proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

„Gastronomia este arta de a folosi hrana pentru a crea fericirea.”
Theodore Zeldin


Seara înainteaz? printre blocurile de la periferie. Înv?luie cartierul Montparnasse, se înghesuie pe sub arcul de triumf, se ridic? peste Turnul Eiffel. Se opre?te. Atârn? acolo câteva secunde dup? care cade deasupra Senei. Curge odat? cu timpul din ce în ce mai volatil ?i mai iluzoriu. Respira?iile oamenilor atârnând în lumina felinarelor care acoper? întreaga zon? central?, de la Rue des Écoles pân? la Hôtel de Ville.
Ma?ina înainteaz? de una singur? de-a lungul bulevardului Marais. Marie nu aude nimic din ceea ce se întâmpl? afar? pentru c? a vrut s? rup? leg?turile cu tot ceea ce nu-i apar?inea: a închis geamurile, a pornit muzica –un CD vechi cu melodii de Cr?ciun interpretate de Frank Sinatra, a stins lumina în?untru. Prive?te doar în fa??, prin parbriz. În ma?in? domne?te lini?tea instaurat? de uciderea propriilor vise de dragoste, a propriilor planuri de viitor, pe care le-a l?sat în urm? acum trei ore când ?i-a aruncat inelul de logodn? în fluviu, pentru c? Parisul e ora?ul iubirii. Pentru c? logodnicul ei nu a mai recunoscut-o în adev?rata ei form?, ci a preferat s? se ascund? în spatele unui alt manechin feminin. Dictatura ei ambigu? se contureaz? sub ochii ei verzi sub forma unor pete de rimel amestecat cu lacrimi care i se scurge pe buze, îi invadeaz? gâtul ?i dispare absorbit în cadavrul acelei rochii de sear? pe care o c?utase cu trei s?pt?mâni înainte pentru c? aniversarea a patru ani de rela?ie nu e o glum? atât de proast? pe cât e dragostea în sine. Acum se simte din nou st?pân? pe propriile ac?iuni, de?i inima ei bate din ce în ce mai încet, pentru c? a început s? o uite acum doi kilometri la amanetul unde ?i-a l?sat cerceii ?i colierul ca s? nu se mai simt? înl?n?uit? de trecut. De?i ?tie c? retina ei a înregistrat toate momentele pl?cute ?i acum filmul se deruleaz? la nesfâr?it în fa?a ochilor ei, indiferent de direc?ia în care ar privi. Sunt, într-adev?r, toate emo?iile ale ei acum, ?i toate sentimentele, îi vor apar?ine în curând ?i amintirile, dar îi e fric? s? opreasc? ma?ina pentru c? nu ?tie cum e s?-?i apar?ii din nou. Cu siguran?? din cauza asta a decis s?-?i ocoleasc? c?minul în seara aceasta. E în siguran?? atât timp cât conduce. Pasul cel mare va avea loc când va decide s? opreasc? undeva. Au avut, desigur, dreptate toate rudele, c?ci dragostea nu e nici primul, nici ultimul lucru pe care îl vom regreta, dar e locul la care vom tânji mereu. Pentru c? noi nu sem?n?m cu noi în?ine.
P?rin?ii, care obi?nuiau s? o a?eze pe un scaun în mijlocul sufrageriei ?i s?-?i vâre bra?ele în cutia ei cranian? sco?ând ?i modelând fiecare lucru?or dup? cum credeau ei c? e mai bine, îi lipsesc acum. Realizeaz? c? toat? via?a ei a fost un maraton continuu de sub protec?ia p?rin?ilor la dragostea intim? a iubitului ei. Ea nu ?i-a apar?inut, de fapt, niciodat?. A tr?it tot timpul într-o com? indus?. Nu se poate întoarce nic?ieri. Într-un moment ca ?sta e bine s? ui?i de rude ?i prieteni ?i s? încerci s? respiri singur. Va opri la un restaurant din centru. Acolo timpul î?i va permite s? stea în loc odat? cu gândurile ?i sentimentele de-acum.
Motorul se opre?te din timp, dar ma?ina înc? mai avanseaz? jum?tate de metru pân? la bordur?. A aprins unul din becuri pentru a-?i repara machiajul. Pata de rimel de pe rochie nu e o problem?. Se-ntâmpl? câteodat? ca un om s? regrete toate deciziile de o via?? ?i s?-?i permit? un moment de respiro departe de el însu?i ?i pentru asta nu trebuie judecat. Ea e omul acela acum ?i ceilal?i ar trebui s?-?i dea seama dup? nenorocita asta de pat? negru-alb?struie de pe rochia alb? ?i dup? bobi?ele cristaline din col?urile ochilor care se înghesuie f?r? ca ea s? realizeze. Î?i aga?? de-un um?r haina de blan?. Î?i ia po?eta ?i deschide portiera. Aerul de afar? e rece ?i miroase a croissante cu lapte de la cofet?ria din col?. O adiere u?oar? trece neobservat? pe deasupra platanilor împodobi?i ?i a acoperi?urilor. Parisul se dilat? ?i se contract?. Respir?. Marie î?i înghesuie întreaga fiin?? în piept încercând s?-?i despov?reze picioarele pe care nu le mai poate folosi exact ca înainte. Tocurile o enerveaz?. Luna str?luce?te palid deasupra ora?ului. Nori cenu?iu-alb?strui împânzesc cerul dinspre periferie. Felinarele ?i reclamele sunt aprinse în toate col?urile ora?ului. Instala?iile ?i ornamentele de Cr?ciun zac înc? stinse. Ăsta e un timp în care nu are rost s?-?i prive?ti ceasul. Marie p??e?te greu spre intrarea în restaurant. U?a rotativ? se mi?c? lent. Marie tr?ie?te în alt timp decât cel în care se învârte u?a. O ia înaintea u?ii de parc? nici nu ar fi existat. De parc? ea ar fi existat dintotdeauna. Se treze?te în dreptul unei mese rotunde, în fa?a ferestrei. În restaurant str?luce?te un brad împodobit. Beteala plute?te în aer dinaintea pere?ilor. O scen? modest? la stânga barului putreze?te odat? cu inimile instrumentelor muzicale. Orchestra e probabil împr??tiat? prin sal?. Lucrurile sunt relative. Marie prefer? s? cread? c? masa asta e numai pentru ea. Nu se holbeaz? nimeni la pata de pe rochie. Asta o dezam?ge?te. Se a?tepta s? fie luat? peste picior, mic?orat? chiar în proprii ei ochi, s? fie nevoit? s? priveasc? în laturi, s? dea explica?ii. Se simte jalnic. Ridic? meniul ?i î?i fixeaz? privirea pe paginile albe, mânjite cu un scris italic.
Orchestra prime?te o comand? printr-un semn din ochi. Oamenii numai intuiesc c? a fost chelnerul. Ea e de p?rere c? b?rbatul de la tejghea, barmanul, nu a mai suportat tensiunea timpului ?sta ridicol. A trebuit s?-l dep??easc? cumva. A ales muzica. Chelnerul se apropie. Un Foie Gras cu ciuperci ?i busuioc v? rog! F?r? coniac. De fapt ba da... aduce?i-mi un vin de Boulogne v? rog! Mul?umesc! Chelnerul ezit?. Nu în?elege comanda. Femeia asta nu e fran?uzoaic?. Foie Gras se serve?te cu coniac. Doamna nu e fran?uzoaic?. Orchestra începe s? cânte. Întâi încet ?i înfundat apoi din ce în ce mai tare ?i mai clar.
„ Rockin’ around the Christmas tree
The Christmas party hop
Mistletoe hung where you can see
Every couple tries to stop.”
Marie e fran?uzoaic?, dar una trist?, una care a ie?it din sincronul cu ceilal?i. Marie e singur?, asta nu în?elege chelnerul. Pata de rimel o scoate din s?rite, muzica o enerveaz?, iar pieptul o doare atât de tare încât ar urla. Prefer? s? râd? u?or. Dac?-?i desc?tu?eaz? sentimentele acum se va pierde. Va c?dea prad? amintirilor. Ea nu în?elege în momentul ?sta de ce îndr?gosti?ii danseaz?. Nu în?elege nici de ce nu ar dansa. În momentul ?sta îi este atât de greu s? se în?eleag? pe sine încât ceilal?i îi par simpli pioni de sacrificiu. Cineva serve?te cassoullet cu portocale. Toat? sala miroase a portocale. Clientul care a comandat cassoullet cu portocale e femeie. Vrea s? m?nânce pe s?turate, dar s? par? cochet?. E o femeie f?r? bun gust. I-ar putea preda ea câteva lec?ii de gastronomie, doar a luat câteva cursuri de patiserie. Femeia care a comandat a?a ceva nu e fran?uzoaic?. A?a ceva merge, poate, cu un sirop de mere, dar nu cu portocale. Concluzia e inevitabil?. Nu poate fi schimbat?. Calculele sunt acelea?i în gastronomie ca ?i în dragoste. Fiin?a uman? e un loc al pierzaniei.
„ Rockin’ around the Christmas tree
Let the Christmas spirit ring...”
E o prostie s? vorbe?ti de spiritul Cr?ciunului când ornamentele a?teapt? stinse pe întreg bulevardul. Preferabil ar fi s? ne holb?m unii la al?ii ?i s? ne observ?m defectele, s? ne netezim asperit??ile. A asculta melodii de Cr?ciun cu luminile stinse e la fel de util cu a-?i serba ziua de na?tere într-o pe?ter? întunecat? servind câteva arahnide. Sau cu a comanda cassoullet cu portocale. Spiritul Cr?ciunului e, din când în când, câte o prostie substituibil? cu a crede c? suntem stâpâni pe propriul nostru destin, c? trebuie s? tr?im ferici?i cu ce avem.
Osp?tarul se apropie cu comanda. Platingul nu e jalnic. Furculi?a ?i cu?itul sunt ustensile necesare atât în gastronomie, cât ?i în via?a de zi cu zi.Foie Gras-ul e moale. Ciupercile par g?tite. O fran?uzoaic? adev?rat? ar zâmbi cu fiecare por la degustarea unei asemenea minuni. Dar întreaga scen? aduce mai mult cu intrarea în starea de travaliu. Minunea are loc pe cerul gurii. Acolo apare o stea marcând na?terea unui bizar prunc în pântecele lui Marie. O bufne?te un râs nebun. Probabil c? nu ?i-a pierdut identitatea cu totul. Pare mai sigur? de asta. Râde în hohote.
Osp?tarul zâmbe?te lungindu-?i col?urile gurii pân? la ramele ochelarilor. S? v? torn ?i vin, madame? Marie face un semn cu capul dup? care îmbr??i?eaz? deta?at? paharul cu picior cu cele cinci degete de la mân?. Îl duce la buze. Rujul se dilueaz? în por?ia de vin formând firi?oare vi?inii în tot lichidul. Marie î?i apas? u?or cu vârful palmei stângi pe piept. Se simte m?gulit?. Chelnerul asist? la o bizar? lec?ie de logic?. Doamna e fran?uzoaic?. Ridic? u?or bra?ul, iar orchestra înceteaz?. Nu-i a?a c? v-ar fi pl?cut mai mult coniacul, madame? Mademoiselle, te rog! Da, dar coniacul...? Ar da mai bine cu cassoulletul cu portocale al doamnei de acolo. Concluzioneaz? Marie râzând în continuare si ar?tând cu privirea o doamn? la vârsta a doua din fa?a barului. Osp?tarul flutur? man?eta c?m??ii ca un steag alb. Muzica porne?te din nou. Ah! Era s? uit. Un Confit de canard, te rog! ?i cred c? am s? iau ?i desert.
Logodnicul ei e lipsit de inspira?ie pentru c? a ales-o pe acea femeie blond?. Femeia nu are, de fapt, nicio vin?. Sunt lucruri peste care ar trece mai greu decât peste aceast? dram? oarb?. Iubitul ei e un regret în dragoste. Curând el va suferi pierderea unui sfâr?it rezonabil al unei pove?ti de iubire de patru ani. S-ar fi putut desp?r?i frumos, mâine diminea?? de exemplu, în sufragerie, privind pe fereastr? cum turnul Eiffel str?luce?te acvatic sub razele soarelui de decembrie. Poate s-ar fi s?rutat de adio dup? ce ar fi gustat, în lini?tea clipelor de intimitate, un fondue au chocolat cu croissante ?i o cafea amar?. Nu noi hot?râm îns? pove?tile scenariilor clasice. Câteodat?, îndr?gosti?ii, au impresia c? sunt urm?ri?i mai atent decât ceilal?i oameni de un ochi str?in. E un fel de a fi. Ca atunci când erau copii. B?rbatul era cel privit urât. Marie a crezut mereu c? ea face ceva gre?it în rela?ie. Logodnicul ei era un bârbat tipic, u?or de citit. Buc?tarul e îns? misterios. El nu ar fi putut ajunge niciodat? buc?tar. Niciun s?rut cu el nu se compar? cu acel Foie Gras. Dar Marie în?elege c? gusturile nu se discut? ?i a?teapt? t?cut? apari?ia osp?tarului.
„ Later we’ll have
Some pumpkin pie
And we’ll do
Some caroling .”
S-au aprins luminile de Cr?ciun. Marie prive?te pe fereastr?. Nu a dat niciun telefon. Probabil mama roade din?ii pieptenului cu care îi scotea prostiile din cap. Poate tat?l sugrum? ca un psihopat toate preten?iile la o via?? extraordinar? pentru fiica lui. Sora, cel mai probabil, adulmec? în patru labe, ca un câine turbat, e?ecul surorii-exemplu, al modelului neîntrecut. Ionesco ar fi fost fericit s? poat? expune a?a scenariu. În treaga familie probabil scoate capetele pe fereastr? urlând la lun? colinde de Cr?ciun. O, brad frumos devine o, fiic? proast?. Dar totul e pierdut. Marie trebuia s? regrete aceast? c?snicie înc? de când familia ei aranja piedestalul pe care îl urcau pe el. O, brad frumos cu cetina tot verde e de fapt o, fiic? prost? care mereu gre?e?ti. Dar Marie nu mai ascult?. Se las? purtat? de muzic?. Timpul ei îcetine?te. Se bucur? de prezent. Tr?ie?te a?teptând osp?tarul ?i ascultând „ Rockin around the christmas tree”.
Osp?tarul se întâlne?te pe ascuns cu buc?tarul. Îl anun?? de travaliul doamnei în rochie alb? ?i de pruncul care i s-a n?scut pe limba doamnei. Timpul nu trebuie pierdut. Doamna tr?ie?te din amintiri ?i regrete. Seara aceasta e o lume din afara lumii noastre. Doamna în rochie alb? râde pentru c? regret?. Dar pruncul ei nou-n?scut o face fericit?. Ea crede în buc?tar. Pentru ea, azi, buc?tarul e Dumnezeu. Buc?tarul surâde. El în?elege toat? aceast? durere a facerii. Femeia în rochie alb? î?i construie?te o nou? via??. Eo diferen?? enorm? între a ?ti ?i a în?elege. Buc?tarul în?elege c? femeia are nevoie de un um?r pe care s? plâng?. S-a decis. Va face mâncare pentru ochi, inim? ?i suflet. O va readuce pe femeie cu picioarele pe p?mânt. Femeia va trebui numai s? i se închine. S?-?i spun? pe ascuns c? s-a îndr?gostit.
Dac? oamenii ar fi fost construi?i din roti?e, pendule ?i alte mecanisme de ceasornic tic?itul lui Marie ar fi fost imperceptibil. Limbile ei s-ar învârti în sens invers sau ar trece toate deodat? peste ore. Ar pip?i spa?iile goale dintre cifrele înscrise cu sunet pe cadranul oval. Prin ferestrele mari de sticl? se v?d luminile de pe bulevard. Brazii plutesc într-o aur? auriu-argintie. Vitrinele au în fa?? câte un om de z?pad? sau câte un Papa Noel. Deasupra supermarketului Carrefour pâlpâie o reclam? la ciocolat?. Oamenii traverseaz? de o parte ?i de alta a coloanelor de magazine. Un b?rbat ?i-a sc?pat portofelul. Nu-i simte lipsa. O feti?can? îl trage de um?r. I se v?d buzele mi?cându-se. B?rbatul se apleac? spre feti??. Zâmbe?te larg. Feti?a se încrunt? ?i, prin fereastra restaurantului, se vede cum apas? pe cuvinte. B?rbatul nu o aude. Î?i dezleag? fularul ?i i-l a?az? fetei peste umeri. În urma lor o doamn? ridic? portofelul. Îl deschide. O bufne?te un râs înfundat. Î?i duce mâna cu portofelul la gur?. Cu cealalt? îi face semn feti?ei s? vin? spre ea. E mama ei. Portofelul nu-i apar?ine b?rbatului. Portofelul apar?ine mamei ?i feti?ei ei. B?rbatul a disp?rut. Femeia a?az? portofelul pe un suport în fa?a unui magazin. Portofelul nu mai apar?ine mamei ?i fetei. Va apar?ine altcuiva care va râde înfundat. Portofelul e un ho? de zâmbete. Pentru Marie în palma femeii a crescut un prunc. În palma femeii ?i pe limba lui Marie a crescut o lini?te ciudat?. Marie crede c? lini?tea aceasta seam?n? cu împ?carea. Ea ?tie c? femeia are o c?snicie fericit? sau o fat? cuminte. Altfel s-ar fi enervat teribil la descoperirea portofelului. Ea se chinuie s? vad? diferen?ele dintre via?a ei ?i via?a femeii.
Osp?tarul prezint? comanda. Confit de canard. Marie nu vrea s?-l re?in? ?i î?i toarn? singur? vin de Bordeaux în pahar. Înainte s? plece, osp?tarul prime?te comanda pentru desert. Marie î?i suspend? în aer gândurile. Le leag? cu un fir sub?ire de team? de tâmplele ei. Acum mânânc?. Acela?i gust pe care îl aveau momentele petrecute în portul Din Marsilia urm?rind venirea ?i plecarea pesc?ru?ilor pe deasupra farului. A doua înghi?itur? e altceva. Din spate vine un coleg de facultate cu o cutie de tartine cump?rat? de la un chio?c de peste strad?. Marea e singur? ?i lini?tit?. Valurile se înghit unele pe altele. Vântul se destram? u?or, ca o pagin? veche de jurnal arzând la flac?ra lumân?rii. Nu se mai ?tie ce era scris pe ea. Marie nu ?tie nici ast?zi ce era scris în acel vânt. B?trânul po?ta? trece, ca în fiecare sear?, intonând Marseilleza. Marie î?i aminte?te c? ?i-a culcat capul pe um?rul b?iatului cu tartinele. A avut impresia c? a s?rutat-o pe p?r. Marie a c?zut atunci, ca ?i acum, pe gânduri.B?iatul îi era prea apropiat. Ei îi trebuia un b?rbat d?sc?lit de p?rin?i, dac? se poate chiar de proprii ei p?rin?i. Marie ?tie c? a gre?it.I se face cald ?i renun?? la haina de blan?. O n?p?desc lacrimile. Nu termin? acest confit. Nici acum ?apte ani nu a terminat ce a început cu fostul coleg de facultate. ?i-a uitat cuvintele. Nu mai poate lua nicio înghi?itur?. Trecutul e trecut. Confit-ul a fost excelent. Trecutul e o parte din ea. Trecutul e un copil care trebuie acceptat.
Buc?tarul o prive?te din col?ul ferestrei de la u?a care d? în buc?t?rie. Nu spune nimic. Îi face osp?tarului un semn din cap ?i se propte?te de suportul de tacâmuri. O prive?te îndelung pe doamna în rochie alb? de parc? ar vrea s?-i ghiceasc? numele. Îi trimite o scrisoare. Marie o simte ca o adiere cald? a unui vânt pe moarte. Nu se mai ?tie ce era scris în scrisoare. Buc?tarul e un om îndep?rtat. Nimeni nu ?tie de ce buc?tarul g?te?te mâncare. Ar putea la fel de bine s? scrie poezie sau s? vindece r?nile. Buc?tarul francez ?i omul care a pierdut portofelul sunt persoane foarte apropiate.
Marie nu ?tie când i s-au a?ezat în fa?? cele dou? felii de Buche de Noel. Îi e team? s? guste. În lentilele de la ochelarii osp?tarului scap?r? o lumin? albastr?. Marie mestec? u?or. Are senza?ia c? e pe punctul de a c?dea. Nu ?tie de unde. Simte cum pieptul ei se gole?te, cum oasele i se umplu cu un aer rece. Marie e în c?dere liber? dup? dou?zeci ?i nou? de ani de via??. Mama, tat?l, sora, el, to?i au r?mas departe. Marie e atât de aproape de aceast? lume încât simte cum o gâdil? pulsul propriei inimi. La col?ul gurii îi atârn? o bobi?? cafenie de ciocolat?. Prive?te într-un loc îndep?rtat. Ochii îi sunt larg deschi?i. I se vede irisul de-un verde cristalin cum îi înconjoar? pupila. Orchestra î?i sfâr?e?te micul concert. Timpul încremene?te. Cineva deschide o fereastr?. O ?uvi?? i se leag?n? f?r? via?? în fa?a ochilor. Globii oculari îi tremur? u?or. Marie uit? de ?erve?ele. În via??, de obicei, nu ai dreptul la ?erve?ele. Marie î?i ?terge micu?a sfer? cafenie din col?ul gurii cu inelarul. Osp?tarul se a?az? pe unul din scaunele de la bar. Marie va încerca s? uite aceast? tr?dare. Va încerca s? ia re?eta de Buche de Noel. E târziu. Buc?tarul a ie?it din tur? acum cincisprezece minute. De Cr?ciun î?i va vizita p?rin?ii în Marsilia. Va privi oceanul dansând lent pe ??rmuri în timp ce ghea?a va începe s? se a?eze peste vapoare ca o pânz? de p?ianjen. Marie nu regret? nimic. Pl?te?te nota ?i iese afar?. A început s? ning? de ceva vreme. Copiii deschid geamurile blocurilor ?i fac bulg?ri din z?pada de pe pervazuri. Se joac? aruncând unii în al?ii. Dinspre bradul cel mare din centru scap? câteva acorduri de muzicu??. Marie se a?az? pe bordura din parcare. Fulgii de z?pad? îi ating u?or genele, nasul ?i buzele lui Marie. Ea ?i-a devorat în aceast? sear? tot trecutul fran?uzesc. Mâine va fi ea îns??i. Ea ?tie c? buc?tarul ?i mâncarea din aceast? sear? fac parte din trecut. Luna pare un abur fluorescent dup? puzderia de nori. Marie urc? în ma?in?. Porne?te motorul. Î?i ?terge contactele din telefon. Aprinde farurile ?i tr?ie?te gustul prezentului. Ma?ina înainteaz? u?or pe strad?. Parbrizul aburit începe s? se ?tearg?. În urma ma?inii fulgii de z?pad? danseaz? în lumina ornamentelor de Cr?ciun. Ora?ul e lini?tit. Oamenii dorm. Marie alearg? prin noua ei via?? ap?sând accelera?ia.