Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sonia cu accent grav ?i hiat (40)

de Daniela Luminita Teleoaca

Defini?ia Iubirii îi scap? printre degete. Iubirea îi scap?. Sau poate e doar într-o pas? mai pu?in fericit?. Apoi, oricine ?tie, cunoa?te, fie ?i intuitiv, acea elementar? lege a minimei compensa?ii. E?ti acum pe fundul pr?pastiei, te încearc? toate fricile, toate neîncrederile, toate neajunsurile lumii ?steia mu?c?toare din m?r. Te treze?ti aproape brusc într-o înc?pere sfâ?iat? tandru de lumin?, vocile se aud în arom? de vanilie, pa?ii semneaz? partituri inegalabile. O lume perfect resemantizat?! Sigur te-a atins Îngerul! Poate chiar Dumnezeu! Ce vei fi f?cut, oare, s? meri?i toat? rev?rsarea aceasta de binefaceri?!! Hai-hai, s? tr?ie?ti acum.. repede, repede, intens-intens, s? nu care cumva..., s? nu...

Dezvirginarea ei n-a sem?nat cu nicio nirvan?, nici m?car cu una dintr-o imagina?ie banal?, prea pu?in metafizic?, complet materializat?. Poate doar cu o zi pe sfâr?ite de februarie în care iarna p?rea c? avea s-o ia de la cap?t sine die. Un sentiment dintre acelea... când mergi pe strad? ?i nimere?ti constant, aproape automat, în b?ltoace friguroase cu petrol. ?tii sigur c? î?i va t?ia înc?l??mintea, respira?ia ?i, totu?i, calci, calci în continuare. Stimulusul barbar î?i provoac? reflexul condi?ionat. Sim?i cleiul ?i moartea între degete, te sim?i mai ales murd?rit pân? în m?duv?, pân? în orice esen?? a contopirii mai mult sau mai pu?in umane. Experimentezi un vânt ustur?tor, afro-asiatic, doar de (imposibil?) maturitate, maxima revalorizare a sângelui – în mod cert, cel mai enervant, cel mai absurd dintre „lucruri”, cel mai pu?in igienic. Chipul vl?guit, deodat? îmb?trânit ?i înstr?inat, al Mamei la dest?inuirile ingenue ale Soniei..., Mama care – putea s? jure Sonia îns??i! – niciodat? n-ar fi crezut c? fiicei ei i s-ar putea întâmpla „una ca asta”. ?i o nemiloas? de sonie, care, uneori, habar nu avea cum s? traseze grani?ele între ce se cuvine ?i ce nu a fi spus. Aceast? dezl?n?uire naturalist? a spontaneit??ii pân? la exasperarea (non)eviden?elor, pierderea sentimentului gravit??ii, al consecin?ei, al intimit??ii, joaca incon?tient? cu propria libertate, poate o prea mare încredere în sine sau dimpotriv??! Un mic masochism?! O deta?are?! Dup? mine, potopul!? Câte pu?in din fiecare?! De fapt, lumea e mereu la curent cu toate... Ochii lumii... Gura lumii... Voaiorista naibii! P?l?vr?gioaica! La ce bun? „discre?ia”, dac? despre asta va fi fost vorba, „într-o lume”? De ce s? se ascund??! Aproape c? ar fi strigat în gura mare: Daaaa, daaaaaa....!!!! Nuuuu, nuuuuuuuu...! Nu mai sunt virgin?! Ei, ?i ce? Câ?i dintre voi mai sunt?! M?car eu mi-am prelungit Copil?ria pân? h?????t departe, dar voi, voi, tot a?a a?i f?cut sau...?! ?i-apoi, „vina ei personal?” trebuie s? fi fost mic? de tot, aproape invizibil?... Un Dragobete neru?inat îi intrase în sine, o posedase, îi dictase, o manipulase, îi pusese automatul la tâmple; nici nu-i de mirare: se petrecuse într-un 24 de februarie. Avusese ea dis-de-diminea?? o stare aparte, cu palpita?ii, zvâcnituri, tremur?turi, furnic?turi ?i înc? vreo 14 derivate similare. Nuuuu, nu avea cum s? se opun?! Era scris: trebuia s? se petreac?! ?i s-a. Dup?, a umblat bezmetic? mai multe zile tot c?utând „ceva”. Parc? î?i pierduse o mân?, un picior, cartea de identitate, adn-ul. S-a privit tâmp pe unde a apucat, s-a tot întrebat. În câteva zile a ajuns la un soi de compromis cu sine ?i cu restul lumilor, r?mânându-i curiozitatea vag?, ?i a?a mult prea extenuant?, a acelui „ce avea s? se mai întâmple de acum înainte”? În func?ie de ce repere avea s? se defineasc?? O s? se mai poat? vreodat? întoarce la ea îns??i? O s? se accepte?
Între timp, el î?i dezv?luia tot mai clar sinele: mân?-n mân? cu fiul doamnei Dochii, instrumentul perfid al dec?derii, „corup?torul” prin defini?ie, „unul dintre cei mul?i”. Se f?cea (din nou!?) pirpiriul cu mimica invadat? de pistrui. ?i privirea tulbure, lunecoas?. Un mijit cu fa?a lipicioas? lâng? care, cel pu?in teoretic, ea trebuia s? se înfiin?eze. Dar cum s-o fac?? Conform m?sur?torilor pur matematice, el avea cu 10 centimetri mai mult decât ea, îns?, atunci când intrau în realitate, lumea z?rea o fat? cu un cap mai înalt??! De bun? seam?, a?a ?i trebuie s? fi fost! Era din ce în ce mai convins? c? „alesul cel adev?rat” se cuvenea s? aib? cu minimum 20 de cm în plus fa?? de ea, m?car egali s? par?..., adic? s? fie. A refuzat s?-l mai întâlneasc? multe zile în ?ir ?i ore bune. Rana pe care i-o provocase era tr?darea la superlativ. Orice dezvirginare este, într-un fel sau altul, o form? de viol, adev?r care ar trebui decretat axiomatic! Cuum? Nu se întrunesc toate semele de dic?ionar pentru a? Nici condi?iile (i)legale? Adic? fusese „de comun acord”? Cât se poate de reciproc? P?i,... dac? e axiom?,... nu se impune oric?rei logici în mod evident?! Daaa, s? se revizuiasc? defini?ia! Nuuu, nu exist? alternativ?!

[... despre Sonia s-ar putea scrie multe... c? e imatur? [poate, chiar pu?in nebun?], c? e r?zgâiat?, exagerat?, c? are o pudoare cel pu?in suspect? [Nu, clar s? fie, nu are sim?ul realit??ii! Parol, nu-l are! Cotrob?i?i odat? prin cuvintele ei!], c? are (?i nu are) voca?ie de c?lug?ri??, mai ales o nevoie vital? de a fi în?eleas?, receptat? cât mai ?tiin?ific, cât mai aproape de adev?r, de ea îns??i... Dar cum realit??ile complicate se pierd, de regul?, în irealitate, cel mult în zâmbetele îng?duitoare ale aproapelui – mare pragmatician al tuturor timpurilor, dezideratele r?mân doar deziderate... A?a c? ea ?ine în continuare cu din?ii ?i de hiat, ?i de accent!]

Trecerea timpului a f?cut s? se apropie Pa?tele. Înainte de, Sonia a participat la primul ei eveniment ?tiin?ific serios la institutul la care lucra de nu foarte mult? vreme. A prezentat acolo ceva despre vocabularul religios mo?tenit din latin? ?i rela?iile celui dintâi cu a?a-numitul „fond principal lexical” (sintagm? care reu?ise s? fac? furori în studiile lingvistice cu profunde ecouri... marxiste!). Tema a captivat audien?a, mai ales c? printre participan?ii la eveniment se num?rau ?i o serie de oameni ai mass-mediei care s-au gr?bit s-o fac? „vedet?”, invitând-o la emisiunile dumnealor. A?a c?, într-un sfâr?it de martie pu?in altfel, care înc? mirosea a petrol rece ?i a sânge cald, a traversat un Ci?migiu virgin, plin de veveri?e ?i de mu?uroaie revene; a ajuns pe General Berthlot: Hebdomada Sancta, Hebdomada Magna, Dies Dominica..., *Florilia, *Rosalia... A purtat mov ?i realizatoarea Vorbei dulci române?ti a prezentat-o colegilor de breasl? destul de ciudat, ca pe un... copil posedând cuno?tin?e redutabile: „Uite, copilul ?sta...!” Desigur, s-a sim?it flatat?, dar dumneaei chiar nu-?i d?duse seama c? doar Prim?vara mai era virgin??! Nu fusese, totu?i, o emisiune în direct, ci una înregistrat?, ce urma a fi difuzat? ulterior. A ascultat-o par?ial în sufrageria ro?ie a unei victori?e total parelele cu Radio România Cultural ?i cu care Sonia a trebuit s? duc? mai bine de o s?pt?mân? (hebdomada deloc sancta!) munc? de persuadare în favoarea existen?ei ?i a unui asemenea post. „– Cuuuum, bambina, radiu’ mieu prinde d?cât unu’ ?î antena satilor!” În sfâr?it, mai cu purici, mai cu muntenisme, s-a putut auzi, experimentând în premier? absolut? statutul de martor obiectiv al proprilor manifest?ri lingvistice. – Realizatoarea ?i-a cerut s? dai câteva exemple ?i tu ai dat o groaz?!!! – remarcase mai admirativ-mai critic Bunicul din partea Tatei. – Ei, a?a sunt eu..., generoas? – se ap?rase Sonia. [Observase bine Bunicul: data viitoare o s? fie mult mai atent?!]

În lunea imediat urm?toare, SAD îi adusese, dup? toate aparen?ele, un cadou, de?i ea nu-i l?sase câtu?i de pu?in de în?eles c? ar fi vrut musai s-o caute în vreun viitor, dar?mite s-o cadoriseasc?! Nu l-a desf?cut. L-a pip?it. Avea form? aproximativ dreptunghiular? ?i o anumit? asperitate. Un scris ?col?resc se ivea discontinuu prin ambalaj. Scrisul lui. Tot mijit era. ?i, totu?i, memoria afectiv? i-a jucat feste ?i, f?r? vrerea ei, a târât-o în spatele timpului, în ziua aia de var?, când ea purta o rochie aproape indecent de scurt?, iar el nu se putuse ab?ine s?-i ating? o por?iune de 2 centimetri de piele neacoperit?, undeva între genunchiul drept ?i coaps?. Da, dar atunci nu avusese nici minimul presentiment al inexorabilului: pielea ei era închis? ermetic, o citadel? inexpugnabil?, impenetrabil?. ?i-a dat o palm? în gând! Pirpiriul o privea la fel de mijit. În pozi?ie de drep?i. A vrut s?-i dea pe loc repaus. S-a r?zgândit aproape imediat. Mirosea a leucoplast; a fals? pudoare adolescentin?. ?arpele î?i vâra insidios trupul. Se f?cea ieder?, vrej, imita somnul p?mântului, plânsetul în?bu?it al lumii, durerea pruncului r?t?cit de mam?. Defini?ia Iubirii îi scap?, Iubirea îns??i îi. S-o lase balt?. Cel pu?in deocamdat?.

PS: aproximativ-dreptunghiul era o caset?. Una audio. În care el, ca un ?colar con?tiincios, înregistrase prima emisiune Radio la care Sonia fusese invitat?! Mmmmmda! Dr?gu? din partea lui!




Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro