Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Exodul Intelectual

de Marin Mihalache

Scoas? la început pe linia moart? a istoriei, ignorat? ?i decimat? la propriu ?i la figurat de c?tre pretin?ii reprezentan?i ai clasei muncitoare, aristrocra?ia spiritual? ?i elita intelectual? româneasc? de dup? cel de-al doilea r?zboi mondial, care a mai supravie?uit vitregiei politice, a primit apoi un consolator loc trei pe echipe de lucru ?i angajare partinic? ?i ideologic?, dup? alian?a dintre clasa muncitoare ?i ??r?nime în triajul politic, social ?i cultural f?cut de noul regim instalat al „democra?iei populare”. Intimida?i de incertitudinea existen?ei ?i a vie?ii îns??i, a perspectivelor precare de realizare profesional?, precum ?i de ingratitudinea ?i ostilitatea v?dit? demonstrate de regimul proletar mul?i intelectuali români ?i-au c?utat când ?i cum au putut un loc în lumea larg? a exilului ?i a refugiului politic desident. Astfel un flux de inteligen?? româneasc? din toate categoriile intelectuale, academice, tehnice ?i profesionale s-a îndreptat în disperare de cauz? spre lumea liber? a Vestului din ce în ce mai prosper? economic ?i din ce în ce mai indecis? politic ?i cultural, care dup? ce a trecut pe neferici?ii exila?i, acele valuri umane legal, peiorativ ?i condescendent numite “displaced persons” (d.p.) prin purgatoriul nesiguran?ei începutului a r?spl?tit apoi pe mul?i dintre ace?tia cu o situa?ie material? satisf?c?toare, cu o via?? liber? politic ?i cu un viitor de tip occidental pentru odrasle.

Exilul româneasc a dat astfel un num?r însemnat de personalit??i de elit? intelectual? lumii libere iar aportul general al intelectualit??ii române?ti din Vest în mai toate domeniile de activitate profesional?, de gândire ?i de crea?ie de dup? cel de-al doilea r?zboi mondial s-a dovedit valoros ?i considerabil. Românii exila?i politic în acei ani tulburi ?i nesiguri ai istoriei, precum ?i cei r?ma?i acas? s? pl?teasc? amarnic poli?e nedrepte au dovedit c? au inteligen?a, talentul ?i capacitatea intelectual? necesare s? fi putut schimba situa?ia de marasm din ?ar? dac? ar fi fost l?sa?i în pace sau li s-ar fi creat condi?ii s? gândeasc?, s? creeze ?i s? lucreze acas?.

Ajun?i în lumea liber?, intelectualitatea român? care a luat drumul exilului în perioada postbelic? n-a fost confruntat? cu decimarea, neutralizarea ?i canibalizarea politic? de care ar fi avut parte dac? ar fi r?mas acas? dar a trebuit s? pl?teasc? la rândul s?u tribut sufletesc, moral ?i intelectual greu pentru privilegiul de a se fi numit liber?. Ar fi putut ?i exila?ii postbelici pe drept cuvânt spune, împrumutând din retorica sloganului clasic al propagandei proletcultiste, „nici nou? nu ne-a fost atât de u?or, fra?ilor”. Mul?i din ace?ti intelectuali au trebuit s? înceap?, liber consim?it ?i nesili?i de nimeni, cu munca de jos necalificat? dar onorabil? ?i cinstit? al?turi de confra?ii lor pleca?i din ?ar? dinainte de cel de-al doilea r?zboi mondial, s? trudeasc? pe unde ?i cum au putut s?-?i câ?tige existen?a, mul?i continuând înc? s? viseze s? agoniseasc? „mia de dolari ?i banii de drum înapoi”, drum care din nefericire pentru marea majoritate a exila?ilor a fost drum cu sens unic, pod care duce nic?ieri, adic? privilegiu de a c?l?tori precum nomazii peste m?ri ?i ??ri pentru g?sirea unui loc sub soare, dar f?r? posibilitatea realistic? de întoarcere în ?ara de unde au plecat.

Mul?i intelectuali bine preg?ti?i academic ?i inteligen?i au trebuit astfel s? renun?e la vis ?i s? se reprofileze, s?-?i rateze astfel ?ansele de realizare profesional? ori intelectual? fiindc? au fost nevoi?i de situa?ii ?i de împrejur?ri s?-?i iroseasc? mai tot timpul ?i vlaga s?-?i câ?tige pâinea cea de toate zilele pentru ei ?i pentru familiile lor ?i nu mul?i sunt cei care au avut darul ceresc ?i norocul s? le ias? pasen?a material?, profesional? ori intelectual?. Majoritatea au dus-o pân? la urm? mai bine material, au stat la ad?post politic, dar atât. Astfel c? focul aprins din scânteile vis?rii de mai bine din opai?ele lor cerebrale pline cu materie cenu?ie ori din candelele inimilor lor au trebuit s? ard? ba la foc m?runt ?i palid ori încet, încet s? pâlpâie ?i s? se sting?. În care timp, un alt foc, acela al dorului ?i al iubirii de ?ar? avea s? se aprind? în minte ?i inimi ?i s? se sting? ?i acesta pe rând în lungul exod spre p?mântul f?g?duin?elor prin care s-a trecut.

Traversând ?i peste handicapul însu?irii eficiente a limbilor str?ine ?i al ?ocurilor culturale o parte dintre intelectualii români din exil au renun?at la vis ?i la aspira?iile mai pu?in pragmatice, vise ?i aspira?ii nerealiste totu?i în condi?iile ?i circumstan?ele unui prelungit r?zboi rece, al taton?rilor ?i al încerc?rilor reciproce ale celor dou? tablere politice ?i militare de acomodare geopolitic? de atunci, ?i au intrat ?i ei ca fiecare cet??ean onorabil ?i vecin de cartier în competi?ia bun?st?rii oferite de societatea de consum, a realiz?rii independen?ei financiare personale. La ad?postul siguran?ei politice ?i economice din Apus, o parte din intelectualitatea mai realist? ?i-a înaintat actele de divor? fa?? de problemele politice f?r? sor?i de izbând? de acas? renun?ând pe rând la preocup?ri considerate ca prea idealiste ?i prea pu?in pragmatice pentru spiritul ori lipsa de spirit eroic a vremii. Unii îns? au continuat s? lupte ?i s? spere, dar cum schimb?rile dorite întârziau s? vin?, fiecare, mai devreme sau mai târziu, a încercat s?-?i fac? un rost pe unde au dejugat ?i pe unde i-au risipit vânturile potrivnice ale sor?ii.

Via?a social? ?i cultural? a exilului românesc a continuat în general în jurul bisericilor ?i al societ??ilor culturale unde exila?ii români s-au adunat duminica ?i de zilele mari încercând s? ?in? aprins? candela credin?ei ?i a tradi?iilor de acas?. O stare general? de triste?e ?i de nostalgie, a dorului de ?ar? ?i un sentiment dureros de înstrainare a dominat sufletele multor intelectuali care s-au stins rând pe rând precum se sting lumân?rile dup? slujba de Pa?te. Genera?iile de exila?i dinainte ?i de dup? al doilea r?zboi mondial au murit cu speran?a unei învieri cât mai apropiate a neamului de acas?, dar n-a fost s? fie.

A venit îns? ?i anul de cump?n? istoric? 1989 ?i dup? o scurt? perioad? de speran??, confuzie ?i de convulsiuni sociale ?i politice, de vise ?i de dezam?giri, s-au deschis larg ecluzele emigra?iei economice ?i culturale dinspre r?s?rit spre por?ile larg deschise ale tuturor oportunit??ilor ?i posibilit??ilor din Apus. ?i cum lumina intelectual? mai vine câteodat? ?i de la R?s?rit s-a deschis larg vadul prin care au curs ?i de atunci tot curg spre Apus valuri, tsunami chiar de energie creatoare ?i de inteligen??, izvorâte din min?i bine preg?tite academic ?i profesional, suflete tinere ?i dornice de realizare, de împlinire intelectual?. Nenorocul ??rii mame care s-a v?zut astfel p?r?sit? pe rând de mul?i dintre copii s?i cei mai dota?i intelectual n-a fost numai c? ar fi fost mam? s?rac? sau mai bine zis s?r?cit? ?i c? nu a putut s? le ofere copiilor s?i un trai mai demn ?i decent.
Lipsurile materiale ar fi putut pân? la urm? rezolvate prin aportul atâtor min?i str?lucite ?i dornice de munc? ?i de afirmare profesional?. Din p?cate îns? nu s-a reu?it s? se schimbe suficient de repede structurile politice, suprastructura, sistemul economic de incert? ?i agonizant? tranzi?ie, moravurile mai pu?in etice ?i echitabile, cadrul ?i obiectivele economice menite s? asigure tinerilor studio?i un loc de munc? satisfac?tor ?i pe m?sura preg?tirii lor profesionale.

Exilul politic interbelic ?i postbelic a fost înlocuit acum cu migra?ia economic? în mas? ?i cu emigra?ia intelectual?, cu exodul creierelor, al elitelor spre destina?ii cu perspective materiale ?i profesionale mai profitabile ?i mai avantajoase din Apus. Migra?ia aurului cenu?iu s-a f?cut ?i continu? s? se fac? în valuri ?i fluxuri masive ?i succesive l?sând în urm? un spa?iu geografic gol ?i vulnerabil în ceea ce privesc resursele intelectuale în general ?i în criz? de for?? de munc? de înalt? calificare ?i expertiz? tehnic?, profesional? ?i mai ales medical?, farmaceutic? ?i din domeniul s?n?t??ii în general. Competi?ia pentru competen?? intelectual? creativ?, inovativ? ?i inventiv?, ?tiin?ific? ?i tehnic? la nivel global care duce la emigrarea unidirec?ional?, în mas?, a creierelor ar putea avea repercursiuni destul de grave ?i pe termen nedefinit pentru îns??i supravie?uirea unei bune p?r?i a popula?iei r?mase acas? mai ales în mediul rural, b?trâni ?i copii, p?turi sociale atât de vulnerabile economic, social ?i mai ales din punct de vedere medical.

Ispita, visele, aspira?iile omului de realizare creaz? ?i st?ri de nelini?te ?i anxietate. Unii tineri au stat o vreme în expectativ?, sperând c? totu?i lucrurile se vor îndrepta în ?ar?, dar în ultim? instan?? realizând c? schimb?rile spre bine întârzie ?i c? anii tinere?ii se scurg f?r? speran?a de mai bine ?i-au luat pe rând hamul ?i pra?tia ?i au pornit la vân?toare de ?anse ?i oportunit??i „în afar?”. Unii nu ?i-au g?sit înc? locul potrivit ori sperat, al?ii ?i-au g?sit de lucru la nivelul lor de preg?tire academic? ?i profesional?, mul?i s-au înrolat în institu?ii de înv???mânt superior din Apus s?-?i valideze ?i s?-?i consolideze creditele academice cu diplome cu pecetea valorilor recunoscute în Vest, un num?r de tineri excep?ional de dota?i intelectual, ambi?io?i ?i studio?i au fost admi?i în universit??i de renume ?i blazon unde au excelat prin inteligen?? ?i dedica?ie academic? ?i profesional?. Mul?i studen?i români au stârnit admira?ia colegilor lor str?ini ?i au ridicat prestigiul na?ional prin inteligen?a lor dar ?i prin spiritul lor sensibil aparte, prin modestie, sensibilitate ?i bun? cre?tere, cu examenul bunului sim?, al m?surii ?i al demnit??ii trecut cu succes ?i coroni?? de flori mai ales la capitolul primilor ?apte ani ai bunei cuviin?e ?i ai valorilor morale mo?tenite de acas?.

Astfel se face c? s-a ajuns ca sute de mii de intelectuali s? p?r?seac? spa?iul mioritic ?i s? o apuce fiecare încotro i-a dus soarta ori pronia cereasc?, ori preg?tirea profesional?, v?duvind astfel ?ara de talentul lor de excep?ie ?i atât de necesar pentru revenirea acesteia la o stare de normalitate. Dup? ce ai postit patruzeci de zile ?i patruzeci de nop?i în pustie ?i ai avut parte doar de pulbere ?i de piatr? ispita pâinii devine irezistibil?. Doar Iisus ?i sfin?ii s?i ar fi putut refuza gustul ?i mirosul pâinii proasp?t dospite, calde ?i de-abia scoase pe vetrele cuptorelor Apusului prosper ?i oferit? din bel?ug ?i cu prisosin?? celor prin?i în mirajul pustiului ?i în viziunile oazelor cu fântâni de unde s-ar spune c? izvor?sc laptele ?i mierea. Astfel c? iat? s-a ajuns ca din Patagonia la Ecuator, de la un pol la altul ?i de acolo pân? la marginile p?mântului, românii ori?iunde cresc. Îns? cine are de acum suficient? pâine, mai mult? decât îi trebuie, nu mai are din p?cate de ce s? se mai roage lui Dumnezeu pentru pâinea cea de toate zilele. De câte pâini mai avem nevoie dup? ce ne-am f?cut plinul? Totdeauna de înc? o pâine în plus dac? este posibil.

Parc? s?rind de pe o corabia care este în primejdie s? se scufande fiecare cu propriul s?u colac de salvare a înnotat cum a putut de unul singur pân? la mal. De pe ??rmurile mai însorite ?i prospere ale p?mântului f?g?duin?elor mul?i au privit cu nostalgie ?i durere la corabia r?mas? pe valurile fr?mântate ?i au încercat s? fac? ?i ei ceea ce au putut s? o salveze. Al?ii ?i-au v?zut de treburi ?i de nevoi pornind fiecare pe propriul drum prin jungla competi?iei acerbe a captialismului competitiv încercând s?-?i fac? loc fiecare pe unde ?i cum au putut în structuri ?i suprastructuri geopolitice, sociale, economice, culturale ?i încercând s? se integreze în sistemele ?i angrenajul cosmopolit global, în fluxul noilor situa?ii ?i realit??i.

Îns? în loc s? se regrupeze etnic, s? se uneasc? ori s? asocieze pentru a r?zbate mai u?or prin h??i?urile intereselor individuale ?i colective din lumea larg?, mul?i ?i-au luat riscul izbândei pe cont propriu, unii reu?ind al?ii mai pu?in, îns? în ultim? instan?? to?i pierzând câte ceva în jocul competitiv al existen?ei. Alte grupuri etnice ?i regionale, spre lauda lor au adoptat o alt? strategie, cea a cooper?rii, care s-a dovedit istoric a fi mai eficient? ?i folositoare atât fiec?rui individ în parte cât ?i grupului etnic din diaspora dar ?i intereselor comunitare din locurile pe unde a ajuns fiecare.

Exodul intelectual ca parte a exilului în general este un fenomen sociologic, antropologic ?i psihologic gregar ?i mult mai complex, mai ales acum când lumea întreag? este asaltat? de valuri dup? valuri, tsunami de emigran?i din toate locurile ?i din toate culturile ?i categoriile sociale. Realitatea dovede?te c? în contextul emigra?iei globale reu?esc individual ?i colectiv în primul rând grupurile sociale, etnice ?i culturale care coopereaz?, adic? reu?esc s? treac? peste prejudec??i, neîn?elegeri ?i ambi?ii personale ?i ajung s? stea cât mai mult împreun? psihologic, social ?i cultural, s? se în?eleag? pe cât este cu putin??, s? se ajute unul pe altul ?i s?-?i iubeasc? semenul, pe cel apropiat, mai ales cel care ne în?elege ?i pe care-l în?elegem mai bine venind din aceea?i matrice cultural? ?i stilistic?, din acela?i aluat psiho-etnic ?i cultural.

Ecua?ia dintre interesul personal ?i binele comun, dintre cererea de locuri de munc? de înalt? calificare profesional? din ??rile mai pu?in dezvoltate economic ?i nevoile ?i oferta de lucru pentru exper?i în pie?ele de munc? postindustriale din ??rile mai înst?rite s-a rezolvat cum era ?i firesc ?i logic în favoarea exodului f?r? precedent ?i în mare m?sur? ireversibil de inteligen?? dispre R?s?rit spre Apusul care devine astfel ?i mai prosper. Mul?i din cei ce opteaz? pentru calea f?r? întoarcere de a se stabili permanent în str?in?tate trec îns? de multe ori ?i printr-un conflict psihologic de negare ?i de renun?are la a ceea ce de fapt sunt, de dedublare afectiv? ?i emo?ional?, de întrebare dac? ar fi trebuit ca fiecare s? r?mân? acas? s? salveze situa?ia ?i pe ei în?i?i sau s? încerce s? se realizeze ?i s? se împlineasc? în alt? parte unde realistic sunt mai multe posibilit??i de realizare. Pentru mul?i îns? deciziile sunt pragmatice, calculate, logice ?i ra?ionale, f?r? prea multe conflicte suflete?ti. Din p?cate dictonul latin „Ubi bene, ibi patria” (patria este acolo unde ne este nou? mai bine) a devenit o realitate acceptat? de milioanele de migran?i economici ?i de emigran?i din toat? lumea.

În vremurile de pe urm? suntem domina?i mai mult de realismul pragmatic ?i al dobândirii prosperit??ii materiale pentru noi ?i pentru familie decât de cultul sentimental ?i patriotic al apartenen?ei etnice, suntem influen?a?i ?i determina?i mai mult de ceea ce ne este nou? în?ine mai folositor ?i mai convenabil, mai ales când se pune îns??i problema supravie?uirii economice a fiecaruia într-o lume atât de polarizat? în ceea ce prive?te controlul ?i distribu?ia resurselor umane, economice ?i materiale. Ideea c? intelectualul prin profilul ?i preocup?rile sale n-ar apar?ine nici unei etnii c? fiind intelectual el ar deveni o person? moral-liber? de orice responsabilitate ori afiliere etnic? ori geopolitic? nu este o idee nou?, iar istoria ?i via?a demonstreaz? c? nu este nimic atât de grav, ?ovin ?i demodat dac? un intelectual î?i iube?te ?i î?i sluje?te ?i plaiul natal mai ales când ?i intelectualitatea altor etnii face efectiv acela?i lucru f?r? a-?i diminua astfel demnitatea, prestigiul ?i dreptul la recunoa?terea interna?ional? atunci îns? când întradev?r este cazul.

Apoi dac? intelectualitatea cu preg?tire ?tiin?ific? ?i tehnic? î?i g?se?te locul mai u?or în pia?a de munc? a economiei globale post-industriale planetare, intelectualitatea umanist? prinde mai greu r?d?cini în solul altor culturi ?i civiliza?ii iar atunci când convertirea psihologic? de adaptare cultural? se chiar produce, persist? înc? nostalgia ?i culpa autoneg?rii, un dureros sentiment al desp?r?irii de sacrul ancestral, al separ?rii ?i al divo?ului de etosul na?ional. Procesul separ?rii de matricea spiritual?, stilistic? ?i cultural? din care ne-am n?scut este pentru mul?i dintre noi un proces dificil ?i de multe ori cu efecte suflete?ti dramatice ?i traumatice la nivel ontologic, psihologic ?i mai ales emo?ional. Cu alte cuvinte s? nu tr?im totu?i cu iluzia c? în hanurile cosmopolite ale independen?ei ?i ale siguran?ei materiale am putea tr?i atât de lini?ti?i ?i de ferici?i precum s-ar crede.

Marin Mihalache (marin.mihalache) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro