Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Vadul Ielelor

de Mihaela Rascu

Într-un sat de munte ridicat în apropierea unui râu, locuia un fl?c?u harnic ?i bun la suflet ca apa rece de izvor pe buzele însetatului. Mitru? pe numele lui, fl?c?ul acesta s?rea în ajutorul lighioanelor tot a?a cum s?rea ?i în ajutorul oamenilor din sat ?i tocmai de aceea curtea micii sale case era mereu plin? de viet??i, de la cele de pe lâng? casa oric?rui om ?i pân? la s?lb?ticiuni pe care numai în p?dure le întâlne?ti.
Cu toate c? nu o ducea foarte bine, Mitru? era mereu cu zâmbetul pe buze, ceea ce îl sup?ra foarte pe vecinul s?u Niculi??, un fl?c?u pe cât de ar?tos pe atât de du?m?nos. I se p?rea c? vaca lui Mitru? d?dea mai mult lapte decât vaca lui, c? g?inile lui Mitru? f?ceau ou? mai mari ?i mai des decât ale lui, c? în gr?dina lui Mitru? legumele erau mai mari ?i mai frumoase, iar în livad? poamele mai coapte ?i mai dulci. Adun? Niculit? zi cu zi câte un strop de necaz pe vecinul s?u pân? când nu mai putu r?bda ?i se hot?rî s? scape de el. ?tia c? la fiecare sfâr?it de s?pt?mân? Mitru? preg?tea o c?ru?? cu lucru?oare de dus în târg ?i pleca dis-de-diminea?? pe drumul care trecea prin p?dure ?i apoi peste râu pe lâng? Vadul Ielelor.
Spuneau b?trânii c? Vadul Ielelor era stra?nic p?zit de femei cu trup de zân? ?i suflet de stihie care îi pedepseau pe muritori dac? îndr?zneau s? le iscodeasc? sau se nimerea s? le taie drumul. De?i mul?i nu credeau povestea aceasta ?i nici c? ielele ar fi existat, nimeni nu se încumeta s? treac? râul prin Vadul Ielelor, c?ci mul?i pieriser? acolo f?r? urm?. Gândind cum ?i ce s? fac? s? îl piard? pe Mitru?, Niculi?? puse la rând un plan pe cât de simplu pe atât de stra?nic dup? p?rerea lui. A?tept? s? vin? ziua de târg în care Mitru? pleca cu c?ru?a, î?i lu? un tovar?? cu el ?i amândoi pornir? spre cotul râului, acolo unde apele se întunecau ?i bolboroseau parc? descântece pe m?sur? ce se apropiau de Vadul Ielelor.
Ne?tiind ce îl a?teapt?, Mitru? plec? lini?tit de acas?. În drumul s?u lu? câ?iva oameni cu c?ru?a, îi duse în târg, mai apoi î?i v?zu ?i el de treburi. Vându ou?le, brânza ?i legumele, iar de cum se înser?, prinse drumul spre cas?, mo??ind pe capr? ca omul care ?i-a încheiat socotelile cu ziua aceea. Nu trecu bine de podul peste râu când auzi, nu departe, un glas tânguitor cerând ajutor. Trezit brusc din toropeal?, fl?c?ul ciuli urechile ca s? se conving? c? nu visase. De data aceasta auzi mai clar strig?tul de ajutor ?i, f?r? s? stea prea mult pe gânduri, o porni în grab? spre Vadul Ielelor. Cea?a aluneca în fuioare groase pe deasupra apei care se pr?bu?ea zgomotos peste pietroaiele mari ?i negre pres?rate de-a lungul malului. Piti?i între s?lciile întunecate, Niculi?? ?i tovar??ul s?u înso?eau cu priviri lacome c?ru?a ce se apropia de Vadului Ielelor.
- Putem pleca acum? Întreb? tovar??ul lui Niculi??. M? ia cu fiori pe spinare în locul acesta ?i vecinul t?u e clar c? va intra în Vadul Ielelor dup? bu?teanul pe care l-ai împins în mijlocul apei.
- Seam?n? cu o femeie, nu-i a?a? Râse Niculi?? privind umbra din mijlocul vadului.
- Nu ?tiu cu ce ?i-a gre?it omul acesta, dar nu a? vrea s? fiu în pielea lui!
Niculi?? î?i schimb? înc? odat? vocea ?i strig? ascu?it dup? ajutor, dup? care, înfrico?at ?i el de clocotul aerului ?i al apei stârnit din senin în Vadul Ielelor, î?i urm? tovar??ul, strecurându-se pe drumul spre cas?.
Mitru? ajunse grabnic la vad, s?ri din c?ru?? ?i c?ut? cu privirea omul aflat în nevoie care strigase dup? ajutor. În mijlocul apelor i se p?ru c? z?re?te n?frama unei femei care pesemne c? încercase s? treac? prin vad ?i se în?epenise între pietre, chiar în mijlocul vârtejurilor care cre?teau acoperind por?iunea îngust? de ap? mic? prin care s-ar fi putu trece de pe un mal pe altul.
- Ajung acum, mai rezist? pu?in! Strig? cu putere c?tre femeie luptându-se s? ?in? piept curentului din ce în ce mai puternic
Pe lâng? urechi începur? deodat? s? îi ?uiere pale ascu?ite de vânt, îndemnându-l cu voce de om:
- Fuuuuugi! Fuuuuugi!
Mitru? nu lu? în seam? ?uieratul vântului, nici ploaia care începu s? cad? cu buc??i de ghea?? cât bobul de porumb izbindu-l din fa?? ?i nici cele ?apte n?luci albe care se întrupar? una câte una ?i se prinser? într-o hor? în jurul s?u. Înainta c?tre femeia prins? în vad, f?r? s? scape din ochi n?frama galben? pe care aceasta o purta pe cap. Nu mic? îi fu mirarea când, ajungând în dreptul ei, nu g?si nimic altceva decât un bu?tean înfipt între pietroaiele vadului ?i acoperit cu o bucat? de material a?a încât s? par? de la dep?rtare o femeie. Nu se gândi Mitru? nici o clip? c? ar fi putut cineva s? urm?reasc? s? îl ademeneasc? acolo.
- Prost mai sunt, râse el înceti?or. Am auzit vântul ?i am v?zut o cârp? prins?-ntr-un bu?tean! Se întoarse cu gândul de a urca înapoi pe mal când d?du cu ochii de n?lucile ce îl înconjuraser?. Seara bun? domniilor voastre, salut? cu inima strâns? în piept ca o boab? de strugure uitat? iarna pe o vi??.
Zâne, fete, n?luci, ce-or fi fost, prinser? a râde toate odat?, învârtindu-se ?i mai aprig pe lâng? el. Mitru? î?i aduse aminte de pove?tile b?trânilor, dar atunci, în acel moment, n-ar fi crezut c? asemenea f?pturi frumoase ar fi putut s? fac? r?u cuiva, oricui. P?rul lung pân? la c?lcâie le flutura în vânt înf??urându-le ca ni?te mantii, ochii le str?luceau mai grozav decât str?luceau stelele ?i pa?ii le erau atât de u?ori deasupra apei c? aceasta nici m?car nu se încre?ea în acel loc.
- M? primi?i ?i pe mine în jocul vostru?
Una dintre iele îi întinse mâna ?i Mitru? o prinse hot?rât, avântându-se al?turi de ele. Juc? Mitru? toat? noaptea al?turi de n?luci, f?r? s? se plâng? ?i f?r? s? lase mâna celei care îl primise în hor?, vr?jit de ochii ei mai verzi decât frunzele, de buzele ei mai ro?ii decât fragii ?i de p?rul ei mai moale ?i mai b?lai decât mierea de ac??. Spre diminea??, când cea?a prinse a se risipi de pe râu ?i suli?ele soarelui str?pungeau acoperi?ul de frunze al p?durii, n?lucile se f?cur? nev?zute ?i Mitru? se întoarse acas?, obosit dar fericit cum nu mai fusese nicicând.
Cu gura c?scat? r?mase Niculi?? când î?i v?zu mai târziu vecinul hr?nindu-?i animalele mai plin de voie bun? ca niciodat?. D?du fuga la Vadul Ielelor ?i v?zu în mijloc bu?teanul pe care cu mâinile lui îl pr?v?lise între pietroaie. N?frama galben? era înc? legat? de el f?cându-l s? par? o femeie prins? între vârtejuri.
- Ajutor! Auzi deodat? fl?c?ul ?i se repezi s?-?i fac? cruce c?ci bu?teanul nu avea cum s? strige dup? ajutor ziua în amiaza mare. Ajutor! Se auzi înc? odat? glasul de femeie ajuns? la necaz.
Niculi?? privi în jur ?i, nev?zând pe nimeni altcineva decât bu?teanul din mijlocul vadului, î?i lu? t?lp??i?a cu p?rul ridicat pe ceaf? de spaim? ?i fiori între umeri. Cu spaim? pentru el trecur? ?i cele câteva zile pân? la ziua târgului, c?ci i se p?rea mereu c? aude voci de unde nu s-ar fi a?teptat ?i c? vede umbre unde nu ar fi trebuit s? vad?.
- Trebuie s? î?i înfrun?i spaima, îi spuse tovar??ul s?u când îi povesti prin ce trece, nu exist? n?luci, iar pove?tile b?trânilor nu sunt decât pove?ti! Vadul Ielelor e un loc însp?imânt?tor, dar numai din cauza pietroaielor uria?e din preajma lui ?i a negurii care se las? acolo în fiecare noapte. De ce nu îl întrebi pe Mitru?? Nu l-am v?zut speriat dup? acea noapte!
Niculi?? ar fi f?cut orice s? nu stea de vorb? cu Mitru?, dar pân? la urm? î?i pierduse cu totul lini?tea ?i trebuia s? g?seasc? o ie?ire din acea stare. Hot?rî deci s? plece la târg cu vecinul s?u.
- M?i, Mitru?e, m? iei ?i pe mine la târg? Îl întreb? de îndat? ce îl v?zu cu c?ru?a pe drum, gata s? porneasc?.
- Da’ cum, vecine? Mai stau ?i eu de vorb? cu cineva pân? ajung!
Plin de veselie, Mitru? î?i îndemn? calul pe drum. V?zând cât de plin? era c?ru?a vecinului s?u cu lucru?oare de vânzare, Niculi?? sim?i din nou cum îl sufoc? ura fa?? de acesta. Înghi?i cu greu odat?, de dou? ori, dar mai mult nu fu în stare s? rabde ?i, apucând h??urile calului din mâinile lui Mitru?, mân? animalul prin Vadul Ielelor, împingându-l pe vecinul s?u încremenit de uimire printre bolovanii col?uro?i care ie?eau amenin??tori din ap?. Auzi cum capul lui Mitru? se lovi de pietroaie a?a cum se aud nucile când le sfarmi în pumni ?i apa se înro?i sub copitele calului. Ca vântul, Niculi?? scoase c?ru?a din ap? ?i se f?cu nev?zut pe drumul spre târg.
Când se l?s? noaptea ?i cea?a porni s? se îngroa?e, ielele ie?ir? la hor? în vad. Cea mai mic? dintre ele, M?gura, fu prima care v?zu trupul lui Mitru? plutind printre bolovani ca o cârp? netrebuincioas?.
- E fl?c?ul cel chipe? ?i blajin care a horit cu noi!
- E doar un muritor, ?uier? cea mai mare dintre ele, Negura, to?i sunt o ap? ?i-un p?mânt!
- Nu îl putem l?sa în voia sor?ii!
- ?tii care e datul nostru, M?guro! Ori îl la?i în voia sor?ii, ori îl iei de b?rbat! Numai a?a ai dezlegare s?-l aju?i!
Ielele se prinser? în hor?, despletite, a?a cum f?ceau în fiecare noapte, iar vântul se înte?i în jurul lor purtând ploaia pân? în sat, unde, Niculi?? tocmai î?i ascundea în lada de sub pat banii pe care îi luase vânzând în târg c?ru?a lui Mitru?. Auzi animalele din curtea vecin? l?rmuind prin ?arc ?i î?i zise c? spre ziu? avea s? le dea drumul s?lb?ticiunilor s? se duc? unde or vedea cu ochii, iar restul le va lua s?-i îmbog??easc? lui ograda. Acum, c? sc?pase de Mitru?, era liber s? se bucure de via?? f?r? urm? de sup?rare. Se întinse deci la odihn? f?r? grij?. Nu apuc? s? închid? bine ochii c? auzi în dreptul ferestrei:
- Vecine, ce r?u ?i-am f?cut eu?
S?ri din pat ca ars ?i arunc? privirea afar?. Ploaia b?tea în fereastr? cu furie ?i vântul scutura obloanele de lemn gata s? le desfac?. Ce închipuire grozav?! Î?i trase o hain? pe el ?i ie?i s? închid? obloanele. Vântul îl în?f?c? de cum trecu pragul ?i îl arunc? la p?mânt. Ț?râna îi intr? în ochi, în nas ?i în gur?, vâscoas? ?i sângerie, gata s? îl sufoce. Scuip? cu furie, încercând s? g?seasc? sprijin în peretele casei.
- Vecine, vecine, ce r?u ?i-am f?cut eu ?ie? Auzi de data aceasta mai aproape ?i o umbr? întunecat? se apropie de el dinspre casa lui Mitru?.
Nu putea fi Mitru?! Îl v?zuse cu ochii lui izbindu-se de pietre. Cu toate acestea, statura ?i felul în care se mi?ca umbra nu l?sa loc de îndoial?. Mitru? avea s? se r?zbune! Niculi?? o lu? la fug? prin ploaie. Î?i d?du târziu seama c? în loc s? se apropie de cas? se îndep?rta de ea. Vântul îl împingea de la spate spre Vadul Ielelor ?i umbra îl urm?rea pas cu pas.
- Ajutooor! Scânci Nicul?i??, dar nu î?i auzi nici el singur vocea. Ajutooor! Î?i adun? puterile s? strige mai tare.
- Ajutoor! Îi r?spunse bu?teanul în?epenit chiar de mâinile lui între pietroaiele vadului ?i care începu s? se mi?te vânturându-?i crengile ca pe ni?te bra?e desc?rnate, pornind amenin??tor spre el.
Niculi?? arunc? o privire în spate, unde umbra lui Mitru? se apropia ?i, sim?indu-se h?ituit de aceasta, intr? în Vadul Ielelor. Teama de bu?tean nu era a?a de mare cum era cea de vecinul s?u, dar, pe m?sur? ce se apropia de ceea ce ar fi trebuit s? fie doar o c?z?tur? din p?dure, î?i d?du seama c? bu?teanul era chiar o femeie b?trân? cu o n?fram? galben?. Baba îl apuc? de umeri cu bra?ele ?i îi ?uier? în ureche:
- Ajutoor!
Furtuna care lovise satul ?i împrejurimile lui în miez de noapte ?inu pân? ce se lumin? bine de ziu?. Abia când totul se lini?ti ?i s?tenii fur? siguri c? nu îi mai p??tea nici un pericol îndr?znir? s? ias? unul câte unul s? cânt?reasc? pagubele. Îl v?zur? pe Mitru? în gospod?rie hr?nindu-?i animalele ca de obicei.
- Grea vreme! Îi strig? un s?tean peste poart?.
Fl?c?ul ridic? din umeri ?i î?i v?zu mai departe de treburi. Pe drum ap?ru deodat? o mogâldea?? împleticindu-se.
- E Niculi??! Zise unul dintre s?teni.
- Ce a p??it?
- Ajutooor! Țip? mogâldea?a ?i porni s? alerge ca un animal, în patru labe, râzând nebune?te.
- Vine dinspre Vadul Ielelor! Acolo l-o fi prins furtuna?
- Mai degrab? acolo l-au prins ielele ?i i-au luat min?ile!
Înfrico?a?i, oamenii se risipir? pe la casele lor. Mitru? privi ?i el în lungul drumului dup? vecinul s?u, apoi se întoarse ?i intr? în cas? lini?tit. El unul nu mai avea de ce s? se team?!

Mihaela Rascu (MyMosys) | Scriitori Români

motto: A crea este marea pl?cere, a reu?i este marele talent.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro