Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ariciul

de Viorel Darie

Ariciul

(Din volumul "Bucovina - plai de basm ?i dor)

În zilele pline de n?duf ale lui august, Ionu? de-abia a?tepta s? se însereze, s? coboare umbra mun?ilor, a copacilor peste livezi ?i gr?dini. Când lumina zilei înc? se lupta cu negura nop?ii înstelate, Ionu? deja era pe cerdac, a?teptând lic?rirea pe cer a primelor stele. Iar când amurgul dens cotropea toate împrejurimile, avea de ascultat concertul ce venea dinspre pârâu, sau chiar mai de aproape, undeva din bahna de lâng? ?tiubei. Era un necontenit or?c?it de broa?te, ?ârâit de greieri, triluri de p?s?ri, care, cu m?iestrii variate, folosind sunete dintre cele mai iscusite, în?l?au un spectacol generos, nev?zut, în tainica noapte. Se auzea ?i ?ip?tul unor p?s?ri mari dinspre pârâu, din p?duricea deas? din vale. Totul p?rea maiestuos ?i uneori sinistru...
Ionu? ie?i pe întuneric pe uli??, deoarece ceva îl atr?gea acolo, de?i îi era ?i un pic team? de legendarul lup care vine noaptea pe întuneric, din p?dure. Dar casa era aproape, a?a c? dac? doar se z?rea lupul venind pe uli??, el fugea repede în cas?. Ajunse pe uli??, la toloac?, s? asculte cum unii gospodarii mai coborau odat? cu l?sarea serii de la deal, dup? ce munciser? o zi întreag? la cosit ?i greblat. Mai treceau unii oameni cu cai ?inu?i de c?p?stru, deschizând ?i închizând la loc multele por?i dintre izlazurile de p??unat. De-abia dup? ce sim?ea din plin r?coarea serii târzii, când începea s? tremure de frisoanele nop?ii, îi venea gândul s? intre în cas?.
În seara asta, Ionu? avu parte de o întâmplare nostim?. La un cot al c?r?rii care ducea spre cas?, picioarele b?iatului atinseser? ceva ca un ghem ?epos, care chiar îi ?i în?ep? degetele de la picioarele descul?e. Se minun?, neb?nuind ce putea fi acolo ca un ghem ?epos, chiar în drum. Se aplec? s? vad? ciud??enia ?i i se p?ru c? acel ghem se mi?c? un pic, de?i acum era perfect nemi?cat. Cu oarecare strângere de inim?, ridic? în bra?e acel ghemotoc. Da, era ceva viu! I se p?ru c? ghemul de ?epi se umfl? ?i dezumfl? câte un pic, ca ?i cum ar r?sufla. ?i mai era un pic c?ldu?. Stranie descoperire!
Cum era ?i firesc, aduse acea ciudat? minge ?epoas? în cas?. Bunicii deja se odihneau în cas? ?i aproape se speriar? v?zându-l pe copil cu ghemotocul în mâini.
- Hei!, Ce-ai acolo? Ce-ai g?sit acolo? întreb? bunicul cu subîn?eles, de?i el î?i d?du seama imediat despre ce e vorba.
- Nu ?tiu, bunicule! Dar e viu, mai sufl? când ?i când! complet? Ionu?.
- ?tii ce-i asta ?
- Nu ?tiu! Poate ?tii dumneata …
- Mai, copile, tu ai auzit de arici ? îl iscodi bunicul.
- A, da! Am auzit! Era o carte de desene cu ceva ca un arici…
- Apoi, ?sta-i arici! A?a arat? un arici! Ia las?-l oleac? pe podea, s? vezi ce se-întâmpl?…
Ionu? puse cu grij? ghemotocul pe podea. Dup? ce st?tu o vreme ca un ghem nedesf?cut, la un moment dat, începuse s? se lungeasc?, s? se-întind?, pân? ce ap?rur? ni?te l?bu?e mici, mici de tot, ?i-un c?p?or ?i mai mic, cu bot ascu?it.
- A, acum recunosc ariciul din carte! A?a ar?ta ariciul în carte, zise Ionu?.
- ?i ce vrei s? facem cu el ? intr? în vorb? ?i bunica. Doar? n-ai de gând s?-l ?ii în cas? ! Deja mi-ai umplut casa cu pisica ?i iepurele.
Mica dihanie se porni prin odaie, cotrob?i peste tot, pe sub scaune, pe sub mas?, intr? ?i pe sub pat. Acolo dormea
Motocel, motanul, care nu suferi prezen?a ariciului, ?i-o zbughi pe u?? afar?.
- Buni, dar ariciul ce m?nânc?? se interes? Ionu?.
- Ei, m?nânc? multe, r?spunse bunica, ?i ?oareci, ?i mere, chiar ?i iarb?. De toate! Uite, s? vezi ce mult îi place s? bea l?ptic.
Îi a?ezar? lâng? u?? o farfuriu?? mic?, plin? cu lapte cald din seara aceea. Ariciul, cum sim?i miros de lapte, curios lucru, f?r? fric?, se apropie de farfurie ?i începu s? lip?ie h?rnicu? din l?ptic, spre marea distrac?ie a celor din cas?.
Stând ei a?a cu to?ii seara în jurul ariciului, bunicul începu s? explice cum vulpea poate mânca un arici, de?i e un ghem de ?epi. ?ireata vulpe îl rostogole?te pân? la o ap?, la pârâu sau balt?, iar ariciul, speriindu-se de ap?, se desface din ghem, iar vulpea atunci îl înha?? de burticic? ?i-l m?nânc?.
Nu puteau l?sa ariciul peste noapte în odaie, le era fric? s? nu road? ghetele de sub pat. A?a c? îl luar? frumu?el ?i-l scoaser? pe ograd?. Când se dezmetici, ariciul recunoscu lini?tea nop?ii ?i disp?ru în gr?din?.
Într-o alt? zi, bunicul îl chem? pe Ionu? ca s?-i arate ceva: în grajd, dup? o covat?, în paie moi, era un cuib f?cut de aricioaic?, cuib în care erau trei pui mici; aveau ?epi, dar ni?te ?epi moi, care de-abia se înfiripau. Puii aceia au fost v?zu?i multe zile la rând, dar, dup? vreo trei s?pt?mâni disp?rur?. Se pare c? crescuser? îndeajuns, ?i plecaser?, pe cont propriu, s?-?i caute fiecare hran? proasp?t? prin gr?din?

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro