Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

M.I.G. 21

de Constantin Iliescu

Sunt un M.I.G.-21 ?i s? nu v? mire c? vorbesc în graiul oamenilor. L-am înv??at de-a lungul vie?ii mele destul de tumultuoase. ?tiu c? acum, nimeni nu mai d? doi bani pe mine, dar s? ?ti?i c? am fost cineva la via?a mea. Sunt avion de vân?toare (adic? am fost) ?i de?i nu am vânat nimic de când am ie?it din fabric?, totu?i am f?cut r?zboiul, r?zboiul rece desigur ?i s? ?ti?i c? din punt de vedere emo?ional nu este nicio diferen?? între un r?zboi cald ?i unul rece. Emo?iile sunt acelea?i, ba poate mai accentuate în cazul unui r?zboi rece, pentru c? trebuie s? stai mereu cu arma la picior, cum spun oamenii. Nu e u?or s? fi gata de lupt? în fiecare moment. Pentru acest lucru am mobilizat în jurul meu o mul?ime de oameni pe care i-am ?inut sub tensiune vreme de 30 de ani. În acest timp, unii dintre ei au disp?rut, pe cale natural?, adic? s-au pensionat ?i au murit, pe al?ii i-am b?gat în spitalul de nebuni, iar pe câ?iva i-am c?lit ?i i-am p?strat lâng? mine. Ace?tia sunt trei b?ie?i, acum cam b?trâiori; pilotul Costel, mecanicul Stan ?i Titi, cel cu combustibilul, care îmi face aprovizionarea cu kerosen. Kerosen din ?la bun, cum era odat?. Nu ?tiu unde îl ?ine, dar îmi d? numai mie. Prin asta îmi dovedea c? m? iube?te. Dac? nu ar fi avut accidentul la ochi, el ar fi trebuit s? m? piloteze, pentru c? ?sta a fost visul lui de copil, dar a?a, din cauza accidentului, a ajuns la aprovizionare. Titi ?sta, are zborul în sânge. Mi-a povestit c? era cam de 11-12 ani când s-a urcat pe o magazie din curte ?i a s?rit cu o umbrel? în mâini, ca s? înve?e s? zboare. A s?rit ?i cu dou? umbrele deodat? ?i chiar a planat vreo câ?iva metri, dar s-a terminat r?u pentru c? ultima oar?, la aterizare, s-a dezechilibrat ?i a c?zut pe o parte. O tij? de la o umbrel? i-a intrat în ochiul drept. Nu i la scos de tot, doar i-a atins pu?in cristalinul, suficient ca umoarea apoas? s? i se scurg? ?i s?-?i piard? vederea. Trei opera?ii i-a f?cut doctorul Juster de la Bac?u, de i-a salvat ochiul întreg. Era bucuros, c? nu a fost nevoie s?-i pun? ochi de sticl?. Se descurca ?i cu un singur ochi, numai c? la fotbal, în curtea ?colii, când se alegeau echipele, pe el nu îl lua nimeni în vreo echip? pentru, c? ”chiorul nu vede mingea ?i în anii adolescen?ei a continuat s? viseze s? fac? ?coala de pilotaj dar din cauza ochiului, nu a putut s? fac? altceva decât doar s? ajung? în preajma avioanelor. La un control oftalmologic de rutin?, o doctori?? tân?r? i-a spus c? nu ar fi fost o problem? cu vederea cu un singur ochi, pentru c? vederea spa?ial? se formeaz? pân? la vârsta de 6 ani, iar accidentul i s-a întâmplat la 12. A?a c? ar fi putut fi acceptat la selec?ie. Cu trecerea anilor s-a resemnat.
Când e singur ?i sigur, c? nu îl vede nimeni, vine pe lâng? mine ?i m? mângâie. A v?zut c? mecanicii au m?nu?i atunci când lucreaz? la motoare ?i ?i-a pus ?i el m?nu?i, ca s? nu m? zgârie când m? mângâie ?i nu ?tiu cum s?-i spun c? mai mult mi-ar place s?-i simt c?ldura palmelor, f?r? m?nu?ile acelea.

Despre fiecare a? avea ceva de spus. Stan, este un mecanic excep?ional, dar trebuia s?-l prinzi în momentele când nu era certat cu nevast?-sa. Femeia asta e nebun?. Pe vremea aialalt?, când ar fi vrut ?i el ca omul s? se odihneasc?, într-o zi de duminic?, mi-a spus Stan, c? pe la ora trei dup? amiaza, nevast?-sa, a vrut pepsi-cola ?i l-a trimis pe bietul om s? caute în ora? a?a ceva. Unde dracu s? g?se?ti pepsi în cartier la el în Crânga?i? ?i nu orice fel de pepsi, ci la sticl? cu dungi în spiral?. A g?sit la Intercontinental, dup? ce a b?tut toate restaurantele ?i barurile. Când a ajuns acas? nevast?-sa nu a mai vrut pepsi. A vrut zeam? de varz? acr?. Ce s?-i faci? Era gravid? a cincea oar?. Pe mine m? amuza cu pove?tile lui, dar îmi d?deam seama c? era nefericit. Culmea a fost când am aflat c? l-a p?r?sit ?i l-a l?sat cu patru copii, al cincilea fiind al amantului ei cu care a ?i fugit.

Despre Costel, ce s? v? spun, cu el aveam o rela?ie special?. El este pilotul meu. Primul ?i ultimul sper. Între noi s-a întâmplat o adev?rat? poveste de dragoste. De fapt el s-a îndr?gostit primul de mine. Eram tineri ?i frumo?i. El de abia ie?ise de pe b?ncile ?colii de avia?ie, iar eu tocmai venisem de la Moscova, adus de un cioban rus, care m-a forjat ?i mi-a bruscat comenzile tot drumul.
De cum m-a v?zut, Costel, am sim?it c? între noi se va na?te o adev?rat? camaraderie. ?in minte, prima zi când ne-am întâlnit. Eu str?luceam în soare, mândru nevoie mare de steaua mea ro?ie în cinci col?uri, pictat? pe aripi. El, timid, îmi d?dea ocol mângâindu-m? ca pe o femeie. Mi s-a f?cut pu?in ru?ine de ce am sim?it atunci, sub mângâierea mâinilor lui. M-am suspectat c? a? fi avut o devia?ie comportamental? legat? de sexualitatea mea. Îmi amintesc, c? în fabric?, la ru?i, numai una, Nata?a, m? mai atingea a?a. Uneori, noaptea, când nu era nimeni prin preajm?,se urca la mine în carling? ?i îmi ?inea strâns man?a între pulpele ei groase ?i calde, cu mâinile ei mari ?i umede, ?i eu m? emo?ionam a?a de tare încât mi se scurgeau câteva pic?turi de ulei din motor. Situa?ia a trecut neobservat?, pentru c? pe vremea aceea oamenii nu se suspectau între ei pentru devia?iile sexuale ci pentru cele politice mai ales. Când a intrat în carling? i-am ar?tat lui cine dintre noi doi este b?rbatul. Mi-am înc?lzit bine motorul ?i am ?â?nit într-un for?aj vertical de s-a cutremurat jum?tate din Bac?u, de zgomotul f?cut. Am tras o goan? pân? la Piatra Neam? ?i pe la Buhu?i, am dep??it viteza sunetului provocând un bang sonic de toat? frumuse?ea, c? s-a fisurat co?ul de fum de la fabrica de postav. Eh ce vremuri! În 68 când cu evenimentele din Cehoslovacia, am tremurat amândoi la cel mai mic semn de alarm?. Eu pe pist? eram cu ap?r?toarele de la prizele de aer scoase, iar el în cazarm?, dormind îmbr?cat în combinezonul de zbor. Mi-a m?rturisit c? dup? discursul lui Ceau?escu de la televizor, starea de emo?ie care l-a cuprins era atât de mare încât, dac? ar fi primit ordinul s? bage un cu?it în taic?-su, ar fi f?cut-o, nemaivorbind de vreun rus. M-am îngrozit pu?in ?tiind c? am trecut prin mâini ruse?ti de la primul ?urub. Anii au trecut ?i nu a fost cazul. Am avut de dus mult? munc? de convingere cu Costel pân? când am f?cut din el, pilotul care este ast?zi. Pot s? spun c? l-am domesticit. Costel avea în el acea nebunie de erou, cum aveau a?ii aerului în timpul primului r?zboi mondial. Îi pl?cea s? tr?iasc? periculos. Zborul pentru el avea un efect de drog puternic, care îi d?dea o stare de beatitudine atât de grav?, încât avea senza?ia c? zbura f?r? ajutorul meu, de parc? zbura singur. Eu ?tiam c? este efectul vitezei supersonice care seam?n? cu starea de be?ie Uneori îmi era team? s? nu ne pr?bu?im. El avea scaunul ejectabil, dar eu, eu, a? fi aflat primul cum este s? se love?ti ?i s? te sf?râmi de p?mânt. A trebuit s?-l fac s? pre?uiasc? via?a. Pentru asta am c?utat inten?ionat s?-l sperii, ca s?-l salvez ?i apoi s?-l fac s?-mi mul?umeasc?. Am procedat în felul urm?tor. Pe la 12000 de metri mi-am oprit motorul ?i am început s? intru în vrie. M-am rostogolit în toate felurile pân? pe la 6000 de metri, apoi m-am stabilizat cu botul spre apus, c? era într-o dup? amiaz?.
L-am l?sat s? priveasc? linia orizontului, care desparte via?a de moarte ?i cerul de p?mânt ?i l-am f?cut s? se gândeasc? la Dumnezeu. Apoi mi-am reluat c?derea necontrolat? în gol pân? la 1000 de metri de p?mânt, timp în care l-am f?cut terci între pere?ii cabinei înguste. Se c?case pe el ?i de abia am a?teptat s? deschid? carlinga s? se aeriseasc?.
Costel s-a schimbat mult dup? acest incident. A pus o iconi?? între cadranul altimetru ?i cadranul giroscopului.
Costel pe cât era de exuberant în zbor pe atât era de t?cut în ceea ce prive?te via?a lui personal?.
Ceea ce m-a mirat mai mult este c? pe spatele iconi?ei cu Maica Domnului era lipit? o fotografie a unei fete blonde cu ochii alba?tri. La decolare, î?i punea înaintea ochilor poza cu fata. La aterizare, o întoarce pe partea cu Maica Domnului. Ce s? spun, fiecare cu sensibilit??ile lui. Despre fata blond? nu mi-a spus niciodat? nimic ?i nici eu nu l-am provocat. O dat?, când am zburat pe deasupra Craiovei, Costel a scos un geam?t sfâ?ietor în microfon dup? care l-am auzit spunând: ”aici te-am pierdut, dragostea mea”
Alt? dat?, când am dat peste un gol de aer din care nu credeam c? ne vom mai redresa, l-am auzit strigând; ”Te iubesc Maria!”
În prim?var? a început retehnologizarea mea. Împreun? cu Costel am fost în Israel, unde mi-au pus un computer ?i un pilot automat din cauza c?ruia nu mai sim?eam pe man?? fermitatea mâinilor lui. Am primit armament modern ?i l-au modernizat ?i pe Costel pentru c? i-au pus pe cap o casc? plin? de senzori, care avea pe ea ?i un sistem de ochire prin laser. Ar?ta ca un robot, ca un cyborg, cu instala?ia aia pe cap, care îi citea gândurile lui ?i-mi transmiteau mie comenzile prin intermediul computerului.
Tot echipamentul acesta era american ?i se bloca foarte des pentru c? gândurile americanilor erau gânduri simple ?i pu?ine, pe când ale lui Costel, erau altfel. În zborul de întoarcere, Costel a f?cut ni?te gre?eli de pilotaj, neputându-se adapta de prima dat? ?i la analiza înregistr?rilor parametrilor de zbor, calculatorul de bord, l-a declarat incompatibil.
Am în?eles imediat prin ce trece Costel. Superiorii au hot?rât s?-i mai dea o ?ans?, c? a?a este la americani, ?i se mai d? o a doua ?ans?. Amândoi eram hot?râ?i s? nu o pierdem. În noaptea de dinaintea probei, Costel, nu a putut dormi. Nu avea emo?ii ci doar o stare de disconfort.

Diminea?a în care era programat testul era una rece, sticloas?. Noaptea înc? nu se ispr?vise. Stelele, înc?, erau pe cer. La lumina reflectoarelor de pe aerodrom Stan, mecanicul, mi-a f?cut o inspec?ie vizual? ?i s-a declarat mul?umit. A remarcat doar noua culoare în care fusesem vopsit ?i însemnele NATO de pe aripi. Titi, cel cu kerosenul, mi-a f?cut un plin cu vârf, ?i mi-a ?ters delicat cu o cârp?, bu?onul de alimentare.
Am plecat ca de obicei în for?aj vertical pân? la zece mii de metri, l?sând în urm? o flac?r? imens? ca un stâlp de lumin?. Dep??isem în urcare viteza de 2 Mach. Costel privea ?int? spre stelele care disp?reau odat? cu r?s?ritul prematur al soarelui. Îl vedeam prin webcam cum nu mai urm?rea instrumentele de bord. Datorit? computerului puteam ?i eu s?-i citesc gândurile. Prin cap au început s?-i treac? amintirile din copil?rie, dulcea?a serilor în amurg, înainte de c?derea nop?ii, când împreun? cu tat?l lui ?i cu Mihai, fratele mai mic, începeau c?utarea stelelor. Pe m?sur? ce se întuneca, stelele ap?reau pe cer, iar ei ?i le însu?eau; ”Asta-i a mea, asta-i a mea. Ba nu, e a lui tata, d?-i-o înapoi”. Când stelele se aglomerau pe cer ?i nu mai puteau s? le ?in? socoteala, care ?i ale cui erau, tat?l le mângâia capetele ?i îi trimitea la culcare.
Calculatorul de bord nu în?elegea nimic din acele gânduri ?i înainte de a se bloca complet, a început s? scoat? un fum alb ?i înec?cios. Dup? un timp s-a instalat lini?tea. Costel avea ochii sticlo?i. Am în?eles ce trebuia s? fac. Am armat dispozitivul de autodistrugere ?i l-am programat s? se declan?eze la dou?zeci de mii de metri. De când zburam împreun? nu mai ajunsesem la în?l?imea aceea. F?r? niciun efort ?i eu, ?i Costel ne-am transformat într-o ”ploaie de stele” pe care Titi ?i Stan o priveau înm?rmuri?i.
Toate aceste lucruri au putut fi aflate în urma analizei înregistr?rilor din cutia neagr?, care a c?zut ultima.

Constantin Iliescu (icon) | Scriitori Români

motto: incearca si vei afla

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro