Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

My astenia

de marin badea

Te treze?ti într-un spa?iu îngust, extrem de îngust, cam cât e într-o inim?, când se hot?r??te s? nu mai bat?, s? nu te mai accepte, cam cât e într-un pod de palm?, care tot cere ?i nu prime?te ceva, nu te sim?i atât de str?in, nu e prima dat? când ai sentimentul c? pere?ii se pr?v?lesc peste tine, nu prea realizezi ce ?i se întâmpl?, faci totul mecanic ?i afi?ezi o min? extrem de docil?, da doamn?, vin imediat, te strig? asistenta ?ef?, ulterior aveai s?-i afli statutul, te plimb? dintr-o camer? în alta, nu o prive?ti în fa??, doar îi ghice?ti conturul, îi ghice?ti dantura ?tirb?, mâncat? de vreme, de însingurare, de tutun, de prea mult? absen??, p?rul sp?l?cit ?i care a apucat-o în toate direc?iile, ca într-un fel de delir stilistic, unul penibil, înjur? în timp ce î?i caut? o ven? disponibil?, una care s? se contureze suficient cât s? poat? fi str?puns?, te întreab? unde, pula ei, e, ai ochii u?or închi?i, nu-i mai ?ii strân?i-strân?i, cum ai f?cut prima dat?, când te-ai pi?at pe tine imediat dup? ce te-ai pr?bu?it, te-ai transformat într-un sac de cartofi, ceva mai târziu ai mai v?zut ?i al?ii, cu fe?e sterile la gur?, cu privirile ?intuite într-un punct pe care numai ei îl puteau percepe, cu fe?e livide ?i mirosind deja a resemnare ?i moarte, te-ai uitat ?i tu îndelung, l-ai g?sit în cele din urm?, era ?i el acolo, punctul t?u fix, cel pe care numai tu îl puteai z?ri, imediat cum ridicai privirea din p?mânt, se ?inea scai dup? tine, sunt aici, sunt aici, î?i tot striga, ridici din umeri, în fond, nu v?d nimic r?u în asta, camera are 9 metri p?tra?i, sunt dou? paturi, cel de lâng? perete e al t?u, mo? Clism?, a?a l-ai botezat pe colegul de salon, e extrem de bucuros s? te întâmpine, he-he, s? le spui s?-?i schimbe a?ternuturile, doar ce a murit unul, ieri, înaintea ta, acolo, mintea ta înmagazineaz? cu încetinitorul informa?ia, în fa?a patului e o fereastr? care se deschide larg, d? într-un fel de teras? extrem de îngust?, acolo, la amiaz?, se adun? porumbeii, nu mul?i, îi ?tii dup? nume, i-ai botezat de cum i-ai v?zut, Unu, Doi, Trei, Patru, mo? Clism? spune c? sunt mai mul?i, el vede patru ?evi care duc la calorifer, tu vezi numai dou?, asta te-a întrebat doctorul, prima dat?, apoi te-a pus s?-?i flexezi un picior, pe dreptul, în timp ce st?teai întins, ai atârnat cu el a?a o vreme, el s-a tot uitat la ceas, ai f?cut a?a ?i cu stângul, m?run?e?ti resturile de pâine, haide?i la tata, dar nu au încredere în tine, e?ti str?inul, e?ti cel nou, e?ti omul care s-a trezit, nici el nu ?tie cum, într-un spa?iu îngust, extrem de îngust ?i total lipsit de aer, de logic? ?i de echilibru, e?ti omul care va dormi în patul unui mort, he-he, râde colegul de salon, tâmpitul avea rinichii bloca?i, nici nu ?i-a dat seama, doctorii ??tia e ni?te pro?ti, n-au ei ani de ?coal? câte opera?ii am eu, b?ga-i-a? în pizda m?-sii, nu au mai apucat s?-l duc? pe terapie intensiv?, dar nu te revol?i, nu ai puterea s? faci asta, îl la?i s? tr?nc?neasc?, ?i-ai format un reflex, te întorci pe partea stâng?, de regul?, aici nu ai cum, ar însemna s? stai cu fa?a spre el, î?i duci picioarele la piept ?i încerci s? respiri regulat, nu ai habar cum se se produce acest fenomen, de ce î?i vin în minte astfel de întâmpl?ri numai în astfel de clipe, când respiri greu, când te sufoci, când vrei s? adormi ?i nu reu?e?ti, e cea mai simpl? form? de a uita c? te sim?i extrem de uzat, pe din?untru, pe dinafar?, în mintea ta se produce un scurtcircuit, e un act spontan de autoap?rare, dispari instantaneu, e?ti tot în pat, dar în altul, la fel de str?in, totdeauna te gânde?ti la asta când sim?i c? nu mai alte solu?ii, când bronhodilatatoarele nu mai au nici un efect, când anxioliticele sunt inutile, când antiinflamatoarele î?i vin înapoi, din esofag pe laringe, încerci s? le scuipi ?i nu po?i, dispari brusc ?i te treze?ti în camera aia unde te sim?i la fel de înfrigurat, o vezi în timp ce fumeaz? ?i prive?te într-un punct fix, e ?i ea un sac de cartofi, e?ti tot în pat, ea e la c?p?tâiul t?u, e?ti epuizat, crezi c? are în mân? o lumânare, tu nu m-ai iubit niciodat?, î?i repro?eaz?, î?i place doar s? m? fu?i, apoi vezi c? lumânarea e, de fapt, un cu?it, se repede spre scaunul de la fereastr?, î?i sfâ?ie c?ma?a, o str?punge cu lovituri repetate, o mu?c? în timp ce ?ip? îndelung, în timp ce url?, e o alarm? în plin atac aerian, uuum, uuum, nenorocitule, de ce nu m? iube?ti, crezi c? nu simt c? m? fu?i mecanic, asta crezi, nenorocitule, î?i strig? în timp ce love?te ca ?i când ai fi tu în interiorul acelei c?m??i, e?ti ascuns acolo ?i taci, taci ?i sim?i cum pi?atul ?i se scurge, încet, de pe pulpe pe gambe, în timp ce stai ghemuit, cu fa?a la perete, ca ?i când ai fi singur ?i nimic nu te-ar putea tulbura.

Te-ai reîntors în c?tunul acela încercând, mai întâi, s? ghice?ti aria, apoi în care parte a ei se afla tufa aceea de liliac, mai târziu ai descoperit c? putea înflori ?i în plin? iarn?, dar numai când era fericit?, a?a ai perceput tu acele vremuri, ai c?l?torit, ore în ?ir, privind cum altfel decât ca un sac de cartofi în vreme ce î?i a?teapt? rândul la computerul tomograf, tot timpul ai num?rat nu bornele kilometrice, ci smârcurile unde, când se sfâr?e?te înghe?ul, se ascund prepeli?ele, porumbeii s?lbatici ?i mierlele, co?ofenele ?i graurii, guzganii ?i ?erpii de cas?, iepurii ?i ciutele aflate în rut, ciorile de arie ?i sticle?ii, asta î?i spui, Doamne, frumoas? e câmpia mea, frumoas? ?i trist?, ca o femeie neiubit? ?i gata s? pun? mâna pe un cu?it, de frustrare ?i de revolt?, de ur? ?i de a?teptare, c?ci nu po?i cuantifica sentimentele, nu po?i r?spunde cu aceea?i intesitate în dragoste, cineva totdeauna va iubi mai pu?in, cineva se va sim?i întotdeauna în?elat, tr?dat, ofensat, asta e câmpia mea, o femeie care m-a iubit mai mult decât a? fi putut eu s?-i d?ruiesc, visezi la ea în timp ce î?i flexezi picioarele, în timp ce încerci s?-?i reglezi respira?ia, realizezi c? e prima ta amintire, o amintire galben? dintr-o zi de prim?var?, în care tufele de liliac au explodat, ba alb, ba mov, ba rozaceu, e ?i asta tot o form? de delir, dar unul vegetal, praful î?i acoper? gleznele, nu ai nici un fel de jen?, colinzi curtea în pu?a goal? ?i te joci de-a tractorul, vrrum-vrrum, atunci s-a apropiat sora ta de tine, uite aici, b?i ciuline, ?i-a ar?tat o bucat? de carton, ?i-a explicat c? e o fotografie, uite, ?sta e bunicul t?u, tu ai v?zut doar un gard ?tirb, o cas? cu o învelitoare ca o c?ciul? de miel, în spate, ca un fel de claie de fân dintr-o cotig?, dar ?i un nene stând sprijinit în uluc?, must?cios, gras ?i galben la fa??, parc? avea icter, nu aveai de unde s? ?tii c? era printre primele fotografii sepia, un procedeu extrem de modern prin acele locuri unde chipurile se mai p?strau înc? pe pl?ci argintate, f?cute de dagherotip, vrrum-vrrum, te-ai ascuns sub tufa aia de liliac, sora ta tot nu ?i-a dat pace, b?i ciuline, s? cau?i florile de liliac cu cinci petale ?i s? le m?nânci, ca s? î?i aduc? noroc, dup? care te-a scuipat pe frunte ?i ?i-a f?cut semnul crucii, piei, Satan?, la pop? în sutan?! ?i asta crezi, niciodat? nu ai fost mai fericit ca atunci, niciodat? nu te-a iubit mai mult câmpia decât în acele vremuri, când te puteai s?tura cu o mân? de pir tân?r, cu un pumn de fructe abia r?s?rite, cât un sfârc de femeie preg?tit? s? fac? dragoste, cu o frunz?, cât o palm?, de ?tevie de culoarea gu?terului, dup? ce ?i-a lep?dat primul rând de piele, în fapt asta cau?i, în drumul ?sta f?r? sfâr?it pe care l-ai început, forma aia prin care ai reu?it, în acele timpuri, s? fii atât de împ?cat, cu tine ?i cu restul lumii, cu tine ?i cu ceea ce ascunzi pe dedesubt, cu tine ?i cu ura ta atât de evident?, de învolburat?, pe care nu o mai po?i disimula, cu tine ?i cu trecerea asta a timpului, atât de implacabil?, de exact?, forma prin care atât de sigur ?i de singur te îndrep?i c?tre moarte. E tot ce te sperie, chiar dac? spui c? ai avut timp s? vezi suficiente lucruri, ?i cum dispar stelele în m?ri înc? nedescoperite, ?i cum cre?te resemnarea în oameni, când îi cheam? p?mântul, ?i cum plâng salcâmii, în întuneric, de fric? ?i de plictis, ai avut timp s? iube?ti de prea multe ori ?i în prea multe forme, s? cuno?ti ?i s? sim?i, s? fii viu, atât de viu c? ai putea ?ipa din cauza asta, e?ti o siren? urban? în plin atac aerian, uuum, uuum, stai cu genunchii la piept, privind la cele dou? ?evi, de lâng? fereastra care d? spre terasa aia îngust?, unde vin porumbeii s? cer?easc? pâinea f?cut? f?râmi?e, colegul t?u de salon, mo? Clism?, spune c? sunt patru, ?i-?i ceri iertare, îi ceri iertare ei, câmpiei, femeie, mai mult decât pe tine l-am iubit pe fiul meu, plângi în timp ce gânde?ti asta, acum realizezi c? nu i-ai spus niciodat? cât de mult îl iube?ti ?i c? iubirea înseamn?, în primul rând, sacrificiu, î?i sim?i lacrimile curgând, încet, pe obraji, în timp ce stai în patul unui mort, nu m-am priceput la asta, b?iatul meu, nu am ?tiut cum s?-?i spun asta, nici nu ?tiu dac? aveai nevoie s? auzi acest fapt de la mine, dar acum simt nevoia s? î?i împ?rt??esc acest lucru, s?-l auzi, tu e?ti singurul care nu mi-a spus vreodat? c? sunt un nenorocit, c? sim?i c? nu te iubesc, uite, în c?ma?a asta sunt eu cel dintotdeauna, cel care fute mecanic, cel crud ?i egoist, extrem de crud ?i extrem de egoist, a?a cum au spus toate femeile care m-au vrut numai ?i numai pentru ele, apuc?, fiul meu, acest cu?it ?i love?te!

A fost extrem de calculat în vreme ce-?i a?tepta moartea, una care a venit ca un fel de blestem, s? r?zbune toate acele momente în care s-a sim?it superior celorlal?i, sunt ni?te pro?ti, tot repeta, în timp ce-?i antama locul de veci, l-a pus pe gropar s?-i bat? ??ru?ii ca s? delimiteze exact spa?iul unde avea s?-?i petreac? cel?lalt timp pe care-l avea de consumat, dup? care s-a întins ?i a r?mas a?a, cu ochii pironi?i spre cer, dar nu mult, îmi vine de minune, vere, doar c? m? strânge pu?in la c?lcâie, dar ?i la umeri, iar pentru efort i-a dat cioclului o moned? de tinichea, s?-?i cumpere un rachiu, de la bodega din fa?a cimitirului. ?i-a vizitat o alt? sor?, uitat? ?i ea de Dumnezeu, locuia la marginea unui c?tun, peste uli?? trecea un canal de iriga?ii pe care gospodarii din zon? l-au tot înfundat cu gunoi de grajd, an dup? an, pân? când aproape c? l-au acoperit de tot. A râs de ceilal?i, a?a a f?cut dintotdeauna, crezându-se îndrept??it s? fac? asta, pân? când durerea l-a cuprins de tot, pân? când morfina nu-?i mai avea utilitatea, nu-?i mai f?cea efectul, în timp se petrece o toleran?? la acest opioid, nu avea suficiente cuno?tin?e cât s?-?i dea seam? c? tot acel chin ar fi luat sfâr?it mult mai repede dac? ar fi m?rit doza, nu cu mult, de ?ase ori decât cea recomandat?, cea uzual?, sistemul respirator s-ar fi deprimat ?i totul s-ar fi sfâr?it într-un ?ir lung de vise ?i de deliruri repetate. A g?sit-o stând în pat, rezemat? pe un rând de perne înalte, a f?cut exact ceea ce a tot repetat în toat? via?a lui, a râs ?i de aceast? dat? de ea, ?i-am spus eu, de când eram mic, f?, c? tu e?ti candrie, se coco?ase ?i ea de b?trâne?e, se stafidise, sl?bise mult în ultima vreme, avea oasele fe?ei extrem de pronun?ate, a luat-o razna de când fiul cel mare a fost dus la pu?c?rie, numai cu câ?iva ani în urm?, abia ie?it din adolescen??, era cunoscut drept vie?a?, uciga?ul propriului tat?, criminalul de la marginea satului, pe unde trece canalul colector, nu avea neap?rat o c?ut?tur? urât?, dar scrâ?nea tot timpul din din?i ?i avea mimica unui om suferind de stomac, parc? avea ace în burt?, ??ru?i, parc? nu bea ap?, atunci când îi era sete, iar lui îi era sete permanent, nu avea habar c? m?cinarea interioar? îl f?cuse diabetic, ci vermorel, venin de viper?, a?a se strângea, l-au ridicat pu?in dup? miezul nop?ii, când a crezut c? a venit vremea r?zbun?rii, l-a omorât de dou? ori, prima dat? pe la apus, ?i-a prins tat?l de cap ?i i-a t?iat gâtul, ca la g?ini, ca la g?ini, tot repeta în ne?tire, pedepsindu-l astfel pentru to?i anii de umilin?? în care, abia ridicat pe picioare, abia înflorit precum un corcodu? tân?r, cel b?trân a început s?-l supun? la umilin?e dintre cele mai grozave, de neb?nuit în casele oamenilor normali, punându-l s?-i sug? pula, de fiecare dat? când venea beat, s-a sp?lat apoi de toat? aceast? ofens? mânjindu-se, din cap pân? în picioare, cu sângele lui, apoi a a?teptat în lini?te, pân? a venit m?-sa, sora tatei, asta s-a luat cu mâinile de cap, ce-ai f?cut, ce-ai f??cuuut, atunci a înviat unchiul, iar el l-a mai omorât o dat?, a luat un piron, de sub strea?in?, din cel în care avea obiceiul s? p?streze, la uscat, ?iruri de ceap? ro?ie cump?rat?, la schimb pe porumb, de la munteni, ?i i l-a b?tut în inim?, ?sta e diavolul, a înviat diavolul, atunci femeia ?i-a pierdut min?ile, n-a mai ?ipat, f?i candrio, e numai vina ta ca ?i-a ajuns b?iatul la pu?c?rie, trebuia s? i-o sugi tu, c? d-aia îi erai nevast?, c? doar mi-ai supt-o ?i mie, la tinere?e, i-a aruncat, din col?ul gurii, de cum a dat ochii de ea stând coco?at? în marginea patului, pe ?irul acela de perne înalte, m?tu?a înc? nu paralizase, mai avea puterea s? se ridice în capul oaselor, f?cea roat? prin arie ?i aduna tezechi de pe unde nimerea, din canalul ?la de iriga?ii, pe unde desc?rcau gospodarii gunoiul de grajd, înfundându-l, f?cea focul, în plin? var?, în odaie, cu el, dup? ce se c?ca în mijlocul ei, într-un castron de cositor, îl l?sa pe godin pân? când disp?rea ?i ultimul jar, apoi ron??ia tacticoas? din bol, mesteca îndelung f?r? s? zic? nimica, el ?tia c? va muri curând a?a c? ?i-a zis s?-?i mai bat? joc m?car pentru ultima oar? de ea, i-a adus o tav? sm?l?uit?, uite, f?, ce cadou ?i-am adus, ca de plecare, ca de adio, avea în mijloc un c?cat le?ios, e al meu, f?, s?-l pui ?i pe ?sta pe sob?, s?-l la?i s? se usuce bine, ?tiu c?-?i place, s?-l m?nânci s?n?toas?!

Te gânde?ti c? niciodat? nu i-ai spus simplu, extrem de simplu, fiul meu, te iubesc, dar tu ?tii asta, o sim?i în interiorul t?u, în astfel de momente, într-un mod care te sfâ?ie ?i te îngroze?te, totodat?, în vreme ce-l la?i pe mo? Clism? s? tr?nc?neasc?, încet-încet începe s? te exaspereze, dar nu ai puterea s?-i spui s? tac?, dracului, în pula ta, din gur?, accentul lui î?i stârne?te amintiri dintre cele mai vii, vorbe?te gâjâit, precum tat?l t?u, înainte s? fie diagnosticat drept un viitor mort, babalâcul e din Patria Vinului, pe unde ai tot trecut ?i tu, de câteva ori, în altfel de drumuri, cele în care c?utai s?-?i potole?ti arsurile c?rnii, poftele inimii, ura ta împotriva tuturor femeilor care te-au iubit, dar nu te-au în?eles, ?i-au repro?at c? e?ti crud ?i egoist, extrem de crud ?i extrem de egoist, pân? la urm? ?i-a fost dat, asta ?tii, s? cuno?ti dragostea în cele mai diferite nuan?e ?i forme, înregistrai, ca pe o rol? cinematografic?, locuri, spa?ii, oameni, toate extrem de întunecate, exact cum ap?rea ?i bunicul t?u în fotografia aia pe care ?i-a ar?tat-o sora ta mai mare, must?cios ?i gras, aplecat peste o uluc?, gata-gata s? se pr?bu?easc? de prea mult? indiferen??, c?ci un astfel de sentiment ?i-a stârnit acel chip, o indiferen?? rece ?i calculat?, precum un ?arpe constrictor în timp ce se încol?ce?te în jurul unei p?s?ri flamingo, râzi de aceast? imagine, la tine, în câmpie, p?s?rile flamingo sunt berzele, numai c? au rotulele puse normal, vin de cum se tope?te z?pada, de la mama lor, din Africa subsaharian?, doar vulpile ?i lupii le pot alerga în câmpia ta etern? ca moartea, dar numai atunci când nu g?sesc nici un alt fel de hran?, te gânde?ti c? poate nu gesturile sunt totdeauna cele care pot exprima acest lucru, nu ac?iunile, nu faptul c? de fiecare dat? ai renun?at la por?ia ta de fericire ?i pofte, la por?ia ta de dragoste ?i de confort, pe care, uite, câteva femei s-au tot oferit s? ?i le d?ruiasc?, râzi ?i tu de accentul lui, cel care î?i stârne?te atâtea ?i atâtea amintiri, de dou? ori ai f?cut acest lucru, prima dat? într-o ?ar? de limb? slav?, ?i-ai luat b?iatul de mân? ?i v-a?i plimbat printr-un or??el pavat strâmb, cu piatr? cubic?, a?i c?scat gura la minerate, era prima dat? când vedea?i a?a ceva, la pozele mor?ilor în?irate prin vitrine ?i pe locurile de afi?aj stradal, prin libr?rii, privind c?r?ile însemnate cu litere din care nu pricepea?i o iot?, prin magazine de dulciuri, c?utând produse din miezi de nuc? ?i din susan, caramelizate, b?tând pr?v?liile cu intr?ri joase în c?utare de bluze aduse din orient, din m?tase, din ca?mir, c?utând pantaloni bufan?i, din velur?, cum se purtau pe vremea când erai adolescent, c?utând s?punuri de glicerin? ?i din flori de lavand?, ap? de trandafiri, tutun dintre cel mai divers, cu arome din lemn de cire?, de alun sau de santal, cump?rând curmale ?i rahat cu fistic, zmeur? confiat?, dulce?uri din fructe nemaiauzite, atunci, da, ai fost fericit, la fiecare pr?v?lioar?, când nimerea?i o vânz?toare tân?r? ?i cu carnea tare, cu ?â?e mari, cu fundul bombat, îi ar?tai un produs ?i tot insistai cu degetul asupra lui ?i-?i mergea gura, doamn?, b?iatul meu e fl?c?u, ia-l acas? s?-l faci b?rbat, iar fiul t?u râdea de se strâmba, a?i râs amândoi de v-a?i coco?at, a?i repetat figura de câteva ori, din ce în ce mai veseli, hai, te rog eu, ia-l acas?, nu e el bun de însur?toare dar parc? te-ar fute pu?in, a?i râs cu lacrimi, vânz?toarea, vorbitoare de limb? slav?, tot d?dea din cap, semn c? pricepe, da-da, în timp ce ar?ta ?i ea c?tre produsul la care tot insistai, v-a?i oprit, în cele din urm?, într-un parc, s? înfuleca?i ni?te carne tocat? b?gat? într-o chifl?, amestecat? cu felurite arome, cea mai persistent? fiind aia de boia dulce, a?a ai f?cut ?i în Patria Vinului, de unde e mo? Clism? ?sta, care se plânge, de cum ai venit, de când te-ai a?ezat în patul unui mort, c? nu se poate c?ca, nu a mai ie?it afar? de dou? zile iar asistentele sunt ni?te nenorocite, nu vor s?-i fac? ?i lui o clism?, spune c? are nuci pe colon, ai trecut prin ora?ul ?la de unde e el ?i, din goana ma?inii, tot strigai pe geamul portierei c?tre femeile tinere, hei, moldoveanco, ia-m? ?i pe mine acas? la tine, da di ?e, u?i, da di ?e, p?i s? beau vin, s? m?nânc pastram? ?i s?-?i fac un b?iat frumos, u?i, î?i spui c? asta e fericirea adev?rat?, astea sunt acele momente magice, cu adev?rat speciale, în care ai reu?it, în felul t?u ciudat ?i aspru, obtuz ?i mohorât, s?-i spui c?-l iube?ti, c? el e singurul care poate substitui oricând bronhodilatatoarele, anxioliticele ?i antiinflamatoarele, stai cu fa?a la perete ?i cu genunchii flexa?i, te gânde?ti c? poate adormi ?i la trezire vei fi în cu totul alt loc, nu e nimic adev?rat din ceea ce ?i se întâmpl?, totul e o fars? pus? la cale de un Dumnezeu pe care nici tu nu-l iube?ti ?i nici el nu te recunoa?te drept fiu. ?i înc? nu e?ti preg?tit s? urci pe nici un fel de cruce, altfel nu ai sim?i dâra de pi?at alunecându-?i de pe pulpe spre glezne.

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro