe saltele, într-o g?l?gie infernal?, cu b?t?i cu perne, cu puricii laolalt?, cu mâncare proast? ?i pu?in?, cu g?rg?ri?e în mâncare, ?i peste toate, asprimea birjarului polonez, toate-l fac pe tân?rul Mihai s? doreasc? s? scape de asemenea g?zduire. Cu toate acestea, tinere?ea î?i spune cuvântul. Ca orice pu?tani, ei merg la furat mere, bat mingea pe maidan, joac? jocuri de noroc cu c?r?i, spun anecdote ?i bancuri, joac? piese de teatru în podul casei, fac tot felul de n?zdr?v?nii. Mihai cite?te la lumânare din „Istoria Universal?” de Weller, „Povestirile lui Hoffmann”, scrie versuri ?i într-o magazioar? din curte, f?cut? din scânduri, amenajeaz? o expozi?ie de fotografii ?i chipuri decupate din ziare nem?e?ti. Este prima expozi?ie de acest fel numit? ”Galeria de tablouri”, pentru care percepe tax? de intrare, în mere ?i nuci precum ?i alte fructe. Alt?dat?, pu?tii fac m??ti din bostani ?i se costumeaz? în fantome din cear?afuri albe, ca s?-i sperie pe cei slabi de înger. Pozne copil?re?ti, nevinovate. Între timp, profesorului Aron Pumnul i se înr?ut??e?te boala, dar tot î?i face curaj s? predea lec?ii despre formarea limbii române. ?i tot profesorul Aron Pumnul îl investe?te pe tân?rul Mihai cu demnitatea de bibliotecarul s?u personal. Tot ce vedea, tot ce tr?ia tân?rul elev din Ipote?ti, este trecut prin filtrul personal ?i transfigurat apoi, în versuri sau în nota?ii pe care le va folosi mai târziu. Astfel, contemplarea unui splendid r?s?rit de lun?, îi provoac? fiori metafizici, pe care mai târziu îi transform? în celebrele poezii, mai cu seam? în ”Luceaf?rul”. Dup? o nou? fug? de la gimnaziul german ?i o nou? aducere la Cern?u?i, tat?l îi g?se?te o gazd? la profesorul de francez? Victor Blanchin. În cele din urm?, elevul Eminovici î?i continu? ?coala de la Cern?u?i ca privatist, prezentându-se numai la examene. Precocitatea lui s-a transformat într-o neostoit? sete de cunoa?tere. Familia lui îns?, sufer? o pierdere ireparabil?: Iliu??, fratele mai mare, student la medicin?, se îmboln?ve?te de tifos exantematic ?i moare în iarna anului 1863. Iar în martie 1864, la Cern?u?i, popose?te pentru un spectacol, trupa teatral? Tardini-Vl?dicescu, prezentând piesa ”Coana Chiri?a” de Vasile Alecsandri, dar ?i traduceri din piesele str?ine. Turneul acestor promotori ambulan?i ai teatrului românesc constituie pentru tân?rul Mihai Eminescu, un moment de r?scruce. Teatrul reprezint? pentru el o atrac?ie irezistibil?. Apari?ia doamnei Fani Tardini, înseamn? pentru el un eveniment unic ?i b?iatul, de asemenea, este fascinat de personalitatea acestei mari actri?e. Numele Teatrului dramatic g?l??ean, de câ?iva ani îi poart? cu cinste ?i respect numele acestei celebre artiste. Remarcat de celebra actri?? italian?, tân?rul Mihai este cooptat în trupa ce pleac? din nou în turneu spre Bra?ov. ?i la marginea p?durii Ipote?tilor, în aceast? vulcanic? perioad? preadolescentin?, are loc prima idil? a poetului. Cadrul este preg?tit cu grij? de autor, totul în jur e mirific, natura cânt?, e anotimpul propice iubirii. Scena e completat? cu o melodie cântat? de un cor care face aerul s? vibreze: ”Sara pe deal” ?i într-adev?r se aude sunetul buciumului care ”cânt? cu jale”. Aici apare o feti?can? de 13-14 ani, Casandra, nespus de frumoas?. Muzica le conduce idila ?i gr?ie?te în locul lor. Amândoi sunt îmb?ta?i de romantism ?i-?i spun cuvinte frumoase. ?i în timp ce ea îl declar? cel mai are poet din lume, el, glumind r?spunde c? e ”cel mai mare poet din p?dure”. Scenele de iubire cu Casandra sunt foarte idilice. Mai târziu, poetul o va evoca în versurile sale de dragoste. Drumul caravanelor cu trupa de actori îi prilejuie?te tân?rului bucurie ?i încântare în fa?a frumuse?ilor pe lâng? care trec, admirându-le. La Bra?ov, actorii sunt întâmpina?i cu ova?ii ?i cu flori. Spectacolul cu piesa ”Maria Tudor” de Victor Hugo, în traducerea lui Costache Negruzzi, încânt? publicul. Mihai a devenit sufleorul trupei. Acest lucru îi d? prilejul de a recita pasaje întregi, pe care le ?tia pe de rost, dându-le ?i interpretare. Memoria lui e prodigioas?, dar ?i pasiunea îl mistuie. La Sibiu se întâlne?te cu fratele lui, Niculae. Aici va sus?ine examenele la Gimnaziul Catolic. Examenele fiind luate, el ob?ine o slujb? ca practicant la Tribunalul din Boto?ani, apoi, în calitate de copist la Comitetul permanent al Jude?ului. În ianuarie 1865 îl g?sim din nou pe Mihai la Cern?u?i, în gazd? la Aron Pumnul. Un tablou înduio??tor înf??i?eaz? trecerea la cele ve?nice a profesorului Aron Pumnul, a c?rui menire au fost c?r?ile, ?i pe tân?rul Mihai, îngenuncheat la patul lui, ascultând ultimele cuvinte rostite în ?oapt?, cu blânde?e, de c?tre acest str?lucit mentor. Aceste cuvinte sunt emblematice ?i chiar profetice pentru tân?r: ”Mihai... Aici... m? opresc eu... De aici... începe tu”. În acea noapte s-a n?scut acea poezie comemorativ? dedicat? maestrului s?u: ”La moartea lui Aron Pumnul”, care constituie debutul tipografic al poetului, fiind publicat? în revista ?colii din Cern?u?i, cu contribu?ia profesorilor ?i a elevilor, care l-au cinstit ?i apreciat. Cu toat? aparatura rudimentar? de tipografiere, revista este scoas? în timp, cu poezia comemorativ? a tân?rului M. Eminoviciu, privatist. Aron Pumnul a avut o înmormântare fastuoas?, plâns de sute de elevii ?i profesori, colegi de catedr?.
În februarie 1866, aflându-se tot la Cern?u?i, Eminescu trimite poezii la revista, de mare prestigiu printre români, ”Familia”, din Pesta, al c?rei director este tân?rul Iosif Vulcan. Aici, autorul pune accent pe prietenia lui Eminescu, cu tân?rul Teodor ?tefanelli, de care-l leag? dragostea pentru literatur?. Tân?rul poet este primit cu entuziasm de gimnazi?ti, care-l cuno?teau din paginile revistei ”Familia”. Figuri pitore?ti se perind? prin curtea seminarului, cum e cea a lui Chenderi-m?g?rariul, sacagiul care aduce ap? cu m?g?ru?ul lui, Musuric?. Chenderi ?tie o mul?ime de pove?ti ?i întâmpl?ri cu care îi delecteaz? pe gimnazi?tii, viitori teologi. Un moment emo?ionant e acela în care Mihai p??e?te pe Câmpia Libert??ii, locul unde a fost în?l?at? tribuna Adun?rii celor 40.000 de revolu?ionari, la Revolu?ia de la 1848, loc marcat de o inscrip?ie. Nu mai pu?in impresionant este ?i momentul când p??e?te lâng? Stejarul lui Avram Iancu, din Gr?dina Mitropoliei. Împreun? cu Filimon Ilia, Mihai întreprinde o c?l?torie la Alba Iulia, la Asocia?ia Transilvan? ASTRA, unde-i vor întâlni pe marii c?rturari ardeleni Timotei Cipariu ?i Gheorghe Bari?iu, cei care vor înfiin?a mai târziu o Societate Literar? Academic?, nucleul viitoarei Academii Române. ?edin?a Societ??ii ASTRA are loc în incinta catedralei. Dup? plecarea din Blaj, Mihai se reîntoarce la Sibiu. Aici se întâlne?te cu Densu?ianu care îl ajut? material cu haine, ghete ?i ceva de-ale gurii, pentru c?l?toria care-l a?tepta, c?tre Cetatea lui Bucur. În vara anului 1867 îl afl?m la Giurgiu, în docurile portului, muncind din greu la c?ratul m?rfurilor sosite în port, al?turi de hamali ?i docheri. Încarc? ?i descarc? vapoare. Apoi se angajeaz? gr?jdar la hotelul de lâng? port. Dup? ce d? mâncare cailor ?i râne?te în grajd, Mihai cite?te poezii din Schiller, spre uimirea unui domn care na mai v?zut gr?jdar s? citeasc? poezii nem?e?ti ?i care se dovede?te a fi Iorgu Caragiali, antreprenor ?i actor. Acesta avea nevoie de un sufleor pentru trupa lui de teatru, pentru 7 galbeni lunar. ?i într-adev?r, peste pu?in timp, Mihai pleac? împreun? cu trupa teatral? a lui Iorgu Caragiali în turneu, cu c?ru?ele. Prima oprire ?i primele spectacole, la Ploie?ti, apoi la Br?ila, Gala?i ?i la Bucure?ti. Aici, vizitându-l acas? pe Conu Iorgu, îi întâlne?te pe Mihai Pascaly, pe Costachi Caragiali, actor ?i profesor de retoric?, ?i pe al?i distin?i oameni de cultur? ?i art?. Mihai Pascaly ?i trupa lui de arti?ti colind? ?ara cu o caravan? pe care scrie: ”Societatea Dramatic? a Arti?tilor Români”. Eminescu revede astfel Transilvania. Turneul acesta, în ?inutul aflat sub st?pânirea habsburgic?, a avut rolul de a trezi con?tiin?a na?ional?. Spectacolele date în limba român? au încins inimile ?i con?tiin?ele românilor de acolo. ?i nu o dat?, aceste spectacole au fost port-drapelul românismului autentic ?i au adunat mul?imi de transilv?neni care au aplaudat frenetic, au strigat lozinci ?i au în?l?at tricolorul românesc. Sute de români în costume na?ionale scandau lozinci pentru ?ara împ?r?it?, sfârtecat? în chip nedrept. ?i nu o dat?, actorii au fost ridica?i ?i purta?i pe bra?e de c?tre public. So?ia lui Mihai Pascaly, Matilda, se al?tur? trupei de actori, cu un copila? mic în bra?e, n?scut în acest turneu de prestigiu. Poart? un costum na?ional ?i e înf??urat? în cocard? tricolor?. La Arad, Eminescu se întâlne?te cu Iosif Vulcan. Amândoi sunt bucuro?i de întâlnire, prilej pentru tân?rul poet s?-i înmâneze ultimele poezii scrise, pentru revista Familia. ?i tot aici, la Arad, spectacolul se prelunge?te cu o hor? mare, încins? în fa?a teatrului, aceasta transformîndu-se în ”Hora Unirii”, în care se prind, atât actorii trupei Pascaly, cât ?i sute de români prezen?i. Poporul începe s? cânte pe versurile lui Vasile Alecsandri. Nespus de fericit ?i emo?ionat, Eminescu intr? ?i el în hor?. Urmeaz? plecarea la Bucure?ti pe Dun?re, spre Giurgiu, pe la Cazane. La Bucure?ti, în apropierea casei lui Pascaly, Eminescu î?i g?se?te o locuin??, descris? de ?tefan Cacoveanu, fostul lui coleg. În discu?iile sale cu ?tefan Cacoveanu, Mihai Eminescu îi expune crezul s?u literar ?i am?nunte privind laboratorul s?u de crea?ie: ”Te asigur c? ?i lumea închipuirilor mele este frumoas?, ?tefane! Probabil mai frumoas? decât lumea tuturor basmelor luate la un loc. Iar eu nu fac altceva decât s? încerc a transfera aceast? lume superioar? într-o prozodie româneasc? nou? care s? împing? structurile limbii înainte. În?elegi?” De asemenea, îi face m?rturisiri în privin?a scrierii ?i a public?rii poemelor sale: ”Mai mult scriu decât public. A publica nu e tocmai simplu ?i reclam? o sum? de responsabilit??i, c?ci, ce e scris, scris r?mâne!” ?i iat?-l pe Mihai Eminescu actor ?i sufleor al Teatrului Na?ional din Bucure?ti, în trupa lui Mihail Pascaly. El joac? printre altele, rolul ciobanului din piesa ”R?zvan Vod?” de Bogdan Petriceicu Ha?deu. Tot în aceast? perioad? se înfiin?eaz? „Societatea literar? Orientul”, în Pasajul Roman.
Suntem în data de 1 aprilie 1869. Societatea este patronat? de ilustrul poet Dimitrie Bolintineanu ?i are ca scop, printre altele, culegerea minunatelor produc?ii folclorice române?ti. Într-o zi, în Ci?migiu se întâlne?te cu fratele lui, Iorgu. În turneu prin Moldova, de data aceasta, caravana are ?ase c?ru?e. C?l?toriile nu erau, îns?, lipsite de riscuri. Unul din aceste riscuri este atacul tâlharilor, a?a cum s-a întâmplat pe drum, când una din c?ru?e a fost atacat? de patru tâlhari. Dar actorii din celelalte c?ru?e au ripostat ?i i-au pus pe fug? pe atacatori. O serie de ora?e din nordul Moldovei sunt vizitate de trupa de teatru: Ia?i, Cern?u?i, Boto?ani. Aici îl întâlne?te pe tat?l s?u. Întâlnirea e foarte emo?ionant? ?i Mihai se duce în vizit? la casa p?rinteasc?. ?i tot aici, î?i roste?te în fa?a p?rin?ilor ?i surorilor, o n?zuin?? vie: ”?i-am descoperit c? avem o ?ar? frumoas?, ?inuturi istorice minunate ca-n pove?ti care vor trebui unite cât mai curând într-o Românie mare. Tot ce-am s? lucrez, tot ce-am s? scriu de-acum încolo, tat?, voi face numai pentru în?l?area, pentru gloria ?i libertatea neamului meu!” Dar tot aici, acas?, afl? ?i c? prima lui iubire, Casandra, nepoata lui Mo? Miron, a murit de inim?. Tân?rul, r?v??it, alearg? spre cimitir unde îmbr??i?eaz? crucea fetei, plângând în hohote. Pe aceste imagini, se sfâr?e?te prima parte, despre copil?ria lui Eminescu.
Partea a doua se preocup? de Tinere?ea, maturitatea ?i sfâr?itul marelui poet. Din 1869 îl g?sim pe Eminescu student la Viena, la Facultatea de Filozofie. Este, dup? expresia autorului acestei lucr?ri, ”un tân?r de o frumuse?e demonic?, îmbr?cat luxos, dup? moda vremii”. Setea imperioas? de cunoa?tere este îns??i esen?a existen?ei lui. Aici urmeaz? îns?, cursuri ?i la Facultatea de Medicin? ?i la Drept, ?i la Istorie, Literatur? ?i filologie romanic?, dar ?i cursuri de economie politic? ?i de ?tiin?e financiare ?i administrative, Drept interna?ional ?i Medicin? legal? ?i uneori, chiar de Matematic?. Ca ?i Leonardo da Vinci, poetul a fost un spirit enciclopedist. Întâlnirea cu Ioan Slavici este un motiv de bucurie pentru amândoi. Î?i face aici mul?i prieteni - Hosanu, Samson Bodn?rescu, Râvneanu Alexandru-Chibici-Pas?re-turceasc?, pictorul bucovinean Epaminonda Bucevski, Teodor ?tefanelli, muzicianul Tomi?? Micheriu, student la Conservator, numit ”paganinistul”, macedoneanul Caragiani, ?i al?ii. Merg împreun? la restaurantele în care vin studen?ii români, m?nânc?, beau vin, ascult? muzic? interpretat? de virtuozi români, ?i recit? versuri din Eminescu. Este cunoscut aici ?i colegii îl îndr?gesc. Dar mai ales, îl respect? foarte mult. Este remarcabil faptul c?, în acea vreme, românii cercetau revistele române, cum era ”Familia” ap?rut? la Pesta ?i citeau foarte mult, înv??ând chiar pe de rost poeziile scrise de cei mai talenta?i, cum au fost Andrei Mure?anu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu. Domnea un spirit deschis, în care se bucurau de performan?ele celorlal?i, ceea ce ast?zi, cu greu se mai întâmpl?. Iar când vreunul din ei era în dificultate, ceilal?i puneau um?rul ?i-l scoteau la liman. Pe un asemenea spirit de fraternitate adev?rat? se desf??oar? evenimentele de la Viena, din anii studen?iei poetului s?rac dar sclipitor, numit Mihai Eminescu. E o perioad? foarte fructuoas?. Mihai îi studiaz? pe Kant, Schopenhauer, ?i pe al?i ilumina?i ai lumii. În aceast? perioad?, tân?rul poet merge la concerte, ascult? Beethoven, merge la expozi?ii în galeriile de art?, ia contact cu frumosul pe toate planurile ?i în special, în filozofie, cultur? ?i art?. La Burgtheater vizioneaz? piese importante, cum e ”Regele Lear”, jucat de marii actori ai vremii. Este invitat la serate unde e prezent? lumea bun? a Vienei. Aici iau cuno?tin?? cu valsurile lui Johann Strauss, cu muzica bun? ?i manierele alese ale înaltei clase. O frumoas?, Elize, îl inspir? pe tân?rul poet care-i face complimente ?i-i dedic? poezii. Mihai Eminescu a militat totdeauna pentru cunoa?terea ?i însu?irea temeinic? a limbii române literare, ca ?i îmbog??irea ei, în convorbirile lui cu ceilal?i tineri care scriau. Ieni Slavici, de pild?, scria ?i vorbea în graiul ardelenesc ?i la propunerea lui Mihai, a început s?-?i corecteze scrisul ?i vorbirea, în limba român? literar?. Pentru aceasta îi aduce urm?torul argument: ”Adic? limba matern? s? ne fie mai str?in?? Ce p?rere ai? Te-ai gândit bine ce-ai spus? Sau m-ai v?zut pe mine c? scriu cum se vorbe?te la Ipote?ti la mine? – c?ci, s? nu crezi c? eu n-a? putea scrie în graiul dulce moldovenesc, dar aleg în primul rând cuvintele literare în?elese în toate zonele române; alese din fondul comun ?i având ambi?ia s? îmbog??esc cu imagini puternice limba noastr?...Asta î?i cer, Ieni ?i ?ie ?i nimic mai mult!” ?i continu?, în fa?a prietenului s?u: ”Într-adev?r, î?i trebuie osteneal?, str?danie, silin??, efort, str?duin??, râvn?, zel, insisten??, perseveren??, diligen??...” De toate acestea a dat dovad? tân?rul student român, în scrierea capodoperelor sale, mig?lind pe texte, chiar ?i 3-4 variante, a?a cum s-a dovedit. În acela?i timp, era foarte generos, atunci când întrez?rea în interlocutorul s?u, un talent care trebuia cizelat pu?in: ”Eu te pot îndruma mai departe în forma literar? ?i sunt sigur c? ai s? m? ascul?i, fiindc? ?tiu c? e?ti mai mult decât capabil. A?tept în tine pe marele prozator al României, crede-m?!” Un adev?r de necontestat, subliniat de autor: ”Eminescu l-a format pe Slavici ca scriitor. F?r? prietenia lui cu marele poet, nimeni n-ar fi auzit ast?zi de Slavici.” Aici, la Viena, Eminescu scrie la romanul lui, ”Geniu pustiu” sau ”Naturi catilinare”, precum ?i la o serie de poezii, cum e ”Împ?rat ?i Proletar”, în care folose?te decorul de la birtul de mâna a 3-a, ”Tata Moritz”, cu od?i întunecate de tavern? proletar?. ”Suntem martorii - subliniaz? autorul – închipuirilor literare ale poetului, concretizate în imagini romantice, aproape fabuloase, ale revolu?iei pa?optiste din Transilvania...” El tr?ie?te intens ac?iunile pe care le transpune pe hârtie. Un eveniment deosebit al anului 1870, chiar în data de 1 Ianuarie, este vizita poetului la Dobling, Austria, la fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, un mic palat în care omul politic st? temporar cu chirie. La intrarea în palat, al?turi de studenii români ur?tori de Anul Nou, Mihai Eminescu roste?te o cuvântare scurt? din partea tuturor românilor, care-l consider? înc?, domnitorul lor. Tot în anul 1870 î?i face debutul publicistic în revista ”Albina”, apoi în ”Federa?iunea” din Pesta, cu articole polemice, sus?inând ideea sfîrâm?rii Imperiului Habsburgic ?i eliberarea Transilvaniei. Iar basmul ”F?t-Frumos din lacrim?” inaugureaz? în literatura român? apari?ia basmului cult de factur? romantic?. Dar prestigiul lui va cre?te incontestabil, o dat? cu publicarea poeziei ”Venere ?i Madon?” urmat? de puternice ecouri în lumea literar? dar ?i în mediul studen?esc din Viena. Acas? la Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi îi înmâneaz? acestuia un plic cu poezii eminesciene. Criticul este v?dit impresionat. Aici mai este ?i cumnata lui, numit? Mite Kremnitz care îi cite?te ?i ea poeziile, încântat?. În c?l?toria lui Negruzzi la Viena, acesta caut? cafeneaua Troidl, locul de întâlnire al studen?ilor români ?i îl caut? pe Eminescu, cu invita?ia de a face parte din grupul de scriitori ?i poe?i de la ”Junimea”. Se constituie Societatea ”România Jun?”, al c?rei pre?edinte este ales Ioan Slavici, iar secretar, Mihai Eminescu. În 15 august 1871, este s?rb?torit? M?n?stirea Putna, la 400 de ani de la zidirea ei. Mii de oameni vin în pelerinaj la marea s?rb?toare. Surpriza cea mare pentru Eminescu este întâlnirea cu tân?rul compozitor Ciprian Porumbescu, autorul celebrei ”Balade”, cântat? de un veac ?i jum?tate de to?i interpre?ii de vioar?. În fa?a generoaselor perspective oferite de Titu Maiorescu pentru tân?rul Eminescu, acesta accept? invita?ia de a deveni membru al Societ??ii ”Junimea” din Ia?i. Muzicianul Toma Micheriu ?i sora lui, Natali?a petrec împreun? cu Eminescu într-o p?dure la marginea Boto?anilor. La o ?edin?? a ”Junimii”, Eminescu cite?te nuvela ”S?rmanul Dionis”. ?edin?ele se ?in, acas? la Maiorescu, în fiecare sâmb?t? seara. E adunat? aici, crema culturii, al?turi de Maiorescu, Iacob Negruzzi, P.P.Carp, Vasile Pogor ?i Leon Negruzzi, dar ?i Mite Kremnitz, scriitoare de limb? german?, Matilda Cugler ?i chiar Veronica Micle. Dup? terminarea lecturii, cei doi, Mihai ?i Veronica încropesc o conversa?ie foarte agreabil?.
În luna noiembrie 1872 Eminescu pleac? la Berlin cu trenul, iar în decembrie se înscrie la Universitate, unde urmeaz? cursuri variate de filozofie, istorie, economie politic?, drept, geografie ?i lingvistic?. Pentru a-?i procura mijloacele de trai este nevoit s? accepte un post la consulatul român de la Berlin, condus de Theodor Rosetti ?i apoi, de Nicolae Kre?ulescu. În timpul liber, traduce din ”Critica ra?iunii pure”. Scrie multe poezii. C?zându-i în mân? o carte de basme române?ti culese de c?l?torul german Richard Kunisch, în 1873 versific? dou? dintre ele: ”Miron ?i frumoasa f?r? corp” ?i ”Fata în gr?dina de aur”. Din ele va izvorî mai târziu, perla poeziei române?ti, ”Luceaf?rul”.
În 1874 îl reg?sim reîntors la Ia?i, dup? pierderea celor doi fra?i: Iorgu ?i ?erban, primul care s-a sinucis ?i al doilea, r?pus de ftizie. Ajuns la Ia?i, se angajeaz? bibliotecar la Biblioteca Central?. Într-una din zile este vizitat de Bogdan Petriceicu Ha?deu. Aici, Eminescu se ocup? de manuscrise vechi, incunabule, face schimb de manuscrise cu librari ?i anticari ?i p?streaz? în fondul vechi al bibliotecii, documente unice, de importan?? maxim?. Întrebat de B.P.Ha?deu când mai are timp s? scrie poezie, Eminescu r?spunde: ”Ave?i dreptate. Îns? poezia când bate la por?ile inimii, te opre?te de la orice treab? cerându-?i drepturile ei.” În micul ?i cochetul ei salon, Veronica Micle ?i so?ul ei, rectorul Universit??ii, ?tefan Micle, îl au ca oaspete pe Mihai Eminescu. În fa?a unei cafele, ei î?i expun convingerile în privin?a relativit??ii Timpului ?i a Spa?iului. La Ia?i, Eminescu prime?te o locuin?? în curtea Bisericii Trei Ierarhi, prin grija directorului ?colii, Samson Bodn?rescu, prieten cu poetul. El st? în aceea?i camer? cu Miron Pompiliu ?i cu Ioan Slavici. Ajuns ministru al Instruc?iunii Publice, Titu Maiorescu îl propune pe Eminescu, revizor ?colar pentru districtele Ia?i ?i Vaslui. Sub teiul din Copou, Mihai ?i Veronica se întâlnesc ?i-?i fac confesiuni. E un moment emo?ionant, pres?rat cu versuri proprii, la care tân?ra doamn? Micle, izbucne?te în plâns. Între ei se leag? un sentiment puternic, pe care nici o piedic? nu l-ar mai putea opri. Este notorie iubirea dintre cei doi, care a d?inuit ?i dup? moartea poetului. De altfel, Veronica s-a stins la pu?in? vreme dup? aceea, practic, dup? 50 de zile, la M?n?stirea V?ratec. Eminescu î?i începe munca de revizor ?colar, colindând satele din jude?ul Vaslui, unde erau ?coli. El e în acela?i timp, inspector, curier, copist, registrator, conferen?iar cu înv???torii, examinator. Astfel poetul intr? în contact cu oamenii de prin sate, în chip nemijlocit. În ciuda muncii aspre, a peregrin?rilor pe orice fel de vreme prin noroaie, Eminescu descoper? la ?coala nr. 2 de b?ie?i din P?curari-Ia?i, un înv???tor vrednic, Ion Creang?, pe care Eminescu îl va recomanda la Junimea drept unul din cei mai mari povestitori ai lumii. În continuare, particip?m la una din lec?iile înv???torului Creang?, în P?curari, asistat de revizorul ?colar Mihai Eminescu. Este un pasaj încânt?tor al scenariului, care înf??i?eaz? iscusin?a moldoveanului de a-i înv??a pe copii ?i de a le spune pove?ti. Cristian Petru B?lan propune, dup? metoda ”filmul în film”, ecranizarea pove?tii ”Prostia omeneasc?”, scris? de Ion Creang?. Aceste procedeu este de mai multe ori folosit în acest scenariu. Eminescu face o vizit? la ”Bojdeuca din ?ic?u”, unde Creang? ?i odraslele lui locuiesc împreun? cu Tinca, femeia lui.
Timpul petrecut la bojdeuc? este pl?cut pentru amândoi. Sunt redate aici, fragmente din Amintirile lui din copil?rie, pe care înv???torul le istorise?te cu mult haz. Este subliniat îndemnul lui Eminescu pentru înv???tor, ca s? a?tearn? pe hârtie, tot ce-i povestise lui, dar ?i pove?tile pe care le spunea zilnic copiilor la ?coal?. În 15 august 1876 are loc un eveniment foarte trist în via?a lui Eminescu. Mama lui, Raluca, trece la cele ve?nice. La durerea pricinuit? de pierderea celei mai scumpe fiin?e, mama, se adaug? ?i procesul intentat de baronul Petrino Dimitrie, lui Eminescu, sub acuza?ia c? ar fi sustras ni?te c?r?i ?i mobilier de la Biblioteca Central? a municipiului Ia?i, unde Petrino îi preluase postul de director. Se men?ioneaz? rechizitoriul ?i depozi?ia inculpatului Mihai Eminescu la acest proces. În cele din urm?, neg?sindu-se nici o vinov??ie, dosarul a fost clasat în decembrie 1876. În scena urm?toare îi reg?sim pe Creang? ?i pe Eminescu la celebrul restaurant ”Bolta Rece”. R?mas f?r? slujb?, f?r? mijloace materiale, cu un proces recent care i-a zdruncinat încrederea în oameni, în doliu dup? scumpa lui mam?, f?r? cas?, dezorientat ?i trist, poetul se confeseaz? prietenului s?u, lui badea Ionic?, la o stacan? cu vin. El îi m?rturise?te acestuia: ”Dac? stau s? m? gândesc bine, eu nu ?tiu ce s? m? fac; nu ?tiu încotro s-o apuc...R?mas acum f?r? o pozi?ie material? asigurat?, f?r? ad?post, f?r? slujb?, voi fi nevoit s? reiau toiagul pribegiei...Numai o singur? fericire ar rena?te în sufletul meu: dac? a? putea s? ascund nedreptatea! Ah, posteritatea nu vreau s? afle cât am suferit...?i nu mi-e ru?ine s?-?i spun ca la un frate Ioane, c? Eminescu a suferit ?i de foame, ?i de frig, ?i de sete ?i de lips? de bani...M? mir de unde mai sunt...” Aceasta este o m?rturisire grozav? care reflect? adev?rata via?? a celui mai mare poet na?ional pe care l-a avut vreodat? România. S?rac, nefericit ?i gata oricând s-o ia de la cap?t. Cei doi prieteni se încurajeaz? unul pe cel?lalt, cum ?tiu ei mai bine, ca s? dep??easc? mai u?or situa?ia precar? în care se g?sesc. ?edin?ele de la Junimea se ?ineau la casa lui Vasile Pogor. În cele din urm? i se g?se?te o slujb? la un ziar obscur, „Curierul de Ia?i”, pe o leaf? de 100 de lei. Seara, în Copou, sub tei, cei doi, Veronica ?i Mihai se întâlnesc din ce în ce mai des. În cele din urm?, Slavici, redactor la Timpul, îi face rost de un post de redactor. La redac?ia ziarului conservator ”Timpul”, Eminescu îl întâlne?te pe veselul Caragiale. Aici, în redac?ie, Eminescu lucreaz? pân? târziu, în noapte, în frig, corectând texte, la lumina unei l?mpi. Din când în când, casc? ?i adoarme cu fruntea pe mas?, în timp ce lampa se stinge singur?. B?dia Ionic? îi scrie scrisori din Ia?i, unde îl a?teapt? de s?rb?tori, încheind scrisoarea astfel: ”La E?i ninge frumos de ast-noapte, încât s-a f?cut drum de sanie. Ciricul e parc? mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, c?ci f?r? tine sunt str?in”. În 4 august 1879 profesorul ?tefan Micle, trece la cele ve?nice, vegheat de so?ia lui, Veronica. S-a stins un mare om, un savant ?i un profesor. Dar ?i so? ?i tat? grijuliu ?i iubitor. Eminescu îi scrie o scrisoare de consolare Veronic?i. Printre altele, el îi scrie: ”Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe p?mânt; Dumnezeu e în inima noastr?. Am în?eles c? un om poate avea totul – neavând nimic, ?i nimic având totul...” La Boto?ani, la sora paralitic? a lui Mihai, Henrieta, î?i face apari?ia doamna Cornelia Emilian, prietena acesteia ?i adversara Veronic?i Micle. Henrieta îi dest?inuie prietenei sale despre iubirea lui Mihai pentru Veronica, B?l?uca, v?duva lui Micle. Amândou? femeile îl comp?timesc pe Mihai pentru c? o iube?te pe tân?ra v?duv? care ”se ?ine de capul lui”. La una din aceste întâlniri ale Junimii, Eminescu o întâlne?te pe Mite Kremnitz care-i vorbe?te de regina Elisabeta Carmen-Sylva, ?i ea având preocup?ri literare. Supriza mare este atunci când la Junimea apare însu?i Vasile Alecsandri, bardul de la Mirce?ti în persoan?. În aceast? select? adunare, Eminescu recit? ”Scrisoarea a III-a” ?i este aplaudat de asisten??. Dar cel mai mult este aplaudat de V. Alecsandri, care se ridic? în picioare ?i-l îmbr??i?eaz? pe tân?rul poet. Alecsandri aminte?te incidentul cu Alexandru Macedonski ?i cuvintele urâte ale acestuia despre Eminescu ?i, ca replic?, roste?te urm?toarele versuri, r?mase celebre: ”E unul care cânt? mai bine decât mine? Cu-atât mai bine ??rii ?i lui cu-atât mai bine! Apuce înainte-mi, s-ajung? cât mai sus, La r?s?ritu-i falnic, se-nchin?-al meu apus!” Extrem de emo?ionat, tân?rul Eminescu îi r?spunde cu c?ldur? ?i-i citeaz? un mic fragment din ”Epigonii”, poezie r?mas? celebr? pentru acest r?spuns: ”-?i-acel rege-al poeziei, ve?nic tân?r ?i ferice, Ce din frunze î?i doine?te, ce cu fluierul î?i zice, Ce cu basmul poveste?te - veselul Alecsandri, Ce-n?irând m?rg?ritare pe a stelei blond? raz?, Acum râde printre lacrimi când o cânt? pe Dridri.” Cei doi se salut? respectuos, iar Alecsandri îl s?rut? pe obraji pe Eminescu. E un model de comportament de breasl?, mai mult decât necesar îi condi?iile de azi. În aceast? perioad?, Eminescu este invitat la palat de regina Elisabeta Carmen Sylva. Are loc un dialog pl?cut între alte?a sa ?i tân?rul poet. Acesta îi m?rturise?te c? s-a format la ?coala poeziei populare române?ti ?i c? ”Folclorul a fost întotdeauna sângele poeziei mele”. Eminescu cite?te versurile reginei ?i-i traduce câteva poezii. Este o scen? înduio??toare, c?ci regina izbucne?te în plâns, când vorbe?te despre fiica ei, micu?a Maria, pe care nu a mai v?zut-o de ?apte ani. Un gest înduio??tor este ?i acela când Eminescu, aflându-se cu Ioan Slavici în strada Col?ei, întâlnesc un cer?etor ?i poetul se descal?? repede ?i-i ofer? b?trânului s?rman descul?, ghetele sale. Interven?ia lui Slavici îi recap?t? bocanii. M?rinimia lui Eminescu întrece orice m?sur? a bun?t??ii. În scrisorile pe care cei doi, Veronica ?i Mihai ?i le scriu, ei î?i m?rturisesc iubirea ?i speran?a de a fi împreun? pentru totdeauna. În una din scrisori, poetul îi m?rturise?te: ”Via?a f?r? tine pe care o duc aici, în Bucure?ti, munca silnic? de gazetar m-a istovit peste m?sur?...Tu trebuie s?-?i închipuie?ti ast?zi sub figura mea de om foarte obosit de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii. Dar nu mai merge. În opt ani de când m-am reîntors în România, decep?iune a urmat la decep?iune ?i m? simt atât de b?trân, atât de obosit, încât de geaba pun mâna pe condei s?-ncerc a scrie ceva. Simt c? nu mai pot; m? simt c? am secat moralice?te ?i c? mi-ar trebui un lung repaos, ca s?-mi viu în fire... A?tept telegramele Havas, ca s? scriu, iar scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt ?i n-a? mai fi ajuns s? tr?iesc...” De aici rezult? starea precar? a poetului, înc? de pe când era redactor ?ef la Timpul. În continuare, autorul ilustreaz? fragmente din opera lui Eminescu, inclusiv fragmente din ”Luceaf?rul”. În ova?iile generale, Maiorescu îl îmbr??i?eaz? pe poet, în timp ce adunarea îl aplaud? frenetic. Acas? la Veronica, la Ia?i, de s?rb?torile de iarn?, cei doi î?i recit? versuri reciproc. Când Veronica îl nume?te într-o poezie ”geniu”, Eminescu r?spunde: ”Singurul mare geniu în România este poporul român! El a creat cea mai frumoas? oper? – limba român?! Restul sunt umbre trec?toare...” Atmosfera e foarte intim? cu un fundal de cântece interpretate la pian de Veronica în acordurile lui Chopin, în sunetul poeziilor amândurora ?i în dulcile cuvinte pe care ?i le adreseaz?. În cele din urm?, cei doi se ceart? ?i Veronica îl someaz? s? plece.
În iunie 1881 ne afl?m din nou la bojdeuca lui Creang?. În timp ce b?dia Ionic? se scald? într-un butoi ?i scrie pe o scânduric? fragmente din Amintirile lui, pe poart? intr? doi oaspe?i dragi: Eminescu ?i Vasile Conta. Discu?iile dintre cei trei prieteni sunt spumoase ?i pline de verv?. Vizita tat?lui Emonovici la Bucure?ti, la fiul s?u Mihai, avea s?-i emo?ioneze pân? la lacrimi pe amândoi. Ei stau de vorb? îndelung ?i tat?l îi m?rturise?te c? e mândru de feciorul lui ?i c? a început s? încropeasc? ?i el versuri. O nou? ilustrare cu poezii din lirica lui Mihai Eminescu, completeaz? ansamblul vie?ii sale boeme. Singur?tate, Floare albastr?, Trecut-au anii...Somnoroase p?s?rele, Sara pe deal, Pe lâng? plopii f?r? so?, De ce nu-mi vii?, Când amintirile, poeziile despre codru ?i altele, ilustrate cu imagini de-ale poetului sau cu natura pe care el a descris-o atât de frumos. Autorul lucr?rii descrie scena crizei poetului, în redac?ia ziarului ”Timpul”, unde Eminescu apare, obosit, îmb?trânit, neras, trist, bolnav, lucrând singur la o mas?. Scrie, ?terge ?i rupe, printre pic?turile de sudoare care-i invadeaz? fruntea. Începe s? aib? obsesii ?i murmur? numele iubitei în diverse variante. Tensiunile tulbur?rii psihice s-au acumulat ?i s-au declan?at, pe fondul acestei oboseli cronice. În aceast? situa?ie, scrie poezia ”Od? în metru antic”. Pe ultimele versuri, repetate obsesiv, poetul are o criz? furioas? ?i-?i recit? tare, pasaje întregi din poeziile sale. La zgomotul pe care-l face poetul, n?v?lesc îngrijora?i, Slavici, Chibici ?i un lucr?tor tipograf care caut? s?-l lini?teasc?. Poetul plânge, se ap?r?, ?ip? la ei, e total confuz. În scena urm?toare, Caragiale ?i Al. Vlahu??, la Vlahu?? acas?, îngrijora?i de soarta poetului. La aceasta se adaug? ?i nefericita epigram? adresat? de Al. Macedonski lui Eminescu, în care în consider? ”un pretins poet”, care ajunge la balamuc. Ziarele anun?? ?tirea întunec?rii min?ii poetului care, în ziua de 28 iunie 1883 este internat în sanatoriul ”Caritas” al doctorului ?u?u. Este tratat empiric, cu efecte secundare. Toamna, prietenii îl trimit la sanatoriul de lâng? Viena, Ober-Dobling, înso?it de prietenul s?u, Chibici Râvneanu. Aici îl va vizita ?i Titu Maiorescu. Vasile Alecsandri îi trimite 2000 de lei ob?inu?i din vânzarea biletelor la spectacolul ”Fântâna Blanduziei”, dat la Ateneu, în beneficiul poetului, în 15 octombrie 1833. La Ia?i se dau concerte simfonice în acela?i scop, precum ?i piese de teatru ale trupei Fani Tardini-Vl?dicescu. În 21 decembrie 1833 apare primul volum, la Editura Socec, cu poeziile autorului ?i un portret precum ?i o prefa?? de Titu Maiorescu. Face o c?l?torie în Italia, la sugestia medicului din Viena, apoi se trateaz? la b?i în Rusia, lâng? Odessa. Cei ?apte ani pe care îi va mai avea de tr?it, sunt împ?r?i?i între perioade de luciditate ?i cele de criz?. Se trateaz? ?i la ospiciul de lâng? M?n?stirea Neam?ului, unde este vizitat de Creang? ?i de sora lui, Harieta Eminovici. ?i tot aici, îl viziteaz? ?i Al. Vlahu??. Nep?sarea oficialit??ilor, a Consiliului general jude?ean Boto?ani, ai c?rui membri sunt indiferen?i la suferin?a poetului, îl am?r?sc ?i mai mult pe cel care nu voia s? ajung? s? primeasc? mila public?, prin liste de subscrip?ie. În cele din urm?, i se aprob? modica sum? de 120 lei începând cu 1 iulie 1887, pân? în aprilie 1888. Sum? pe care nu o va primi, pentru c?, ministrul Radu Mihail, a ?ters aceast? sum? din bugetul ora?ului Boto?ani. Are loc o alt? ?edin?? a Camerei Deputa?ilor la Bucure?ti, din 2 martie 1888, prin care se cerea pentru marele poet o pensie viager?. La aceast? ?edin?? ia cuvântul Ion C. Br?tianu, pre?edintele Consiliului de Mini?tri al României ?i ministru de r?zboi care nu este de acord cu propunerea deputatului Negruzzi. ?eful guvernului, Kog?lniceanu, ia ap?rarea poetului ?i ob?ine pentru el, prin vot, suma aprobat?, dar abia în ianuarie 1889. Iar Camera Deputa?ilor de la Bucure?ti, ob?ine în urma votului, o pensie lunar? de 250 de lei pentru poetul bolnav ?i s?rac. Iat? cât valora, în urm? cu 130 de ani, via?a unui poet de geniu al neamului românesc! ?i nici ast?zi nu valoreaz? mai mult pentru guvernan?i ?i politicieni din diferite partide care se r?zboiesc între ele. Abia cu patru luni înainte de moartea poetului, când acesta se pr?bu?e?te mintal irecuperabil, Parlamentul i-a trimis regelui Carol I, ca s? isc?leasc? decretul aferent. Regina Carmen Sylva îi va oferi poetului, în semn de recunoa?tere a valorii lui, 500 de lei lunar. Scena în care Harieta îl îngrije?te pe Mihai, de?i suferind? ?i ea, ?i în care patul poetului se aprinde de la sfe?nic, este cumplit de realist?. Tot acum are loc ?i vizita Veronic?i în casa surorii lui. Ea încearc?, ?i chiar reu?e?te s?-l pun? pe picioare pe Mihai ?i, în pofida plânsetelor surorii lui, îl ia la Bucure?ti în casa ei. Are loc o ameliorare iluzorie a st?rii lui, chiar lucreaz? la traducerea piesei ”Lais” dup? Augier ?i i se public?, tot de c?tre Editura Socec, edi?ia a treia a volumului de poezii, o p?rticic? infim? din cele 15.000 de pagini, în file de manuscris, r?mase de la Mihai Eminescu.
Drama lui Eminescu va lua sfâr?it, a?a cum se ?tie ?i s-a consemnat de c?tre Istoria Literar?, la Sanatoriul ”Caritas” al doctorului ?u?u, din Strada Plantelor. Aici a tr?it ultimele chinuri, provocate de o piatr? pe care un bolnav i-a aruncat-o în cap. Moartea va surveni în diminea?a zilei de 15 iunie 1889. Este depus la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din Bucure?ti iar cohorte de oameni trec prin fa?a catafalcului s?u, înconjurat de o mare de flori. În acel an, la numai câteva luni, Veronica se va sinucide la M?n?stirea V?ratec, apoi va muri ?i Harieta, de o como?ie cerebral? ?i în ultima zi a anului 1889, moare ?i prietenul s?u, Ion Creang?. Dac? Eminescu emo?ioneaz? ?i sensibilizeaz? ?i ast?zi dup? 130 de ani, dac? versurile lui sunt pe toate buzele românilor, aceasta se datoreaz? destinului excep?ional al poetului, dar ?i versurilor sale care, de?i au mul?i epigoni, niciunul nu s-a putut ridica la în?l?imea geniului s?u artistic.
Opera lui este tradus? în principalele limbi ale p?mântului, f?când s? tresalte inimile, atât ale b?trânilor cât ?i ale copiilor. Ne mândrim cu poetul nostru na?ional, a?a cum ne mândrim cu avu?iile ??rii. ?i tot ce putem face este s?-i transmitem mai departe mesajul s?u umanitar, dragostea de oameni, de natur?, de frumos, care, de?i imitate, nu au fost înc? egalate. Practic, nu exist? român care s? nu aib? în cas? o carte de poezii eminesciene, ori s? nu ?tie a recita, m?car o strof? din nemuritoarele-i poezii.
Valoarea, într-adev?r, a manuscrisului acestui scenariu este remarcabil? fiindc? ne ofer? o viziune de ansamblu a st?rii culturii la jum?tatea secolului XIX, asupra oamenilor de seam? care au pus um?rul la edificarea limbii române moderne. Dar ?i am?nunte inedite din via?a ?i activitatea literar? ?i publicistic? a celui mai mare poet român din toate timpurile. Realizând aceast? sintez? excep?ional?, Cristian Petru B?lan ?i-a îndeplinit, în primul rând, o datorie de onoare ?i mai apoi, ?i-a îndeplinit idealul vie?ii, acela de a aduce acest omagiu, poetului iubit, f?r? de care, literatura român? nu ar fi ajuns pe culmile la care a ajuns. To?i românii ar trebui s?-i mul?umeasc?, pentru efortul deosebit pe care l-a întreprins pentru completarea imaginii poetului, cu am?nunte inedite transfigurate artistic ?i trecute prin filtrul uria?ei lui personalit??i.

7 Iulie 2018

CEZARINA ADAMESCU
Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România
Critic ?i istoric literar