proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Tea Nicolescu
O carte:
Mitto”„Words should be wind or water or thunder”(J.S. 1962)

„The Winter of Our Discontent” romanul lui John Steinbeck cartea aceea despre care eu cred c? poate fi considerat? epitaf al gândirii ajuns? la maturitatea nuan??rii, poate a în?elegerii care face ?i desface discontent-ul vie?ii, romanul definitiv al unei c?l?torii ( încoronat? cu Premiul Nobel 1962) din inten?ia c?reia omul se surprinde emo?ional; controlat de dorin?e, instincte, spaime ?i chiar furii toate motivate de tangajul nedumeririi: ce vrem ?i mai ales cine suntem?
?i eu m? întreb dac? Steinbeck nu încearc? tocmai o direc?ie invers? în interpretarea metaforei shakespeariene, ceea care ne include experimental în constan?a uman? ?i ne pune pe gânduri indiferent cât de de?tep?i ori invers suntem..
”Now is the winter of our discontent
Made glorious summer by this son of York;
And all the clouds that low'r'd upon our house
În the deep bosom of the ocean buried.” ...*
Richard(III) conclude euforic ?i ideea elimin?rii ori ?i mai bine a transfer?rii discordiei (discontent) în pozitivul alien?rii structureaz? un personaj a c?rui complexitate permite - chiar ?i cu o interpretare istoric? aberant? - momente victorioase, cele care fuzioneaz? plusurile ?i minusurile existen?iale.

Pentrru Steinbeck procedura analitic? trece dincolo de sugestia cumulatorie ?i se(ne) angajeaz? într-o traducere pas cu pas a procesului acesta inevitabil, se pare, al tr?irilor care cost?, plata intrând adânc în con?tiin?a individului, îi consum? puterea de a tr?i poate nu a?a cum ar vrea ci cum ar avea puterea s? o fac?.

Ethan Hawley este eroul c?r?ii sale, „a clerk în a grocery store” cândva apar?inând familiei lui, ceea ce din start ?tim c? este lipsit de puterea care eventual i-ar permite un salt peste tribula?iile ordinarului: are familie, nevasta permanent nedumerit? cumva de diferen?a dintre a avea ?i a dori s? ai, copii agita?i de nevoile pe care nu le în?eleg ( to?i au, ei nu)?i ca urmare r?ceala anotimpului incert când devenim indiferen?i la tot ceea ce ?tim ?i începem s? construim ceea ce am dori... „castele’n spania”
„My urege was to visit my life as it had been. I slipped quietly from bed, dressed în the bathroom, and went down the stairs, walking near to the wall. It did surprise me when I went to the cabinet, unlocked it, and I recognized the rosy mound by touch”... mai totdeauna între realitate ?i vis, Ethan se mi?c? înainte ?i înapoi cu nesiguran?a unui see-saw pe care mintea lui nu-l poate opri.

Seriozitatea incursiunii lui Steinbeck în a explora, a interpreta ?i a dezbate tribula?iile spirituale mereu cenzurate de dorin?i ?i inten?ii generate de via?? - cea în care personal ?i social se interfereaz? desigur - accentueaz? de data aceasta greutatea pendul?rilor, nesiguran?? deciziilor, dar mai ales credibilitatea apropierii de ceea ce este de fapt esen?ial uman; suntem buni, trebuie s? fim chiar ?i atunci când r?ul ne r?scole?te ?i ne ame?e?te tentant.
„My body was prickly with fear sweat as I lay in the gathering morning light and listened to the slender spindles of malice whining away in the distance. I thought how that sudder was under the skin of everybody in thr world, not in the mind, deep under the skin. It’s not the jets so much as what their purpose is.”...dincolo de intensitatea ac?iunii „Winter...”este o r?scolire în adâncurile spiritului uman fie gândite, fie sim?ite.

Interesant? (ast?zi?) mi se pare reac?ia criticii americane la apari?ia romanului ?i mai ales la acordarea premiului Nobel. Circumspecte ?i chiar dezam?gite vocile speciali?tilor epocii acuz? o anume deta?are (surprinz?toare pentru ei) de problematica social? caracteristic? scrierilor premerg?toare ?i care l-au impus pe Steinbeck c? observator atent, militant chiar al dezmo?teni?ilor (vezi The Grapes of Wrath, Of Mice and Man, East of Eaden...) o nea?teptat? regrupare în favoarea concluziv moralizatoare a unor vie?i surprinse în p?ienjeni?ul nemul?umirilor personale..
Dar procesarea moral? a cunoa?terii nu i se pare deta?at? ?i deloc nelalocul ei lui Saul Bellow:”În this book John Steinbeck returns to the high standard of the Grapes of Wrath and to the social theme that made his early work so impressive.”

Observarea îndeaproape a psihologiei individuale, surprins? de altfel într-un context social clar reprezentat rezum? un roman în care psihologic omul se simte manevrat conjunctual a?a încât î?i asum? o gândire subordonat? ecoului social vrând-nevrând. Ethan m?run?e?te ordinarul vie?ii încercând distrugerea lui, se regrupeaz? într-o carcasa de ac?iuni deplorabile, dar cum este firesc ( pentru un condei de for??) intuie?te falsul ?i se retrage ...
Moral?!
Poate, dar mai ales acceptând limitele umane.

Exist?, cred o posibilitate de a elimina tangajul atingerii vârstei întreb?rilor, nu cele finale sau aproape finale, ci cele care sunt generate de necesitatea de a consuma eficient distan?a aceasta de c?l?torie impus? ori poate nu neap?rat eficient ci justificând-ui ritmicitatea, p??irea.
Steinbeck este unul din scriitorii c?rora li se permite parcurgerea neiluzorie a realului din care ni se compune via??, Ethan se uit? „în via?a lui cu luciditatea inteligen?ei de?i la un moment dat ac?ioneaz? sub imboldul st?rilor emo?ionale...moralitatea cânt?ririi , balans?rii sub bombardamentul intreb?rilo fiind cheia interpretativ? a romanului acesta în care parc? nic?ieri nu-l sim?im pe Steinbeck mai ancorat în real. Acela?i real care planific? „a bank robbery”, declan?ând acest „winter tale” în care lumina ?i întunericul se interfereaz? într-un echilibru preferen?ial, dar care se redreseaza ?i se redirec?ioneaz? a?a încât Ethan poate spune: „I had to get back-had to return the talisman to the new owner. Else another light might go out”

Când am citit „Travels with Charley”(In Search of America a non fiction book) m-am apropiat de Steinbeck altfel decât ?tiam, ceva din liniile majore, sculpturale chiar, din care c?r?ile lui l-au alc?tuit, s-au sub?iat, au c?p?tat delicate?ea pânzei de paing(cum ii zice Adrian Munteanu undeva) în care ?i-a prins eroii doar pentru a-i putea studia pentru o clip? l?sîndu-i apoi s? se mi?te în voie...interven?ia scriitoriceasc? fiind doar un loc al memoriei cu sau f?r? winter, cu sau f?r? discontent.

*(Richard The Third Act I,scene I,1-4)
mcn