proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

P?s?rile c?l?toare au un loc al lor, aflat la r?scrucea tuturor drumurilor cere?ti b?tute de aripi, în care nimeni nu îndr?zne?te s? le mi?te vreo pan? iar cântecele lor sunt la cel mai mare pre?. Acest loc este un ?inut al apelor, un ?inut în care p?mântul nu îndr?zne?te s? se arate decât în grinduri înguste acoperite lacom de s?lcii ?i p?puri?. Pe un astfel de grind ?i-a ridicat palatul acoperit cu cupole de stuf prin?ul Floare-de nuf?r, fiul cel mic al Împ?ratului Apelor. Blând, în?elept ?i de o frumuse?e n?ucitoare, Floare-de-nuf?r era foarte iubit de supu?ii s?i, fie ei p?s?ri c?l?toare, animale iubitoare de ap? sau pe?ti, cu to?ii tr?ind în acest ?inut într-o deplin? armonie.
A?a cum este datul lumii, veni ?i ceasul ca prin?ul Floare-de-nuf?r s? î?i aleag? perechea, c?ci începuse deja s? tânjeasc? dup? o via?? cum era acea a lebedelor care î?i f?cuser? cuib lâng? poarta palatului sau ca acea a cailor s?lbatici care se ad?pau chiar sub ferestrele od?ii sale. Tare se bucur? Împ?ratul Apelor, tat?l s?u, s? afle c? feciora?ul cel mic era gata s? intre în rândul lumii, c?ci î?i d?duse cuvântul Împ?ratului Vânturilor c? unul dintre feciorii s?i o va lua de so?ie pe cea mai n?zdr?van? fiic? dintre cele dou?sprezece pe care acesta le avea. Toat? lumea ?tia necazul Împ?ratului Vânturilor cu aceast? fiic?, numai Floare-de-nuf?r, de pe grindul s?u din mijlocul lacurilor nu aflase înc? cât de zv?p?iat? era fata pe care se gândise tat?l s?u s? ?i-o ia de nor?.
- Tat?, zise el aflând c? Împ?ratul Apelor îi alesese deja so?ie, eu nu m? opun alegerilor tale, dar am ?i eu o rug?minte. Pentru c? eu sunt cel care va trebui s?-mi petrec via?a al?turi de aceast? prin?es? a vânturilor, a? vrea s? v?d dac? ea va putea tr?i în ?inutul peste care eu domnesc. D?-mi ?apte zile în care s? o pun la încercare ?i, dac? dup? cele ?apte zile ea va spune c? accept? s? tr?iasc? al?turi de mine, eu sunt gata s? o iau de nevast?.
Se minunar? înc? odat? Împ?ratul Apelor ?i Împ?ratul Vânturilor de în?elepciunea prin?ului Floare-de-nuf?r ?i se învoir? amândoi s? o trimit? pe prin?esa Plete-n-vânt la palatul cu cupole de stuf pentru ?apte zile. Pentru c? nu se cuvenea ca o prin?es? s? stea singur? în palatul unui prin?, ea ajunse pe grindul din mijlocul lacurilor înso?it? de sora ei mai mare, Pas-domol. Mare fu surpriza ?i încântarea fetelor v?zând frumuse?ea prin?ului Floare-de-nuf?r, cu trupul ml?dios ca salcia, p?rul b?lai ca miezul florilor deschise sub mângâierea soarelui ?i ochii de un verde atât de intens încât atunci când îi priveai te sim?eai pierdut cu totul în p?durile de pe grind. Nici prin?ul nu fu dezam?git de prin?esa n?r?va?? c?ci aceasta era avea ochii de culoarea alunelor coapte, cu gene dese ?i lungi str?juite de sprâncene atât de frumos arcuite încât p?reau aripile unor lebede negre în zbor. P?rul, pe care-l purta desf?cut pe umeri, ?erpuia ademenitor de-a lungul bra?elor împodobite cu desene ciudate care îi trezir? prin?ului dorin?a de a le privi mai de aproape.
Din prima zi, îns?, Plete-n-vânt se f?cu nev?zut? înainte de ivirea zorilor, iar Floare-de-nuf?r r?mase în palat al?turi de sora ei, Pas-domol. O a?tept? prin?ul cât o a?tept?, dar, în cele din urm?, neavând de ales, încerc? s? afle cât mai multe despre aceast? prin?es? de la cealalt? fiic? a Împ?ratului Vânturilor. Pas-domol se ar?t? bucuroas? s? îi dezv?luie adev?rata fire a prin?esei n?r?va?e.
- Nu st? o clip? locului, face doar ce îi pofte?te inima ?i este de nest?pânit. Uite, eu, de exemplu, ?tiu c? sunt musafir la tine în palat ?i c? nu se cade s? te stânjenesc în treburile pe care le ai.
Floare-de-nuf?r nu zise nimic nici în prima zi ?i nici în a doua zi în care Pas-domol nu g?si potrivit s? î?i scuze sora pentru o nou? dispari?ie ci d?du de în?eles c? ea considera mai corect fa?? de prin? s? afle din timp ce era pe cale s? se petreac? dac? o lua pe Plete-n-vânt de so?ie. Dar, chiar dac? nu spuse nimic în fa?a lui Pas-domol, fl?c?ul avea în gând s? afle ce se petrecea cu cealalt? prin?es?. Î?i începu c?ut?rile la buc?t?rie, c?ci nu e vietate pe p?mânt care s? nu aib? nevoie de hran? în fiecare zi.
- Prin?esa m?nânc? aici diminea?a devreme ca o pas?re, apoi în miezul nop?ii ca o iap? care a alergat ziua-ntreag?, îl asigur? buc?tarul.
Ciudat lucru, î?i zise Floare-de-nuf?r ?i se hot?rî ca în a treia zi s? o urm?reasc? pe fat?. Ce putea face o prin?es? într-un ?inut str?in? Doar dac? nu îl pl?cuse ?i se ascundea de el! Zis ?i f?cut! Prin?ul î?i petrecu noaptea în buc?t?rie, dup? cuptor, a?teptând ca Plete-n-vânt s? se trezeasc? ?i s? se ia dup? ea. Nici nu se auzi bine primul cântat al coco?ilor când fata intr? ca o furtun?, b?g? câteva îmbuc?turi de pâine în gur?, b?u o can? de lapte ?i ie?i ca dus? de vânt. Prin?ul fu nevoit s?-?i dea toat? silin?a pentru a se ?ine dup? ea. Înconjurar? palatul ?i nu mic? îi fu mirarea lui Floare-de-nuf?r s? o vad? pe prin?es? înc?lecând un arm?sar s?lbatic ?i repezindu-se râzând din toat? inima în mijlocul hergheliei care fr?mânta sub copite malurile lacurilor din lungul grindului. P?rea foarte fericit?. P?rul îi flutura nebune?te pe spate, chiuia ascu?it ?i mâna calul numai cu genunchii, fluturând din bra?e ca un cocor gata de zbor. Când se l?s? întunericul ?i caii se retraser? în p?durea de s?lcii, Plete-n-vânt se n?pusti în buc?t?rie ?i acolo înfulec? în grab? mâncarea preg?tit? de buc?tar, direct cu mâna, lingându-?i f?r? gra?ie degetele. Prin?ul râse toat? noaptea amintindu-?i cât de lipsit? de manierele unei prin?ese p?ruse Plete-n-vânt toat? ziua ?i totu?i cât de frumoas? i se p?ruse.
În ziua urm?toare, Plete-n-vânt se îndep?rt? ?i mai mult de palat ?i, când gândi ea c? nu poate s? o vad? nimeni, î?i lep?d? hainele de pe ea ?i se arunc? într-unul dintre lacuri, încercând s?-i imite pe ?erpii de ap? în unduiri ?i împ?r?ind pâine ra?elor s?lbatice pentru a se apropia de ea ?i a înota împreun?. Lui Floare-de-nuf?r i se p?ru ?i mai frumoas? ?i pieptul i se înc?lzi de un sentiment atât de frumos ?i de profund c? i se puse un nod în gât. Se întoarse la palat unde o g?si pe Pas-domol a?teptându-l.
- ?tiu c? sora mea nu este ceea ce are nevoie un prin? ca tine, îi zise ea, dar eu voi vorbi cu tata ?i îi voi spune ce a f?cut Plete-n-vânt aici. Dac? vrei, eu pot s? îi iau locul. Îmi placi foarte mult ?i cred c? tata nu se va opune ca eu s? fiu cea care î?i va deveni so?ie dac? ?i tu dore?ti acest lucru. ?tiu sigur c? Plete-n-vânt nu va accepta s? te ia de so?!
- Ţi-a spus ea ceva despre mine? O întreb? pe gânduri prin?ul Floare-de-nuf?r.
Pas-domol îl privi în ochi:
- ?i dac? nu mi-ar fi spus, nu a petrecut nici o clip? cu tine de când a sosit! Dar mi-a spus! Vrea s? fie liber?! Tata insist? s? î?i ia un so?, dar ea va face totul ca el s? nu reu?easc? s? o m?rite.
Floare-de-nuf?r nu mai spuse nimic, dar în acea noapte o a?tept? pe prin?esa n?r?va?? în buc?t?rie. Cum intr? ca vântul, fata se repezi la mâncare ?i abia când prin?ul porni s? îi vorbeasc? î?i d?du seama c? nu e singur?.
- Te-am a?teptat!
Str?duindu-se s? înghit? ce avea în gur?, prin?esa f?cu ochii mari.
- Î?i plac caii? Poate ?i ?erpii, ra?ele, lebedele...
Cum prin?esa nu scoase nici un sunet, Floare-de-nuf?r se a?ez? lâng? ea la mas? ?i continu?.
- De ce ai venit aici?
- Nu trebuia s? vin?
Întrebarea îl suprinse pe prin?. Se a?teptase la alt r?spuns. Poate unul de genul „A?a mi-a cerut tata” sau de genul „Se a?teapt? de la mine s? m? m?rit cu un prin?”.
- M? placi?
- În ce sens?
- Dac? îmi vei r?spunde la întreb?ri cu întreb?ri nu vom ajunge nic?ieri!
- ?i unde pofte?ti s? ajungem?
Floare-de-nuf?r râse înceti?or. O m?sur? din priviri ?i începu s? se plimbe prin buc?t?rie în timp ce prin?esa î?i relu? mâncatul.
- Nu m? vrei de so?, nu-i a?a?
- Vreau s? fiu liber?! Via?a la palat nu este de mine! Nu pot fi ca sora mea. Pas-domol te-ar vrea de so? dac? tu ai vrea-o pe ea.
- M? pe?e?ti pentru sora ta?
Prin?esa ridic? din umeri:
- Ea e atât de lini?tit?, face totul exact a?a cum se a?teapt? to?i de la ea.
- Vorbeam despre tine, nu despre ea.
- Ce rost ar avea s? vorbim despre mine?
- Dac? ?i-a? spune c? nu m? intereseaz? sora ta?
- Ţi-a? spune c? mâine ne vom face bagajele ?i ne vom întoarce în Ţinutul Vânturilor.
- ?i dac? ?i-a? spune c? m? interesezi tu?
- Ţi-a? spune c? oricum când se vor împlini ?apte zile ne vom întoarce în Ţinutul Vânturilor.
- Ce sunt semnele de pe bra?ele tale?
Prin?esa se opri din mâncat ?i î?i întinse bra?ele surâzând. Semnele albastre se încol?ceau în jurul încheieturilor, urcând ?erpuite pân? la umeri, unde se arcuiau frumos disp?rând sub straie.
- Le ai ?i pe trup! Te-am v?zut când te-ai sc?ldat în lac.
Surâsul se ?terse de pe fa?a fetei. Se ridic? de la mas? ?i, înainte de a se îndrepta spre odaia ei, îi arunc? scurt:
- Nu te privesc semnele mele! Au mai r?mas dou? zile pân? la împlinirea celor ?apte! Ar fi bine s? î?i vezi de treburile tale, c?ci nu mai e mult pân? ce noi vom pleca. Dac? î?i dore?ti o so?ie, prive?te mai bine spre sora mea, ea este cea de care ai nevoie!
Nici în acea noapte prin?ul Floare-de-nuf?r nu î?i afl? odihna. Imediat ce se lumin? de ziu?, o întreb? pe prin?esa Pas-domol ce sunt semnele de pe bra?ele surorii sale. De?i fata sus?inea c? nu ?tie, prin?ul avu impresia c? nu dorea s? îi spun?. Î?i petrecu ziua cu ea, se ar?t? interesat de tot ceea ce prin?esa avea s? îi spun?, dar nu mai afl? nimic în plus despre Plete-n-vânt. În ultima zi în care prin?esele aveau s? mai r?mân? la palatul s?u, Floare-de-nuf?r fu surprins s? o vad? pe Plete-n-vânt al?turi de sora ei. P?rea senin? ?i ner?bd?toare s? se poarte m?car în ultima zi ca o prin?es?, încercând parc? s? ?tearg? orice impresie ar fi l?sat în celelalte ?ase zile. Prin?ul se duse în odaia lui în acea noapte cu gândul c? niciodat? nu avea s? le în?eleag? pe prin?ese. Întorsese pe toate fe?ele toate cele ?apte zile, hot?rât s? ia cea mai bun? decizie ?i totu?i nu putea spune c? ?tia ce avea de f?cut. Sim?ea c? Plete-n-vânt îi intrase la suflet, dar, acest lucru nu i se p?rea suficient pentru a lua o decizie a?a de important? cum era cununia. Deodat?, un gând îi încol?i în minte. Se furi?? pe coridoarele palatului s?u pân? în aripa în care erau od?ile fetelor. Cu toate c? era trecut de miezul nop?ii le auzi vorbind.
- De mâine vei fi liber? s? faci ce pofte?ti, spunea Pas-domol!
- Dac? nu îl vei l?sa pe prin? în pace, am s?-i spun totul!
Prin?ul Floare-de-nuf?r deschise u?or u?a ?i, prin cr?p?tura ei privi în?untru. Pas-domol ?inea în bra?e un ?arpe negru uria? pe care îl mângâia cu drag. Semnele de pe bra?ele lui Plete-n-vânt str?luceau într-un albastru aprins, ca luminate de lun?.
- N-ai s?-i spui nimic! ?tii bine c? nu po?i!
- Te-am hr?nit cu sângele meu numai ca s?-i la?i pe to?i în pace, vr?jitoareo! Nu pot s? te las s? îi faci lui Floare-de-nuf?r ceea ce mi-ai f?cut mie, chiar dac? nu voi mai fi liber? niciodat? în via?a mea!
- Nu po?i face nimic ca s? m? împiedici!
- Voi g?si eu ceva!
Râsul ascu?it al lui Pas-domol se sparse de pere?ii od?ii.
- Avem o în?elegere! Am cru?at via?a ta, a tat?lui t?u ?i a surorilor tale, ceea ce nu e pu?in lucru!
- Ai curmat via?a mamei mele ?i a surorii mele c?reia i-ai luat locul, ceea ce nu e pu?in lucru! Chiar ?i vr?jitoarele ar trebui s? aib? onoare! Ai primit tot ceea ce ai cerut! Las?-ne în pace! Ai primit trup de om ?i te-ai hr?nit cu sânge de om, ce mai dore?ti?
- Un copil cu un om, pe care s?-l fac st?pânul lumii ?i al?turi de care s? st?pânesc ?i întunericul ?i lumina!
Prin?ul Floare-de-nuf?r se cutremur? în spatele u?ii.
- Lumina nu ?i se va supune dac? vei avea drept so? un om ?i vei avea cu el un copil, c?ci tu e?ti întuneric ?i te hr?ne?ti cu întuneric.
- Nu un om, nu orice om, l-am ales pe prin?ul Floare-de-nuf?r! Nu mai am nevoie de tine! El îmi va da tot ceea ce am nevoie! Hran? din lumin? ?i un copil de lumin?!
- Mai r?mâne s? îl convingi s? te ia de nevast?!
- Ceea ce se va întâmpla chiar mâine ?i tu nu vei putea face nimic, c?ci dac? vei face ceva, blestemele cu care ?i-am acoperit trupul te vor mistui a?a cum mistuie focul lemnul.
Pas-domol ie?i atât de repede din odaia prin?esei Plete-n-vânt, încât nici nu îl v?zu pe prin? ascuns dup? u??. ?arpele negru sâsâi prelung încol?cit pe umerii ei, dar ea îl lovi peste cap cu toiagul pe care îl ?inea în mân? ?i ie?i în grab? din palat. R?mas? singur?, Plete-n-vânt î?i rezem? capul de perete ?i începu s? plâng? încet. Floare-de-nuf?r se strecur? în odaie ?i o lu? cu bini?orul în bra?e. Fata se sperie de-a binelea.
- Ce cau?i aici?
- Lini?te?te-te! Am auzit totul!
Capul îi c?zu prin?esei în piept ?i un hohot sfâ?ietor îi chinui trupul.
- Plângi, zise prin?ul, apoi noi doi vom sta de vorb?!
În acea noapte afl? Floare-de-nuf?r cum ajunsese în Ţinutul Vânturilor acea vr?jitoare care, în încercarea de a-i lua locul împ?r?tesei, îi curmase acesteia via?a sub ochii copilelor sale Plete-n-vânt ?i Pas-domol. În trupul uneia dintre copile ?i blestemând-o pe cealalt? s? nu se poat? împotrivi planurilor sale ?i s?-i ofere de bun?voie sângele cu care s? se hr?neasc?, vr?jitoarea tr?ise al?turi de Împ?ratul-Vânturilor construindu-?i pas cu pas drumul care avea s? o duc? spre st?pânirea întregii lumi.
- Ei bine, zise Floare-de-nuf?r, va trebui s? ne gândim cum s? facem s? sc?p?m de ea c?ci nici nu m? gândesc s? o iau de nevast?! Cât ai stat al?turi de ea, nu cumva ai aflat care este sl?biciunea ei?
- Blestemele cu care m-a acoperit nu m? las? s? fac nimic ce i-ar aduce r?u, nici s? î?i spun unde ?i-a ascuns inima, c?ci semnele pe care mi le-a l?sat pe corp m-ar arde de îndat?!
- Atunci va trebui s? ghicesc! A ascuns-o într-ul loc îndep?rtat?
- Nu, o ?ine aproape!
- O ?ine aproape, dar nu e în trupul ei! Ce poate fi? Toiagul pe care îl avea în mân??
- Nu e un obiect.
- Dac? nu e un obiect ?i este o vie?uitoare, atunci nu poate fi decât ?arpele negru.
Plete-n-vânt nu reu?i s? scoat? nici un sunet, dar Floare-de-nuf?r citi r?spunsul în ochii ei. O l?s? pe prin?es? s? încerce s? se odihneasc? atât cât mai r?m?sese din noapte ?i porni s? îi fac? felul ?arpelui negru. Se strecur? în odaia vr?jitoarei ?i a?tept? ca aceasta s? se întoarc? în palat. De cum intr?, Pas-domol propti toiagul în u?? ?i se întinse pe pat cu ?arpele al?turi. A?tept? prin?ul cât a?tept?, iar când auzi respira?ia grea de somn a vr?jitoarei, ie?i din ascunzi?ul s?u, gata s? ia capul ?arpelui negru. Acesta îns?, de îndat? ce prin?ul de apropie de el, îi s?ri pe umeri ?i prinse a-l strânge de gât, gata s? îi ia suflarea. Vr?jitoarea se trezi ?i, în?elegând ce se întâmpl? se înfurie:
- A?a deci, Plete-n-vânt a g?sit o cale s? î?i spun? totul f?r? s? ard?! Am s? m? ocup eu de ea dup? ce termin cu tine! Dac? vrei s? r?mâi în via??, m? vei lua de nevast? chiar acum.
Pas-domol î?i apuc? toiagul, îl roti de câteva ori în aer ?i pe trupul prin?ului Floare-de-nuf?r prinser? s? apar? ni?te semne aidoma celor de pe trupul prin?esei Plete-n-vânt. Iat? îns? c?, eliberat? de toiag, u?a se deschise ?i Plete-n-vânt se n?pusti în odaie cu o sabie ridicat? deasupra capului. Nu st?tu prea mult pe gânduri ?i retez? dintr-o singur? mi?care capul ?arpelui negru. În timp ce vr?jitoarea se trasform? în scrum ?i Floare-de-nuf?r v?zu desp?rându-i semnele de pe trup a?a cum îi ap?ruser?, semnele de pe trupul fiicei Împ?ratului Vânturilor prinser? s? ard?, c?ci blestemul fusese aruncat în a?a fel încât ea s? pl?teasc? cu via?a orice încercare de a-i face r?u vr?jitoarei.
Prin?ul î?i veni repede în fire, o apuc? pe prin?es? în bra?e ?i s?ri cu ea pe fereastr?, direct în apele lacului care clipocea lâng? zidurile palatului. Puzderie de pe?ti venir? s? se lipeasc? de semnele încinse, iar un stol de ra?e s?lbatice î?i luar? zborul c?tre Împ?ratul Apelor ?i Împ?ratul Vânturilor. A?a se face c? nu trecu mult pân? ce ambii împ?ra?i se ar?tar? la palatul cu cupole de stuf, gata s? fac? tot ceea ce ?inea de puterile lor s? o salveze pe Plete-n-vânt. Lacul fusese ?i el cuprins de fl?c?ri care se înte?eau, gata s? o mistuiasc? nu numai pe prin?es? ci ?i pe to?i cei care se apropiau de ea.
- Salveaz?-te, îi zise Plete-n-vânt prin?ului Floare-de-nuf?r, eu nu mai pot fi salvat?!
- Vr?jitoarea nu mai e, blestemul ar fi trebui s? piar? odat? cu ea ?i dac? nu a pierit, înseamn? c? numai un alt blestem îl poate desface.
- ?i dac? ar fi un alt blestem, de unde s? îl ?tim noi? Nu mai e timp!
- Blestemul vr?jitoarei a fost un blestem de întuneric, dac? rostim un blestem de lumin? sunt sigur c? îl va rupe pe cel de întuneric dac? e destul de puternic. Te blestem, Plete-n-vânt, s? îmi sim?i iubirea ce ?i-o port, s? m? iube?ti ?i tu toat? via?a ?i s? îmi r?mâi al?turi în palatul cu cupole de stuf de pe grindul din mijlocul lacurilor, s? ne bucur?m împreun? de caii s?lbatici, p?s?rile c?l?toare ?i p?durile de s?lcii pân? la adânci b?trâne?i, când vom l?sa totul mo?tenire copiilor mul?i pe care îi vom avea!
Nici nu termin? bine de rostit toate acestea Floare-de-nuf?r, c? focul se stinse ?uierând ?i lacul se umplu cu nuferi albi. Bineîn?eles c? nimeni nu mai r?mase pe gânduri ?i mare nunt? mare se încinse pe grind în acel ?inut al luminii, p?cii ?i armoniei ?i, cum se f?cu, cum nu, o leb?d? alb? m? g?si ?i pe mine ?i m? rug? s? v? spun ?i vou? aceast? poveste, ca dovad? c? atunci când întunericul v? înconjoar? ?i sim?i?i ca ?i cum ceva r?u v? pa?te, lumina ?i iubirea este izb?virea.