Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Transformatorul

de florentin gheorghe sorescu

Transformatorul

Doamna noastr? are pe cineva cu care se întâlne?te la transformator. De câte ori vorbe?te cu el la telefon zâmbe?te altfel decât cu noi.

Uneori vorbe?te într-o român? din care nu în?elegem nimic ?i de care ne-a spus c? este greac?. A? vrea s? pot vorbi ?i eu a?a ca doamna ca s? nu priceap? nimeni ce spun. De câte ori spun ceva m?nânc b?taie. Oamenilor mari nu le place s? vorbe?ti cu ei.

Noi facem parte dintr-o clas? special? pentru c? în celelalte clase nu ne-a primit nimeni. Aici e mai bine decât în clasele normale unde copiii sunt foarte r?i cu noi. Ei vin la ?coal? cu pache?ele împ?turite în ?erve?ele ?i m?nânc? în pauze. P?rin?ii lor trec pe la ?coal? de multe ori ?i vorbesc cu ei f?r? s? se enerveze. De aceea nu tresar niciodat? ?i se poart? de parc? totul ar fi al lor.

Cuvântul pe care l-am auzit cel mai des pân? acum este dizabilit??i. Mi-a luat foarte mult pân? am reu?it s?-l pronun?. Dizabilit??i e atunci când nu te vrea nimeni.

Fiecare din colegii mei are ceva, chiar dac? uneori nu se vede. De aceea au f?cut o clas? numai pentru noi, ca s? nu-i deranj?m pe ceilal?i copii.

Doamna noastr? ne-a spus c? ?i noi suntem copii normali, dar pu?in diferi?i de ceilal?i copii. Ea ?tie cum s? vorbeasc? cu noi pentru c? nu este normal?.

Când l-au adus pe Alex în clas? st?tea tot timpul la geam ?i num?ra ma?ini. Doamna l-a l?sat a?a o vreme, dup? care s-a a?ezat lâng? el. Câteva zile am stat numai cu ochii la fereastr?. Apoi Alex a coborât. “A?i avut noroc! i-a spus. Altfel nu câ?tiga?i”. Afar? începuse s? ning?.

Numele meu e Valentina numele meu e Valentina numele meu e Valentina numele meu e Valentina numele meu e Valentina numele meu e Valentina asta nu trebuie s? uit niciodat? dac? î?i ui?i numele nu mai ?tii cine e?ti odat? am uitat cum m? cheam? si m-am gândit cu groaz? c? mama nu o s? mai ?tie pe cine vrea înapoi.

Când m? voi face mare o s? am ?i eu transformatorul meu. De-acolo doamna se întoarce întotdeauna fericit?.

Cel mai r?u este de s?rb?tori. Atunci vine o gr?mad? de lume ?i ne aduce dulciuri pe care le înghi?im pân? ni se face r?u. Dup? aceea pleac? ?i r?mânem din nou singuri. Odat? nu am mai vrut s? înghit bomboanele lor, dar tot m-a durut burta.

Pielea doamnei noastre miroase foarte frumos. Ea ne las? s? ne b?g?m mâinile în mânecile ei ca s? ne înc?lzim. De aceea mânecile de la haine i s-au l?rgit pân? s-au f?cut ca ni?te aripi.

Odat? Mihai l-a b?tut pe unul în recrea?ie foarte r?u l-a b?tut ?i când doamna a venit s-a uitat fix la el ?i i-a spus "De ce ai f?cut asta, Mihai, cu unul mai mic decât tine?", apoi a ie?it ?i s-a întors cu un b?iat de la clasele mai mari, unul mult mai înalt decât noi, nimeni n-avea curajul s?-l priveasc? în ochi ?i doamna i-a spus a?a, "Dac? îl ba?i ?i pe el, Mihai, facem uitat? povestea de azi, sigur o facem uitat?, hai s? te v?d cât de bun e?ti, sunt tare curioas?", "Cum s? m? bat, doamn?, cu el, a r?spuns Mihai încet, nu vede?i cât de mare e?", "Ba da, Mihai, v?d cât de mare e, dar am v?zut ?i cum e cel pe care l-ai b?tut, dac? e?ti tare te pui cu cei ca tine sau cu cei mai mari, asta înseamn? s? fii tare, hai s? te v?d" ?i lui Mihai a început s?-i tremure buza, s? i se lase jos, abia mai putea vorbi, "E mai mare decât mine, doamn?, nu m? pot pune cu el" ?i doamna i-a spus celuilalt b?iat s? plece ?i Mihai a izbucnit în plâns, "Dar tata de ce m? bate, doamn?, dac? sunt mai mic decât el, si pe mama de ce o bate ?i pe fratele meu de ce îl bate c? ?i el e mai mic ?i apoi ne pune s?-i cump?r?m ?ig?ri", iar doamna s-a dus atunci la el si l-a strâns în bra?e ?i i-a zis "Strânge-m? ?i tu cât po?i" ?i Mihai a început s? plâng? înfundat ?i apoi a scâncit a?a cum am v?zut odat? un pui de c??el care s-a r?t?cit de mama lui ?i apoi l-a g?sit dup? care nu au mai zis nimic.

Eu sunt Valentina eu sunt Valentina eu sunt Valentina eu sunt Valentina eu sunt Valentina, s? nu ui?i asta sub niciun chip.

Doamna ne-a spus c? transformatorul e atunci când întâlne?ti pe cineva ?i începi s? vezi lucrurile altfel. Atunci te umpli de energie ?i începi s? torci ca o pisic?. Asta înseamn? c? ?i ea este un transformator. Când avem lec?ii cu ea toarcem to?i ca ni?te pisici.

Mihaela nu vorbea deloc când a venit ?i ne-am mirat în momentul în care am aflat c? pe ea n-a dat-o nimeni afar? de la clasele normale doar c? înv???toarea îi vorbea foarte urât cu toate c? ea are o mam? ?i mama ei este tot timpul prezent? în ?coal? pentru c? mama ei este femeia de serviciu ?i când vine s? fac? curat la noi Mihaela devine ?i mai trist? ea deseneaz? tot timpul inimi uneori îi cad de pe banc? planând în zbor ca ni?te frunze uscate în momentul ?la to?i suntem numai ochi s? vedem la cine se duce inima Mihaelei când mama ei vine s? spele podeaua ?i mai g?se?te câte una pe jos o ocole?te atent cu mopul apoi o ridic? u?or ?i-o pune înapoi în pieptul Mihaelei.

Nu ie?i din banca ta nu ie?i din banca ta nu ie?i din banca ta dac? ie?i de-acolo te pândesc cele mai mari primejdii dac? vorbe?ti te pândesc cele mai mari primejdii dac? ie?i din corpul t?u te pândesc cele mai mari primejdii trebuie s? te faci mic mic mic cât s? nu te vad? nimeni c? e?ti ?i tu acolo ?sta este singurul mod în care po?i supravie?ui singurul mod în care te po?i ascunde singurul mod în care lucrurile pot trece pe lâng? tine f?r? s? te ating?.

Doamna noastr? s-a n?scut dintr-o pas?re. În fiecare noapte o visez zburând. Ea vine la noi ca s? ne iubeasc?. De aceea ajungem la ?coal? cu mult înaintea celorlal?i copii ?i suntem ultimii care plec?m. Când m? uit la colegii mei mi se par la fel de gola?i ca ni?te pui de pas?re.

Primul semn de civiliza?ie a fost înjur?tura, asta ne-a explicat doamna când Alex l-a trosnit pe unul de la clasele normale într-o pauz?, dar b?iatul acela nu s-a plâns nici la p?rin?i, nici la doamna directoare, ci a venit la doamna noastr? exact a?a cum te-ai duce la mama cuiva ca s? te plângi, avea buza umflat? ?i-i curgea sânge pe nas, iar doamna l-a rugat s? ne ierte ?i l-a l?udat pentru curajul de a veni in clas? la noi s? spun? ce s-a întâmplat, de obicei copii din clasele normale se plâng la p?rin?i ?i apoi iese un adev?rat scandal pentru c? p?rin?ii vin la ?coal? ?i fac ditamai t?r?boiul ?tiind c? noi n-avem pe nimeni ?i chiar dac? unii dintre noi au p?rin?i e ca ?i cum nu i-ar avea, uneori se întâmpl? ca cei de la clasele normale s? fie vinova?i, dar asta nu conteaz? când ai pe cineva care s? vin? pentru tine, a?a c? doamna noastr? trebuie s? r?spund? pentru fiecare dintre noi ?i dup? ce b?iatul ?la a plecat l-a întrebat, "Ce-ai avut, Alex, cu el, dac? te-a sup?rat cu ceva de ce nu te-ai apucat s?-l înjuri, ci l-ai lovit f?r? nici cel mai mic avertisment, eu ?tiu c? sunte?i tari la înjur?turi, de ce nu l-ai înjurat în loc s?-l love?ti, ?sta e primul semn de civiliza?ie, când doi oameni, în loc s? se bat?, se iau la înjurat, dar tu te-ai crezut puternic pentru c? faci sport de performan??, de-aia l-ai lovit, te-ai gândit c? nu are ce s?-?i fac?, degeaba te-am înv??at tot ce te-am înv??at pân? acum, în loc s? mergem înainte o lu?m tot înapoi", ?i-atunci Alex s-a pus pe burt? în mijlocul clasei ?i i-a spus doamnei c? nimeni n-o s?-l mai scoale de-acolo, "Ba ai s? vezi tu ce repede o s? te ridici, singur o s? te ridici", ?i l-a l?sat s? stea acolo întins pe jos în timp ce noi ne-am continuat lini?ti?i ora, dar n-a durat mult ?i ne-am trezit cu doamna directoare în clas? îngrijorat? c? l-a v?zut pe Alex culcat la podea într-un monitor de pe coridor, "Ce s-a întâmplat?", a întrebat ea, "Nimic, i-a r?spuns doamna, Mihai l-a f?cut KO pe Alex, nu credeam c?-l bate a?a de u?or", ?i-atunci Alex a s?rit în picioare ca ars, "Cum s? m? fac?, doamn?, Mihai KO, cum pute?i spune a?a ceva?", ?i-atunci to?i am izbucnit în râs fiindc? Alex a f?cut exact cum spusese doamna c? o s? fac?, singur s-a ridicat, iar doamna directoare a început ?i ea s? râd?, "Îmi cer scuze, ne-a zis ea, c? v-am deranjat, nu ?tiam c? sunte?i la o partid? de box, v?d c? cineva tocmai a fost f?cut KO, sper s? fi înv??at ceva din chestia asta", ?i-atunci Alex s-a întors la banca lui ru?inat, în pauz? ne-a spus c-a fost cea mai dur? lec?ie la care a participat, nu-i venea s? cread? c? a fost pus la podea f?r? s? ia nici m?car un pumn.

Dac? am avea aripi m? întreb câ?i dintre noi ar putea s? zboare. Azi am v?zut un pui de porumbel c?zut care încerca s? se ridice, dar nu putea. Am încercat s?-l ajut, dar el tot n-a reu?it s? zboare. Oare ?i porumbeii se nasc cu dizabilit??i? Când i-am povestit doamnei, mi-a spus c? poate l-au dat fra?ii lui jos, ca s? se poat? ei hr?ni mai bine. Se poate s?-l fi dat afar? din cuib ?i p?rin?ii lui?


Tanti Alina este ca un balon de care atârn? colegul nostru, Robert. Dintre to?i el este singurul cu adev?rat ciudat ?i Tanti Alina trebuie s? stea tot timpul aproape de el ca s? nu se enerveze. Locul ei este la u?? pe coridor unde st? ?i cro?eteaz? iar când Robert începe s? urle vine fuga la el ca s?-l lini?teasc?. Ea este singura mam? care vine aici de drag ?i fiecare dintre noi ne gândim în secret c? dumneaei este mama noastr? de care atârn?m ca de un balon ?i poate c? o dat? chiar o s? zbur?m cu ea afar? din clas?. Robert face ni?te socoteli foarte complicate pe care niciunul dintre noi nu le pricepe dar toate lucrurile simple pe care noi le în?elegem u?or pentru el sunt foarte complicate. Uneori se duce în spatele clasei ?i vorbe?te cu ni?te voci pe care doar el le aude. El ?i doamna noastr? care uneori vorbe?te ?i ea cu acele voci ?i le spune ce trebuie s? fac? Robert. Robert face ce le spune doamna vocilor s? fac? ?i atunci Tanti Alina este foarte mul?umit? ?i chiar mai luminoas? decât înainte. În recrea?ie Robert alearg? dup? frunze ?i noi îl urm?rim cu coada ochiului s? nu fac? vreo prostie ?i doamna ne urm?re?te cu coada ochiului pe noi ?i pe el ?i atunci Tanti Alina începe s? se ridice deasupra ca un balon de care clasa noastr? atârn? ca o nacel?.

La c?min avem o c??elu?? blându?? care a f?cut cinci pui. De câte ori îi iau ca s? m? joc cu ei, ea vine la mine s? ?i-i ia înapoi. Se ridic? cu labele din fa?? pe pieptul meu ?i-i apuc? delicat cu botul de ceaf? dup? care îi duce la loc în culcu?. O cheam? Missi. Unuia dintre pui i-am pus numele Ina. *De la Valentina. Când îi linge, ace?tia scâncesc a?a cum facem noi aici în somn când vis?m.

"Ce-ai p??it, Mihai, de data asta?”, l-a întrebat doamna pe Mihai când a venit vân?t la un ochi într-o zi ?i l-a v?zut cum încerca s? se poarte de parc? nimic nu s-ar fi întâmplat, iar Mihai i-a r?spuns prompt, “M-am lovit de col?ul canapelei, s? ?ti?i, altceva nu a fost”, nici m?car noi nu puteam înghi?i o gogoa?? ca asta, dar?mite doamna, ?tiam deja c? o mai ia pe coaj? de la tat?l s?u, când se întâmpla a?a lua o fa?? de om degajat de parc? toat? lumea ar fi fost a lui, d?dea explica?ii am?nun?ite f?r? s?-l întrebe nimeni, ba uneori ?i fredona ca s? vedem noi cât de nep?s?tor e, odat? a ie?it ditamai t?r??enia pentru c? doamna a anun?at protec?ia copilului ?i Mihai a stat cu inima cât un purice de team? s? nu-l ia de-acas? ?i s?-l aduc? la orfelinat, el m?car are o familie, tot mai bine decât nimic, chiar dac? uneori taic?’su se îmbat? ?i îi ia pe to?i la omor, când ne poveste?te de c?su?a lui parc? i se lumineaz? fa?a, î?i dore?ti ?i tu s? ai una la fel care s? te fac? a?a fericit, odat? ne-a ar?tat ni?te poze ?i am r?mas mut? de uimire, nu era decât o co?merie în care cu greu putea locui un om, dar?mite o întreag? familie, dar nu am vrut s? vad? cât sunt de surprins?, camerele noastre de la c?min sunt mult mai mari, ca s? nu spun mai dr?gu?e, ?i totu?i l-am invidiat pe Mihai ?i dup? aceea, ba am visat în continuare la c?su?a lui, chiar dac? acum ?tiam cum e, spre deosebire de el eu nu pot spune niciodat? c? m? duc acas?, la orfelinat nu te a?teapt? nimeni pentru c? ai conta cu adev?rat, ci doar pentru c? trebuie s? respec?i programul, uneori mi se pare c? ?i un tat? ca al lui Mihai este mai bun, chiar dac? î?i mai învine?e?te ochii, m?car el nu l-a abandonat a?a cum au f?cut-o p?rin?ii mei, de câte ori îl caut pe tata se plânge c? nu are bani, de?i nu i-am cerut niciodat?, uneori îl sun ?i nu vorbesc nimic, doar îl ascult cum strig? în telefon întrebând cine e, apoi închid ?i m? gândesc c? asta sunt eu pentru el, un num?r necunoscut, “Tot ca data trecut? te-ai lovit, Mihai?”, a continuat doamna zâmbind cu subîn?eles c?ci mai venise o dat? cu ochiul umflat dup? ce tat?l lui azvârlise cu sticla în el, atunci când cu protec?ia copilului, “A, nu, doamn?, a r?spuns el cu aerul cel mai nevinovat, data trecut? m-am lovit la cel?lalt ochi”, iar doamna a r?mas o clip? descump?nit? dup? care a izbucnit în hohote, a fost pentru prima dat? în via?a mea când am v?zut pe cineva râzând ?i având totodat? lacrimi.

Doamna îmi r?spunde de câte ori o sun, odat? am apelat-o de pe num?r ascuns ?i tot m-a recunoscut. Ea ne ?tie la to?i numele. Când vorbim la telefon cel mai mult îmi place s?-i ascult respira?ia. De multe ori tac dinadins ca s? o pot auzi. Doamna tace ?i ea. St?m a?a mult mult f?r? s? spunem nimic. Chiar ?i dup? ce închid telefonul o aud cum respir?. A?a îmi imaginez eu marea. *Nu ?tiu de ce, la ultimele cuvinte întodeauna m? bâlbâi. Ar fi s? vorbesc din ce în ce mai pu?in. Poate a?a nu o s? mai mi se consume nici cartela.

Haludi ne-a f?cut s? ne sim?im cu adev?rat speciali, iar asta pentru c? ea a fost cea care a vrut s? vin? la noi, nu pentru c? a certat-o domnul înv???tor sau pentru c? ceilal?i copii ar fi fost r?i cu ea, ci pentru simplul fapt c? aici s-a sim?it ca acas?, acest lucru ne-a luat cu totul pe nepreg?tite, nu eram obi?nui?i ca cineva s? se uite la noi ca la ni?te copii normali afar? de doamna noastr?, asta te face s? te sim?i pu?in mai altfel, ?i se pare c? ai ?i tu col?i?orul t?u pe care îl râvne?te cineva, nu e?ti chiar de aruncat, ea a venit dintr-o clas? de copii foarte de?tep?i cu care domnul înv???tor f?cea numai exerci?ii grele ca s? ob?in? performan?e, numai c? Haludi vrea s? înve?e lucruri simple a?a cum înva?? orice copil, când doamna a întrebat-o de ce vrea s? r?mân? la noi a r?spuns simplu ?i firesc, "Pentru c? vreau s? fiu o feti?? normal?", asta ne-a l?sat pe to?i mu?i, chiar ?i pe doamna noastr?, aproape c? nu ne venea s? credem urechilor, tat?l ei are o brut?rie în care face ni?te pâinici sub?iri ?i rotunde ca ni?te farfurii numite lipii, uneori Haludi ne aduce ?i nou? câteva pe care le împarte în mici buc??i, când gust?m din ele înc? se simte dogoarea cuptorului ?i c?ldura unei familii normale.

Doamna mi-a zis ca atunci când sunt trist? s? m? gândesc la ceva frumos din via?a mea: N-am.
Am rugat-o s? m? ia ?i pe mine la transformator, dar mi-a zis c? mai intâi trebuie s? trec pe la observator ca s?-mi dau seama cine m? va putea face fericit?. Când ne-au dus cu clasa la Observatorul Astronomic m-am uitat cum am putut mai bine prin telescop dar nu am v?zut pe nimeni afar? de ni?te stele care erau pu?in mai mari. Doamna mi-a zis c? acel cineva se afl? chiar pe una din ele, dar acum e prea mic ca s?-l v?d. Atunci când m? voi face mare o s? stiu cine e pentru c? lâng? el voi fi ca picat? din lun? ?i de-abia atunci o s? înteleg ce este un transformator.
Unele lucruri pe care le spune doamna nu le în?eleg, dar tot îmi plac. Oare cum o s? coboare dumnealui de pe stea ?i de ce ar veni aici? Mai bine m? duc eu la el dac? steaua aia, a?a mic? cum e, ne poate ?ine pe amândoi. ?i lu?m ?i transformatorul la noi.
☆ Nu ?tiu unde s?-mi pitesc trotineta ca s? nu mi-o fure careva când sunt plecat? din camer?. Am incercat s-o bag sub saltea, dar n-am reu?it s-o îndes. Doamna mi-a zis c? a fost a unui copil care s-a dus pe o stea ?i mi-a l?sat-o mie în dar. Oare cu el m? voi întâlni la transformator când m? voi face mare?


Azi doamna mi-a scris "te iubesc".  Am întrebat-o dac? n-a gre?it cumva mesajul, mi-a raspuns c? nu l-a gre?it deloc. Nimeni nu mi-a mai spus asta pân? acum, nici m?car Haludi care ne trimite inimioare la to?i. L-am salvat in memoria telefonului ca s?-l am ?i pentru mai târziu, s? mai ?in?. Exact ca bomboanele pe care le ?ii ascunse sub limb? ca s? se topeasc? cât mai încet ?i le sim?i pân? t?rziu gustul. Poate c? într-adev?r mie mi l-a scris, doamna niciodat? nu m-a min?it, de ce ar fi f?cut-o acum? Trebuie s?-l mai salvez ?i-n alt loc, nu cumva s?-l ?terg din gre?eal?. M? simt ca un pui de porumbel c?zut din cuib c?ruia mama îi sufl? în aripi ca s?-l ridice înapoi. Încet-incet am s? înv?? ?i eu s? zbor.



Numele meu e Valentina. Numele meu e Valentina. Numele meu e Valentina. Ast?zi m-am hot?rât în sfâr?it s? ies din banca mea. Doamna a zâmbit ?i m-a primit lâng? ea. Dar cel mai fericit a fost Alex.
- Îmi pare bine, zice, c? nu sunt singurul care a pierdut.
- ‎?i mie îmi pare bine, i-am r?spuns, c? nu e?ti singurul care a câ?tigat.

Apoi am râs to?i de ne-am pr?p?dit.

florentin gheorghe sorescu (gavril) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro