Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Izbăvirea

de marius nițov

Ieremia trăia un continuu ecou al scenelor care i-au marcat profund existența, schimbându-i radical concepția despre cei întâmplați prin viața lui. Îi auzea încă vocea șoptită a lui Maurice când anestezia își făcea efectul: “je propose que nous nous rencontrions ce week-end!”și râsul acela “je trouve ça interesant!”nu-i dădea pace nici la două luni după intervenție, că senzația de a simți mâinile cuiva, fie și un mare specialist, prin adâncul trupului e o traumă în sine peste care nu treci cu una sau cu două. Apoi, încet vocile chirurgului și asistenților erau tot mai stinse și pacientului i s-a deschis o proiecție în lumină de care nu avea cum să știe! De partea cealaltă a lumii conștiente, era încă lucid din moment ce mai auzea vocile celor curioși prin măruntaiele lui, dar deodată avea imagini inexplicabile ale unei alte dimensiuni izvorâtoare de lumină. Lumina contura toate personajele întâlnite, inclusiv pe un unchi de al său mort de vreo zece ani. Își aducea aminte că făcuse infarct la volan și mai accidentase mortal două persoane în compania cărora stătea acum la o masă lungă cu mai multe persoane, pe care se străduia să le recunoască. Vasăzică, la masa aceea nu era niciun resentiment, ranchiună (rancune, cum zic francezii)! Și mai era cineva cunoscut acolo, un prieten din copilărie care murise într-un accident groaznic, lovit de un tir într-o excursie prin Austria. Marian, așa și-l amintea, mereu pus pe glume nu rata nicio întâlnire fără să spună un banc cu umor englezesc. Avea cum am spune noi cei înrădăcinați în conștiință experiența Edenului ridicat spre Soare, îngerul cu sabia învăpăiată pus să apere intrarea în lumină! Câți pot să creadă că în lumină există o viață, dincolo de focul de la suprafață! Și bunicii erau acolo, chiar dacă îi știuse de copil că se certau prea des, acolo aveau niște chipuri senine, fără masca suferinței. Se apropie așadar de Marian și curios îi puse întrebări despre lumea nouă în care se trezi basculat de anestezie. În câteva clipe rămase perplex de cuvintele auzite: “am văzut prin ce ai trecut! Nu cred că era ok să ajungi atunci în acest loc, chiar dacă suferința era mult diminuată. Aici e bine să ajungi doar când cunoști transparența lumii, înțelegi că nu se sfârșește nimic!”și Ieremia părea total debusolat: “Cum, mi-ai văzut agonia, tot iadul suferinței? ” din lumină se vede tot ce trăim prin lumea umbrelor, asta înțelegea Imi. “Bun, dacă se vede tot, de ce nu suntem avertizați?” părea că nu înțelege nimic noul sosit la masă. “Nu avem dreptul să ne amestecăm în alegerile actorilor, personajelor din umbră! Ce alegi să faci nu se poate schimba, doar dacă cineva se roagă pentru tine! Cineva cu credință, poate să-l înduplece pe Cel Etern să-ți schimbe alegerea printr-un semn, vis, etc.” și Marian se ridică să-i arate prietenului său scările spre locurile de taină. “Stai, nu sunt pregătit să-l văd pe Cel Luminat și Marii Înțelepți ai Universului! Cum ai ajuns așa departe, din câte țin minte nu erai așa ortodox prin lumea de jos?” îl urmărea Imi pe dragul prieten luminat. “N-am murit chiar în accident, în drum spre spital s-a rugat cineva lângă mine și cu lacrimi striga: du-l în lumină, Sfinte!” în cele din urmă au ajuns la Merkaba, nu-i venea să creadă că din acel loc se vedeau prin porțile galactice în lumină toate lumile din Univers. În fața lor a venit un bătrân îmbrăcat simplu, într-o cămașă albă legat cu un brâu strălucitor la mijloc și nu era nevoie să le spună nimic, auzeau în gând toate cuvintele și sufletul se umplea cu o putere imposibil de redat în cuvânt, mai ales de un nepriceput narator al Împărăției din lumină. Erau ecrane uriașe din care se proiectau în afară și interior scene din cele mai îndepărtate lumi. Acolo s-a văzut întins pe masa de operație, înconjurat de Maurice și cei trei asistenți, deschis și cusut, operațiunea prin care i s-a fixat proteza. Sunt sigur că nimeni nu crede sau câțiva au ceva idee despre ce a trăit Ieremia dincolo de căderea în orele suferinței, nu se pune problema de a convinge, ci doar de a relata că în afara acestei lumi stupid construite de oameni este un belșug de viață și lumină greu de imaginat.

marius nițov (marius nițov) | Scriitori Români

motto: Universul e cel mai performant computer, noi, un joc de supraviețuire. E atâta frumusețe în ființa mea, moartea și-a declarat falimentul!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro