Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Lasă patetismul, Anna!

de Bejliu Anne-Marie

- De ce nu dormi, Anna?
- Victore, aud tot mai puternic hohotul interior și nopțile albe și-au mărit demult pulsul. Tensiunea mi-a luat-o razna și mi se umplu ochii de lacrimi fără să plâng. Simt un dor cât un munte înzăpezit de ceea ce ar fi fost firesc, rațional luând tot ceea ce mi-am dorit să fie viața mea aici, pe pământ. Parcă totul a luat-o razna și tot mai mult mă strâng în spațiul acela comun al cătușelor prezentului. Dacă tot sunt la modă cătușele, de ce să nu vorbesc de ele, aplicându-mi-le singură pe mâinile imaginare ale sufletului.
- Mai lasă, Doamne iartă--mă, durerea deoparte și învață permanent să îmbini raționalul cu toate celelalte fragmente de timp din pumnii acum strânși. Nu te lăsa doborâtă, te rog. Uite că mă faci să vorbesc omenește acum și zău că nu am chef de asta. Pentru mine este o coborâre în pribegia timpului infinit printre banalități. Ridică fruntea spre mine și lasă-mă să te sărut așa cum am învățat de la Domnul și poate că tatăl tău știa acest sărut tot de la Dumnezeu și nu te lăsa niciodată să scapi spre cele treburi fără sărutul în cruce al dumnealui.
Am plecat o clipă fruntea pentru că-mi dădeau iar lacrimile, apoi am ridicat-o spre Victor. Cu vârful coifului a desenat crucea de lumină pe chipul meu. Pentru o clipă toate au stagnat, au împietrit lacrimile din ochi, inima s-a oprit din taclalele pe care le poartă mereu cu mine, în ritmul ei niciodată plictisitor. Tâmplele au rămas ca niște viermi grași în care, în mod firesc, pulsează viața, prin sângele tatălui și al mamei împletit în ființa care sunt.
- Bine, Victore. Uite, deschid pumnii și privesc îndelung fragmentele și, după ce pleci, le iau ca într-un banal joc de construcții și le potrivesc cum știu eu mai bine să-mi iasă ceva aproape ca armonia, liniștea, somnul, lacrima, dorul,...
Gândul că pleci iar, cine știe pentru câtă vreme, pentru a-mi culege roua de pe toate nervurile frunzelor lumii, mă întristează un pic, dar știu că te întorci din pelerinajele tale și reîncepem jocurile.
- Am plecat, Anna! Pa! Dormi și tu în materia ta obosită. Ne vedem, ne simțim, sau mai degrabă, vei simți mâine plinătatea în golul în care te tot rotești după soare privind zăpezile primăverii. Și... lasă patetismul celor care habar nu au ce este dorul lumii de adevăr, lasă-l!

Anne Marie Bejliu, 3 martie 2018

Bejliu Anne-Marie (AnMar) | Scriitori Români

motto: Albert Einstein: „O viață simplă și liniștită aduce mai multă bucurie decât căutarea succesului într-o neliniște constantă”. //„Unde există o dorință, există un drum."

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro