Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Melancolia culeg?torului de fructe moi 2

de Pestrea Ion-Daniel

Bat câmpii iar, constat? Eh Oh Haralb. V?zu soarele scufundat în cafea. B?u, sorbi.
Berzele pozau, orhidee într-o ikebana, pe roata lor mare din paie uscate, instalat? deasupra stâlpului din intersec?ie. Probabil sunt instruite de un maestru japonez cu aripi, s? fie-n halu' ?sta de zen, când lumea e cum e, de i se vede cap?tul, cuget? Eh Oh.
Patru p?s?roi bizari într-o nacel?, f?r? balon, ar fi o propunere bun? de blazon al a?ez?rii. Nu se poart?, îns?. Anonimi, neînsemna?i, cultural-o pat? alb? (neagr??) pe hart?. Dar ce importan?? mai are.
Ochii lui Eh Oh aveau în ei verdele frunzelor. În realitate, ei erau fumurii ?i tulburi, cu pete ?i vase sparte, injecta?i, a?a c?, atunci când îi studia în oglind?, pe Eh Oh îl tr?znea mereu-bang!-ideea curelor salvatoare-de morcov, spanac, agri?e, afine sau ?elin?-dar uita imediat dup? aceea, din p?cate. Totu?i, la vederea legumelor vindec?toare, fiorul îngrijor?rii reap?rea, dar neclar.
Prin ace?ti ochi îi intrase în cap un junghi, un chiria? melancolic între ferestrele tâmplelor, care se f?cea sim?it când îi era lui lumea mai drag?. (N-avea cum prin urechi, erau mai mult înfundate. Nasul era cu filtru. Gura? E mai labirintic traseul. Junghiul provenea de la ochi.)
Închise ochii, cât s? vad? numai o ?ârâial? din priveli?te. Acum p?rea chiar acvariu: o p?dure de alge dansa între el ?i pe?tele gras ce împr??tia din bel?ug mâl galben. Interiorul pleoapelor era un astru ro?u, aprins aproape.
Prinse cea?ca alb? cu floare albastr?-o înh???-?i sorbi din ea zgomotos, de aceasta dat? (frupt! fru?t?), procedeu prin care cafeaua era pulverizat? în cavitatea unde vie?uiau papilele gustativ-avide. Rezultatul fu o nou? fluidizare a traficului ideilor.
La fiecare ocazie care ne place, limba ar trebui s? permit? îmbinarea de cuvinte noi, din litere, silabe, adecvate situa?iei, adic? ?i emo?iei pe care o resim?im. Ce bog??ie ar lua na?tere atunci, calcul? Eh Oh cu aproxima?ie.
Pentru c?, din stocul existent, m?car unele cuvinte ar trebui s? fie atotputernice, dar nu sunt (hai s? zicem, în afar? de "trebuie" ?i "deosebit", ha-ha). Universale, nu doar în sensul de a se potrivi în orice situa?ie, dar ?i în acela de a dezlega oricare enigm?.
Dar nu. Birocra?ii limbii au legiferat: vor fi folosite numai chei vechi, ruginite. Nu merge? Înseamn? c? nu e nimic acolo.
Pentru c? nu exist? nimic, s? fie clar, dincolo de ce au cartografiat hâr?ogarii.
Iar limba e b?tut?-n cuie.
(Desigur, aceasta era o nou? pist? fals? ?i o preten?ie absurd?, adic? rodul obi?nuit al medita?iilor lui Eh Oh Haralb.)
-Eu voi fi cel care se va ocupa serios de asta! Vreau cuvinte noi, multifunc?ionale! Mai apte, în lupta cu lumea-postlumea?-prezent?. Din fericire, nu era nimeni care sa asiste la delirul lui. Care continua, nu era nimic altceva de f?cut, deocamdat?.
Atâta minte mi-a fost dat?, cuget? Eh Oh. Dar, s? se noteze: am kriptonita în apropiere. Poate ?i de-aia performan?a e ridicol?. Doarme, Eh Ah Miracola! Delicia, cu care "bobina" de vreo cinci ani. Supravie?uia.
Ciudat, s? m? gândesc la kriptonit?. Sup?man. Omul-sup?. Bolul imens, clocotitor, deasupra capului. Zeama se leag? greu. Torni atent în castrona?e, le place, nu le place. Au r?mas g?lu?te nefierte, tari. Dificil de îngurgitat. Deh, cuvintele. Preten?ioase.
În fine, Sup?man nu va fi niciodat? pe placul tuturor. Sau al multora. Pu?inora le va pl?cea de el, mai sigur. ?tiu, pu?inora exist?, e genitiv-dativ, p?cat, era s? cred c? tocmai am inventat un cuvânt nou-nou?.
De ce e interzis? De ce? Huo!
Jos limba!
Mai târziu, voi merge la fereastra unde dorm cactu?ii în ?epii lor, dinspre canalul str?zii murdar (dac-ar cre?te mari, i-a? planta gard viu de jur-împrejurul casei, în 2-3 rânduri, cactu?ii, zic), s?-mi culeg impresiile cu reportofonul. Diminea?a a fost mustoas?, pân? acum. Ar fi p?cat s? nu re?in ceva din ea pentru marele meu jurnal secret, calcul? Eh Oh Haralb.
Împrejurarea nefericit? pe care o înfrunta suna astfel: era suficient s? aib? în câmpul vizual, sau m?car s? se gândeasc? la un mijloc de înregistrare, pentru ca mintea s? sufere o evacuare violent? a tuturor urmelor de idee, a umbrelor gândurilor, a ?i fantomelor de fraze coerente, iar în locul gol r?mas s? bântuie numai dorin?a lui livid? de a scrie.
Am un stoc masiv de baterii, culese dup? dezastru, din magazinele aflate în apropiere-opt pe raza a cinci minute la pas!-?i am de gând s? scriu cât mai mult din toat? comedia, înainte ca ele s? expire, era calculul lui Eh Oh. Voi privi pustiul în ochi! ?i forfecarii, cimec?ii, gâng?niile-behemot!
Spre sear?, voi urca pe cas?. Acolo nu pot ?u?oti în microfon, e pericol. Dac? atrag aten?ia, ei pot dirija Moartea cu Motor încoace. Cum mai bibile?te fiecare cas?, zici c?-i fermier pe rod. Oamenii dispar, iar în loc apar gâng?niile, recapitula Eh Oh observa?iile sale de pân? atunci.
Apoi, se gândi c? va încerca s? descrie scena, aceasta va refuza s? se lase prins? în cuvinte, iar el va relua efortul nu doar o dat?, pâna va fi epuizat, f?r? alt folos decât acela instructiv. Eh Oh Haralb, bunul de nimic.
I se p?rea lui c?, atunci când asculta vocea proprie, f?cea uimitoare descoperiri despre sine. ?i pe acestea, fire?te, le înregistra, apoi le nota pe letter pad, cu stiloul. Deseori, totu?i, ie?ea din el numai o logoree confuz? cu înjur?turi, care la replay suna a fi melopeea unui nebun.
Ce lini?te atotputernic?, sesiz? Eh Oh. Nu cea de la ?ar?, nu. Ceva mai adânc. Pace total?. Graurele, i-au luat piuitul. Berzele stau ca-n tran?ee, a?teapt? canonada. Tre' sa fie gâng?niile din arborele negru, sau Moartea cu Motor. Se îndreapt? oare încoace? Am s? v?d io.
O parte a lumii-cea zgomotoas?-fusese decupat?, înl?turat? ?i mistuit?, avea impresia.
Dintr-o dat?, recitalul zburli-graurelui reîncepu. Se vedea c? e tensionat. Ceva-ceva se petrecuse, o und?, o amenin?are subtil?, pe care cei ai firii o sesizaser?.
P?s?relu' gra?ios scuipa triluri în geamul verandei. Bi-ri-bii! cii-cii! raurau! tititi! pram-pram! dii!dii! scu-scu-scu!
Gagiul are sirinxul fermecat. E împ?nat cu fluier?turi, gândi.
O fi o ea! Gr?uroaic?? Gr?uri??!
D? din aripi: î?i dirijeaz? orchestra din cap. Sufl? în mai multe al?muri deodat?. Face ca pompierii, salvarea ?i meli?ia la un loc.
??ranii îi ur?sc ?i-i vâneaz?, îi consum?. Nicio mirare, fac asta cu tot ce mi?c?. Har?t, îl soarbe cu pene. Graurele-cum îl alint? nea Bre, DiiLup, Târ'napoi-ciugule?te ?i el ce prinde, ca tot omu', gândea Eh Oh.
Pe vremea agudului uria?-era el mic-î?i amintea clar ce h?rm?laie ie?ise la vecinu', într-o iarn?, când un stol de haiduci i-a atacat convoiul de cârna?i afuma?i, suspenda?i sub strea?in?, la uscat.
Ca s? se r?zbune, vecinu' a scornit o plas? cu momeli, ?i a sucit gâtul la nenum?ra?i porumbei, iarna aia. Se l?uda c?, frip?i cu usturoi, sunt chiar mai buni ca porcul tocat ?i afumat.
Dar grauri, s?-i potolesc? setea de r?zbunare, nu a prins.
Graurii! Ei sunt ageri ?i nu cad în plasa ??r?noilor.
Curiozitatea îl împingea la fereastr?-hubloul c?tre naufragiul general-dar înainte de asta, Eh Oh trecu prin buc?t?rie ?i cl?ti cea?ca-mai avea aluviuni de la ultima înghi?itur? de cafea ?i pe limb?, firi?oare de za?-apoi arunc? o privire în camera unde Eh Ah Miracola-Delicia dormea profund, ghemuit? sub p?tur?, dup? rondul de noapte, pe care insista s?-l fac?-era obsesia ei. Carabina se afla aproape, la o lungime de bra?, rezemat? de perete, ?i p?rea c?-i vegheaz? somnul. O mo?tenise de la bunic?-su. Un timp lung o abandonase printre vechiturile din pod, dar acum o purta pretutindeni.
În ultima vreme, î?i vorbeau tot mai pu?in. Când el încercase s?-i abat? aten?ia de la împrejur?rile imediate, în primele s?pt?m?ni dup? sfâr?it, ea se înfuriase, aruncase repro?uri-ai fi zis c? Eh Oh pl?nuise totul-dup? care îl evitase. Lipsa curentului, a comunica?iilor-în scurte ocazii reveneau, ici ?i când-dar mai ales a oamenilor, vehiculelor, evenimentelor-târgul din zilele de vineri nu se mai ?inea-pustietatea cl?dirilor ?i absen?a autorit??ilor-cu pu?ine excep?ii-erau ap?s?toare pentru ea, Eh Oh în?elegea asta.
Dar r?ceala care venea dinspre ea sem?na deja cu ura. Poate c?-?i pierde min?ile, gândea Eh Oh, m-a? mira s? nu fie a?a, telefoanele nu mai merg, zidu' cu poze a c?zut, prietenele au disp?rut, am r?mas doar eu, boul mizantrop, s?-i ?in de urât. O amnezie stranie îl împiedica s?-?i aminteasc?: urmare a c?rei pove?ti, convie?uiau.
Se plimbau pe ?osea ?i se mirau de noua irealitate-case pustii ?i cur?i ?i str?zi-când le ie?ise în cale gângania. Eh Oh pierduse reperele temporale ?i n-ar fi ?tiut s? situeze precis întâmplarea. Cam pe la jum?tatea intervalului. De la prima apari?ie live a cimec?ilor regali ?i pân? azi nu se împlinise un an, n-avea cum. Asta fusese într-o zi din ianuarie, o iarn? neobi?nit de cald?, în care v?zuser? chiar ?i fluturi în zbor, o premier?, fluturii de ianuarie. Iar acum vara nu se sfâr?ise, o var? cu destule ploi ?i fierbinte. O var? tropical?. ?apte-opt luni doar s? fi trecut?
Dar avea impresia c? trecuse mai mult, mult mai mult de-atât. Ani ?i ani.
A ajuns la ei zgomotul de turbin?, iar apoi vântul a început s? bat?. Vedeau ceva întunecat care se apropia ?i cre?tea, pe ?osea, în fa?a lor. Gângania-era un forfecar uria?-venea razant peste plopii de pe margine. A luat-o pe Eh Ah de umeri ?i s-au aruncat în ?an?. Picioarele le-au intrat în apa ultimei ploi ?i s-au afundat în mâl. Câteva momente s-au aflat în mijlocul tornadei stârnite de aripile creaturii. Pietricele ?uierau veninos pe la urechi. Nisipul dansa ca o cobr?.
Frunze ?i cr?ci rupte din copaci înso?eau alaiul infernal. ?i un nor de resturi.
Întâlnirea cu forfecarul, de?i scurt?, l?sase impresii adânci. Delicia nu mai ie?ise pe strad? de atunci, iar când c?lca în curte, o f?cea cu flinta a?intit? la cer. Nici el nu se sim?ea mult mai bine, în ce prive?te gângania. Amândoi aveau co?maruri, el noaptea, ea ziua.
Amintirile ca aceasta-se strânseser? câteva!- erau o tenta?ie permanent?, ?i-l atr?geau în vortexul lor constant, din care ie?ea sub?iat ?i anemic. Revenea urgent la medita?ia peripatetic? de zi cu zi, pioletul care-l ?inea pe um?rul alunecos al unui versant de ghea??, deasupra abisului.
 
 Torentul s-a v?rsat în marea ro?ie.
Soarele bâjbâie dincolo de nori. Insul? în pustiul fierbinte sau oaz? în b?taia valurilor... Roata imens? cu naufragii, marea, moar? care face din cor?bii, nisip, din cor?bieri, recifuri albe. Dansatoare bizare traverseaz? oglinda apei. Sirene morgane se unduiesc pe orizont. Dunele ??rmului îs acoperite de flori. Fluturi de spum? acvatici sar din valuri, inund? aerul. Fuga de idei, tornad?, îi-tocmai-traverseaz? magazia de vechituri din c?p??ân?. Ued de bolovani e sufletu' lui c?zut în reverie. Alambicul distileaz? imagini. Merge'n Gol, ar putea fi numele lui. Merge'n Gol.
Bine c? nu m-apuc s? transcriu chiar toate astea, ar ie?i un ?erbet-fluviu, gânde?te Eh Oh. Parfumat, dar gre?os. Diabet ?i alte boli culturale de consum, ar scrie pe prospect, aten?ie! citirea acestor rânduri bla-bla, ame?eli, ochi lucio?i, v?rs?turi. Aici, ar fi dorit s? pun? punctul în interiorul cuvântului, ca s?-l fac? mai intens, cu suspans, a?teptare, dar Ăldesus o interzisese expres.
Metilxantina-parc? v?d! î?i zise Eh Oh, care era înzestrat cu o imagina?ie anatomic? peste medie-a c?zut în capcana de vilozit??i ?i venule a jejunului-un clasic francez-?i a ileonului-mai mult decât homeric-a intrat în sarabanda sângelui-fiesta!-?i a fost dus? acolo unde era a?teptat?, la Marele Chefliu f?r? chef, s?-l animeze. Arriba, arriba! Ándale, ándale! (Vorba lui Speedy G.) A?a c? zâmbea gazos, cu buze de neon, ?i-un rictus chimic îi muta gura.
La antipozi, t?lpile ardeau de-i venea s? trop?ie. Ar fi putut decola pe vertical?, dar nu era necesar, deocamdat?. Sup?man! Go-hoho!
Era bun momentul ca s?-?i aprind? pipa, al c?rei nor îl plafona, cât s? stea lucid (cu picioarele bine înfipte în tors).
Terapia cu alcaloizi func?iona doar par?ial: vedea culori (alandala), dar ?i fondul gri al zilei triste, jalnice. Prin ferestrele curbate exoftalmic în interiorul crepuscular, gâng?niile, i se n?z?rea, îl cercetau, pe el, troglobiont limfatic condamnat în labirint, curiozitate a întunecimii, ?arpe cu picioare, crevete zbur?tor fantastic, imponderabil greiere comatos de guano.
Veselia se ob?ine printr-un efort sus?inut, prin trud?! medita Eh Oh. ?i-e bine când te bucuri, ai! Pune osu' la treab?! Soarbe, împroa?c?, alearg?-n serpentine! Fii vesel! Nu sta, nu sta, to?i se mi?c?. ?i sunt str?fulgera?i de gra?ie, de buim?ceal?.
Mai târziu, voi fi nevoit s? execut num?rul de grafoman, foaia nemiloas? a?teapt?, gândea Eh Oh. Ca s? aib? cât de cât haz, î?i punea pe nas ochelarii cu dioptrii intense, care nu erau ai lui, pe care îi aflase într-o vaz? abandonat?, u?or zgâria?i, dar care-l l?sau s? vad? clar firul de cerneal?, cum e transferat, din pastila de iridiu a peni?ei,  pe pulpa alb? a hârtiei.
Altfel, scrisul lui era o întoarcere a monotoniei pe toate fe?ele. Propozi?iile curgeau, cuie într-o g?leat?. Mare Zorn?ial? a Creativit??ii. Asurzitor, asurzitor.
Fire?te c? încercase o mul?ime de tehnici, în lipsa talentului nativ naiv. Una era cea prin care transfera întreaga responsabilitate a prozei, nu o dat?, ci de dou? ori!
Astfel, în ultimele lui pagini scrise, se proiectase într-un anume Arch Wolof, scriitor muncit de grijile scrierii, care LA RÂNDUL LUI arunca în apele tulburi ale prozei, pe un altul, nu oarecare, nu, ci un supererou-abia acum, delicat? treab?!-Bandan "Bau" Paguru, pe numele s?u, a c?rui superputere era aceea de a descrie cu mare pricepere cam orice, care avea deci proza la degetul mic.
Bandan "Bau" Paguru, Maestrul Descrierii, vr?jitor al prozei, da! El!
(Urma s? vad? ce rezultate îi va aduce aceast? nou? tehnic? ?i dac? îl va purta dincolo de limitele ?tiute.)
Scaunul pliant, de bambus, are pernu?a dubl?, pentru ?ezut ?i spate. Fere?te rinichii de curen?ii r?uf?c?tori. ?alele sunt cele mai expuse ?i vulnerabile, de obicei, dar mobilierul din camera de la strad? e dotat cu tot ce trebuie. În plus, geamurile ?i tavanul ating aproape perfec?iunea, abia la marile furtuni ceva-ceva umbl?, un curen?el benign.
M?su?a pân' la genunchi e p?tr??oas? ?i grea. Pe ea sunt c?r?i, o gr?mad?, diverse foi, mari ?i mici, stilouri ?i o c?limar?, dar ?i ce-l intereseaz? pe el în acel minut, pipa de m?r?cine, o virgul? gr?su?? îndesat? cu tutun închis la culoare. Un chibrit cu instruc?iuni de folosire-Freca?i Chibritul Urmând o Mi?care de Dute Vino-cu "du-te" scris împreunat, fapt ce-calcula Eh Oh de fiecare dat?-nu risca s? provoace vreun dezastru, din fericire. Deasupra a dou? steaguri europene, care ?ineau prins între ele codul de bare, scria Made in Pakistan, informa?ie ce-l ducea mereu cu gândul nu la o ?ar?, ci la ?iruri fantastice de mun?i din alt t?râm.
O mare parte din spa?iu e ocupat? de o canapea uria??, de culoarea piersicii. Din aceasta poate fi extras, la nevoie, un pat gra?ios. Dou? vitrine, una corp comun cu mobila c?r?ilor, alta exilat? într-un col?, sunt pline cu p?h?ret ?i sticl?ret, por?el?ret ?i cristal?ret.
Fereastra are gratii orhideele. Molii amorezate pe b??, pare-se. Vidul str?zii se vede alb.
Pip? lemn gentleman, zic anun?urile. Esen?? tare, McMahon. McM?r?cine. M?ce?, de fapt, briar. Sfrrr! Aprinde scobitoarea înmuiat?-n fosfor. Flac?ra ?uguiat? e galben? la baz? ?i albastr? spre vârf. Col? de rechin. Peste tutun, soarbe. Se turte?te, se mut? în jos ?i incendiaz? firi?oarele. Mai multe fitile sfârâie chiar pl?cut, duc spre nicio pocnitoare. Fum izbucne?te din vatr?, îl simte, aroma intens? îl gâdil? pe limb?.
Sufl? prin n?ri ca balaurul. Scuip?-Fum, Pap?-J?ratec, Calu' lu' Prâslea. Inhaleaz?, treze?te în piept un fior industrial. Tu-tun, tu-tun, U! Uuuu! Tren cu fum, tu-tun, tu-tun. Pulsul îi zvâcne?te a locomotiv?.
Subit, i se arat? o idee: sfâr?itul ?sta al lumii e, totu?i, cam lipsit de dramatism. Iar iconografia e modest?. Sigur, gâng?niile au reu?it s? stârneasc? o und? de oroare dincolo de cuvinte, la prima lor apari?ie, dar acum s-au cam banalizat ?i ele, calcula Eh Oh.
Tare gudronat, aspru, tutunul evoca cuptoare, c?rbuni, smoal?. Gudron care fumeg? în butoaie de asfaltatori. Poate c? în d-alea e ?inut la învechit, tutunul, s-ar zice, dupa miros, gânde?te. Dar îmi place. (Îi pl?cea.) Fumul nu se trage în piept, ca la ?ig?ri. Fire?te c? ajunge ?i acolo, dar accidental, în ciuda piparului.
Pe când se l?sa înv?luit într-un balon de fum albastru, gândurile lui mergeau în toate direc?iile, exact ca jarul în nodul de a?e încurcat al tutunului din pip?.
De ce s? corectez? repeta el o nepl?cere mai veche. Pentru c? era cam ca o sarcin? de servici, un ghimpe-n coasta costelivului, rescrierea textelor. Las' s? vad? omu' care o citi-cititorul, oricât de improbabil-prin ce codru de furci caudine (umilin?e severe, neputin??, îngenunchere) trec zilnic, în calitate de scriicios-catâr-c?pos. Toate expresiile parazite, metaforele e?uate, toate felinarele strâmbe cu care are a se lupta m?g?ru?ul viteaz din mine.
Iar ei râd de ce faci, ce e?ti. Atunci, la ce bun? Fii cioc?nar, fii un vajnic izbitor de cuie, un r?sucitor eroic de sârme, un îndoitor de table neînfricat.  Etcaetera.
Atâtea meserii de viitor, aprobate, apreciate, bani, carier?.
Voci: Ce tot a?teapt?? De ce m?zg?le?te foi întruna? La ce-i folose?te?
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 

 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Pestrea Ion-Daniel (apterix) | Scriitori Români

motto: winter is coming

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro