Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

exerciții epistolare

de Cristina-Monica Moldoveanu

epistola unu de la omul singur către omul ne-singur

Ne-fratele meu sau ne-confrate, sărbătorim 10 ani de necuvinte de cînd amîndoi am pus mîna dreaptă pe sfînta tastatură, în spiritul sfinților patriarhi români la Mitropolia poeziei - eu de la Dumnezeu citire, tu - de la anti-post-post-modernismele epocii. Fie-ți monitorul cu super-preț și supercurat, ca inima Preacuratei și bucură-te de book-uriile vremii și ale tale palimpseste catalogate în ale Bibliei noastre vinoteci. Ne-spus adio și n-am cuvinte, Pico della Cenerentola.

epistola doi de la omul singur către omul prieten altora

Omule prieten omului, care te cunoști după nevoia celuilalt, îți doresc multă rezervă de răbdare și pamperși pentru nepoții vărului tău și bunicii paralizați ai iubitei tale din liceu, pe care nu ai uitat-o. Că și omul e ca pomul - cît rodește se prăduiește. Fie să ai parte de multe excursii cu cazare prin hoteluri de mâna a treia cu prietenii care nu pretind mai mult și nu te jecmănesc, fiindcă ești un șofer bun și nu plătești decît benzina. Dea domnul să-ți crească la maxim numărul de amici pe facebook, să poți studia cât mai multe dialecte și jargoane necunoscute. Amicitia vincit mores, al tău semper infidelis.

epistola trei de la omul singur către omul rudă altora

Bunule fin al cumătrului socrului vecinului meu, fie-ți viața luminată și mintea îndestulată. Cine seamănă adună, mereu în familie bună! Să-ți deie domnul înmormântări cu mai multă vreme bună și nunți cu miri cu dare de mână. Când auzi pe vreun cioflingău pe stradă ”să moară familia mea”, scuipă în sîn de trei ori și fă-ți cruce cu limba pe cerul gurii. Că sângele apă nu se face, decît în caz de boală grea, când trebuie să ai la îndemână telefonul de la firma de pompe funebre. Să-ți crească arborele genealogic mai frumos decît la siturile de pe internet care ți-l fac contra cost, cu stimă, nea Gigi de la căminul de nefamiliști care a fost privatizat.

epistola patru de la omul singur către omul socializat

Alo... Cum Victorița, spui că nu mă mai ții minte? Sunt eu - Chioara de la salonul 6. Păi acum 10 ani amândouă luam Haldol și ne înțepau curul cu ace lungi. Îmi vine să plîng fato, nu știi că doctora spunea că trebuie să socializăm, că altfel nu ne vindecăm? Mai știi că îți plăcea să bei cafea pe ascuns cu mine și să porți fularul meu roșu prin spital? Ce zici, fă, mergem la o bere cu mici ca altădată? Nu poți... ai oră la manichiură...a, înțeleg, dă-o naibii de viață fato, te pup...

epistola cinci de la omul singur către omul comunitar

Sunt C.C., de la apartamentul 10 scara C, știu că am intrat și noi ca toți ceilalți în comunitate în 2007, dar de fapt mai dinainte, fiindcă pe la noi au introdus moda asta, adică să i se spună comunitate aproape oricărei adunături sau grup de oameni sau chiar cetățenilor unui oraș sau unui sat - tot comunități sunt. Și minoritățile, mai ales. Sexuale, etnice, religioase - ca și majoritățile, ba chiar mai mult, tot comunități sunt. De prin anii nouăzecișiceva, dacă mai țin bine minte. Pe vremuri aveam comunismul și comuna primitivă - care nu era comuna Berceni sau Adunații Copăceni. Înainte comunitățile nu erau sau le ziceau altfel sau oricum nu aveau așa avînt comunitar accentuat. Avem și cîini comunitari și daravele comunitare - cum ar fi reclama electorală cu sacoșe pline. De care se ocupă și comunitatea colocatarilor noștri. Matale în câte comunități ești și cu care votezi? Eu tot ortodox rămân, da nu merg ca femeile bătrîne la biserică și respect comunitățile de maici și călugări, chiar dacă la catolici se zice comuniune și la noi împărtășanie. Să trăiți, domnule administrator, cu speranța unei comuniuni de interese comune, măcar la pescuit duminica. C.C.

(va urma)

epistola șase de la omul singur către omul colectivizat
epistola șapte de la omul singur către omul coabitant
epistola opt de la omul singur către omul instituționalizat
epistola nouă de la omul singur către omul dușman altuia
epistola zece de la omul singur către omul anturat
....
addenda
epistola 11 de la omul singur către omul stăpîn de animale de companie

Cristina-Monica Moldoveanu (cristina-monica) | Scriitori Români

motto: nervus rerum gerendarum - mi-ți-i, ni-vi-li, etc.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro