proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Un mod sigur de a e?ua ziua în stâncile derizoriului, gândea Eh Oh Haralb, ar fi s-o planific riguros.
În acela?i timp, satisfac?ia de pe urma ei ar fi neînsemnat? f?r? sistematizare.
Iat? o nou? aporie spontan? de matineu. Incertitudinile slash contradic?iile sunt motorul, în ce m? prive?te.
Ah, Delicia, Delicia!
De ce mai dormi la ora asta?
Rutina antemeridian? cuprindea efortul de a cocheta cu variate imagini. Uneori era surprins de galopul iepuresc al unei idei ap?rute de niciunde, peste orizontul curbat al medita?iei sale. L-ar fi ajutat un interlocutor binevoitor, unul era, dar prefera s? doarm?.
Pe la jum?tatea dimine?ii, Eh Oh Haralb sim?i  o dezumflare a entuziasmului, semn c? ecoul primei cafele, mic? ?i tare, neagr? cu zah?r, sub bolta cranian?, în spongierul electrificat instalat acolo, un world wide web în chiar craniul s?u de 1310 centimetri cubi, pu?in peste medie, de?i, pentru c? era alungit-ca al Xenomorfului din Alien-to?i îl considerau mare (ce c?p??ân? ai!) din prima, dar de care era mândru, ?i socoti cu mare precizie c? era fix momentul pentru prima cu adev?rat bomb? arabica revigorant?, acizi clorogenici, diterpene, cafestol ?i kahweol.
E timpul! A doua sp?lare aromatic?. Practic, sângele devenea o caravan? de mirodenii atâta de atr?g?toare, c? se ?ineau Morganele sufletului dup? ea, palmieri ?i dromaderi. Apoi erau sorbite, iluzii devorate.
Prima cafelu?? o b?use în timpul celui de-al treilea r?s?rit. Soarele pupa mai întâi marea, pe urm? stepa în valuri, apoi pupa dealul mare dinspre est ?i ajungea s?-l pupe ?i pe el. Pupatul soarelui era lipicios de sudoare.
Socotit, al treilea r?s?rit. Pe fundul luncii, acoperit de cocoa?e ?i gurguie, într-o g?leat? de p?mânt, se afla el, Eh Oh Haralb, în diminea?a aceea ?i în toate celelalte. Cu duhul primei cafelu?e tot mai pierit în piept.
-Creatorul a îngropat o mul?ime de c?mile de jur împrejur, s?-i fie de ajutor, în caz de nevoie. Animalul e un m?gar perfec?ionat, cu rezervoare suplimentare, precursorul jeepului, medita Eh Oh Haralb. Uria?, pentru c? ?i Dânsul e uria?, Nea Ăldesus.
Dup? ce pensula fin? a primei cafelu?e trecea peste el ?i-l cur??a de praful somnului, de fiecare dat?, mergea s? aprind? televizorul conectat la o baterie de tractor, ca s? se umple de certitudinea sfâr?itului, care peste noapte p?lise, cum fac toate amintirile nepl?cute în regimul nocturn.
Fa?? în fa?? cu fantoma Big Bangului, care fâ?âia ?i pârâia la el, Eh Oh Haralb c?dea hipnotizat într-o temporar? narcoz?, cu ochii lipi?i de ecranul care transmitea purici, cum am spus. Când revenea, c?uta ?i iar c?uta: strigoiul radia?iei reziduale îi surâdea din albumul r?scolit cu telecomanda.
Cu dou? excep?ii: 111 ?i 113, canale capcan? în care se roteau la nesfâr?it dou? mici înregistr?ri, un clip de 197 de secunde care ar?ta prezentatorul unui show celebru cum se holbeaz? în gol cu gura c?scat? ?i saliv? pe b?rbie ?i un clip ceva mai lung, de 388 secunde, în care un cimex regal telegrafia, prin pocnirea mandibulei ?i frecarea elitrelor, mesajul de sfâr?it c?tre cei ocupa?i, într-o p?s?reasc? impecabil?.
Înainte ca primul val cafeniu s?-i spele plaja cu neuroni stele de mare, scoici ?i pietricele, nisip, Eh Oh era destul de nervos-stresul de apocalips? îi submina încet s?n?tatea.
 Era a?a speriat, c? î?i rodea involuntar unghiile, degetele, b?t?turile din palme, buzele plus creioanele ?i coper?ile c?r?ilor pe care le tot muta de ici colo, colile de scris ?i capacele stilourilor. Rodea tot de nervi.
-M? transform în ceva din familia roz?toarelor, probabil, gândea Eh Oh, atunci când descoperea ravagiile. Voi tr?i în curând sub p?mânt, unde voi s?pa galerii lungi ?i voi amenaja culcu?uri din ierburi uscate. Îmi vor cre?te must??i mari, pentru orientarea crepuscular?.
Ne vom ciocni cap în cap berbece?te, eu ?i cârti?ele, vitezomane oarbe, iar ?erpii vor umbla s?-mi scoat? ochii cu limbile.
Mâinile arat? de parc? mi-ar fi creponate. Încep s? în?eleg la ce erau buni doctorii de cap, socotea el.
Dar cafelu?a îl înmiresma ?i-l f?cea capabil s? arboreze o aur? de serenitate, un soi de casc? pe ?antierul bizar care era lumea mai nou. Astfel echipat, pleca s? hr?neasc? ?i s? inspecteze.
Pisicile-avea o turm?-se rostogoleau în picioarele lui, un ?oc bl?nos pe care-l îndura. Una mai rea îl mu?ca de tendonul zis al lui Ahile, a repro?, alta care d?dea s? se ca?ere pe el-i se p?rea c? poart? hran?-îl în?epa. F?cuse un stoc de pungi cu mâncare pisiceasc? împu?it?. Le turna în cinci boluri mari.
C??eii stoici dansau de fericire, cu limbile roz la vedere. Ei primeau pâine uscat? veche, din care iar??i f?cuse rezerve mari.
Purceilor-doi la num?r-le d?dea orz. Mai avea jum?tate dintr-un butoi de tabl?: doi-trei s?cu?i. Groh?itorii urmau s? treac? la un regim verde, de iarb? gras?, ?tir ?i buruieni, foarte curând.
G?inile, ni?te ou?toare înr?ite, care-i înseninau zilele cu câte patru-cinci ou? zilnic, primeau grâu?or, pu?in, pentru c? ele vânau ?i scormoneau, ciuguleau ?i piguleau non-stop ?i erau obeze.
Rondul era complet abia dup? ce traversa gr?dina pân?-n fund ?i se întorcea voios-nu erau urme de efrac?ie nocturn? nic?ieri-felicita lupul de paz? c-un bobârnac peste nasul fenomenal, sc?rpina c??elu?a-mama g?l?giei, talent înn?scut-care f?cea pipi de bucurie ?i apoi stropea din coad? mai r?u ca un pop? cu busuiocul, tr?gea de lac?tul mare de la prima u?? metalic? a intr?rii în bunc?r, unde avea provizii complexe pentru cel pu?in zece ani, în care, pentru a intra, ho?ul avea de înfruntat câteva capcane grozave, sub tirul a doi câini simultan.
În completarea acestei activit??i, trecea pe la toate or?t?niile ?i le punea ap? proasp?t? în teici ?i vase.
Cam pe atunci, avea ocazia s? vad? sclipirea într-o gaur? din gard, un nod s?rit, sau for?at s? sar?, ochiului iute al vecinului, care iscodea ?i, probabil, pl?nuia malefic. Cum am mai spus, vremurile erau de toat? înfiorarea, încât supravie?uitorii încercau s?-?i trag? pre?ul de sub picioare, dac? reu?eau, cât de des. O f?cuser? ?i înainte, d-ap?i acum.
-Mi?elul pofte?te la beci, noroc c?-i olog ?i nu poa' s? sar? gardul. Sigur ?tie trucuri pentru câini, e ?acal ?iret uns cu toate tic?lo?iile, era de p?rere, de cele mai multe ori, în func?ie de dispozi?ie, Eh Oh Haralb.
Fabricarea cafelu?ei era un moment plin de magie. ?ipot, ?uvoi în ibric. Murmurul focului ?i al apei. Clocotirea.
Caimacul crem, caiman sau caiac pe suprafa?a neagr? a lacului de cafea. Caimacam, b?nu?.
Micu?a op?rire a limbii la prima sorbire. Buricele torturate pe corpul de por?elan încins. Ah, Eh Oh. Mireasma.
Camera cu geamuri mari era locul unde se împleteau toate aromele, uscate sau umede.
Poate pentru c? era prea mult loc gol în capul s?u, lui Eh Oh i se p?rea c? vede nori de corpusculi olfactivo-gustativi cum circul? întocmai unor meduze, c?tre tavan ?î înapoi, forme vaporoase pe care nasul lui le traversa ?i le inhala.
Veranda. Privit? de aici, lumea era un acvariu imens cu trei bol?i, constat? Eh Oh. Una jos, verde, format? de aglomera?ia copacilor, alta retras?, bolt?-far galben?, a soarelui în urcare, ?i deasupra bolta bol?ilor, albastr?, capac peste toc?ni??.
Cu dou? amendamente, gândi Eh. Unu: pluralul de la bolt? ar trebui s? fie bolte, nu bol?i, iar cât prive?te soarele, acesta are culoarea orbitor, galbenul este o conven?ie introdus? de pictori ?i zugravi.
Casele formau o scar? de fa?ade ?i acoperi?uri ce ducea direct la doamne-doamne. Satul era haotic, dar l?sa impresia unei livezi pe terase de deal. Baloanele coroanelor predominau. Un m?gar r?gea dintr-un punct neclar al amfiteatrului, la intervale lungi, dup? cum avea pofta de a rage.
Gardul din ?ipci zincate t?ioase ?i temel de beton era, practic, un ?ir de foarfece deschise, pe care pân? ?i pisicile îl considerau odios ?i-l ocoleau. Dar pe Eh Oh îl mul?umea pentru c? era greu de s?rit-vai de ho?i!-?i îl l?sa s? spioneze strada. Sigur, nu corespundea specificului local-?ipci de lemn ?i baz? de piatr?-dar cui s?-i pese, fire?te c? nim?nui, doar se sfâr?ise lumea. (În ciuda semnelor, Eh Oh se mai îndoia un pic.)
Toate no?iunile vechi se topiser? în cazanul lumii de apoi ?i luase na?tere în loc o libertate mare ?i strivitoare despre care nu ?tia ce s? cread?, de-i bun? sau rea. Pentru Eh Oh, esen?ial era c? putea face fix ce-i tuna lui prin cap, la orice or?, f?r? s? deranjeze pe cineva, deocamdat?.
Pe la ora asta trec lebede pe cer, întotdeauna în num?r impar, gândi. Sorbi din ambrozie. Sim?i cum, în subteranele frun?ii, sunt inaugurate noi re?ele de neuroni ?i sinapse.
Am v?zut câte trei, probabil mama, tata ?i burlacul, câte ?apte, câte unsprezece, uneori trec ?i leb?doi singuratici. Le vezi cum vireaz? cu vântul, când e cazul. Întotdeauna, cea din fa?? fluier? ritmul zborului. Sau e designul aripilor care taie melodios aerul. Sau ele circula doar în ansambluri corale. Fiu-fiu-fiu. Carmina Burana. Fiu-fiu-fiu!
Înc? mai a?tept lucruri bune s? se întâmple pe cer, î?i zise Eh Oh Haralb.
Am fost crescut patriotic, cu sfecl? ro?ie, de aceea sunt optimist în cele mai vitrege condi?ii.
Sunt contaminat de credin?e vechi. Microbul lor m-a prins din aer. M? dirijeaz?.
Apoi, i se p?ru c? aude sirene îndep?rtate. Se aplec? ?i trase pe nas aromele balerine care dansau peste cea?c?. N?rile i se umezir?.
Credeam c? n-am s? mai aflu niciodat? ceva nou, gândi, indiferent c?-i apocalipsa ori nu. Acela?i depozit de vechituri, în ultimii dou?zeci de ani, cel pu?in, neschimbat, prin care te târ??ti, râma uman?.
Mul?i au murit între timp de plictis. Eu nu, vitaminele din sfecla ro?ie m-au împiedicat. Scotocitorii s-au împu?inat drastic. Târâtorii din lumea veche.
Suntem o mân? de supravie?uitori. Ne ferim unii de al?ii din team?.
Un timp scurt, am sperat c? nu vor ajunge la noi.
Dar gâng?niile au venit ?i au adus parazitul cu ele. Aici, la cap?tul p?mântului.
Probabil nu vom sc?pa niciunul.