Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Poveste din livada de pruni

de Mihaela Rascu

A fost odat? ca niciodat?, c?ci a?a începe orice poveste fermecat?, un olar care tr?ia cu nevasta ?i feciorul s?u într.o c?su?? construit? în mijlocul unei livezi de pruni. Via?? lini?tit? ?i îndestulat? a dus olarul acesta mult timp, c?ci me?te?ugul s?u era la mare c?utare pe vremea aceea. Livada de pruni aducea un rod atât de mare încât nevasta olarului nu mai prididea toamna cu fiertul dulce?urilor pe care le vindea la târg. Iat? îns?, c? nu degeaba se spune c? roata vie?ii nu st? niciodat? pe loc. Într-o noapte de var? se stârni în livada de pruni o furtun? atât de cumplit? încât nu numai c? puse to?i pomii la p?mânt dar nici din casa olarului nu mai r?mase urm? de bucat? întreag?. În acea furtun?, olarul ?i nevasta lui î?i pierdur? via?a sub d?râm?turi. Singurii care sc?par? fur? fl?c?ia?ul olarului, Petru?, ?i câinele acestuia în cu?ca c?ruia adormise copilul ostenit dup? o zi de joac? în livad?.
A?a cum se întâmpl? de obicei, vremea trece ?i multe rele se uit? odat? cu trecerea ei. Crescu Petru? în casa unei m?tu?i ?i mai c? uit? de furtun?, de livada cu pruni ?i de via?a de dianintea pierderii p?rin?ilor s?i. Dac? n-ar fi fost ol?ritul pe care îl înv??ase de la tat?l s?u ?i cu care de-acum î?i câ?tiga traiul, poate c? nimic nu l-ar mai fi f?cut s? se gândeasc? în urm?. Dar a?a, de câte ori se a?eza la roat? ?i degetele îi atingeau lutul, parc? îl vedea pe tat?l s?u lucrând în livada de pruni, cu p?rul nins de flori albe ?i fluierând u?or, odat? cu mierlele care î?i f?cuser? cuib în pomi. Atunci îl apuca un dor adânc, nici el nu ?tia cel fel de dor ?i înceta lucrul, privind pierdut spre locul în care odat? se ridicase livada de pruni.
- M?tu??, zise el într-o zi femeii care îl crescuse, a venit timpul s? plec! Vreau s? m? întorc acolo unde a fost casa noastr? ?i s? îmi încep acolo via?a singur, pe picioarele mele!
N-a avut m?tu?a prea multe de spus, c?ci Petru? se dovedise un fl?c?u tare hot?rât. Nici nu se mir? când auzi c? pe locul vechii case a olarului, fiul lui reu?i în scurt timp s? ridice o c?su?? aidoma celei distruse de furtun?. Ce nu ?tia îns? m?tu?a era c? imediat ce Petru? ridic? casa ?i cur??? livada, din p?mânt începur? s? creasc? l?stari tineri de prun, ca ?i când locul acela a?teptase doar întoarcerea fl?c?ului pentru a prinde din nou via??. Lucru ?i mai ciudat se petrecu îns? lâng? locul în care Petru? î?i a?ez? roata de ol?rit. O tulpin? ml?dioas? se în?l?? v?zând cu ochii, devenind în numai trei zile un prun ce dep??ea în în?l?ime casa cea nou?. Petru? se bucur? de umbra pe care pomul o arunca asupra lui când lucra, dar cel mai mult se bucur? când prunul înflori, cu ni?te flori ro?ii neobi?nuite, total diferite de florile albe ale celorlal?i pruni. Bucuria lui fu cu atât mai mare cu cât, pictând aceste flori pe oalele lui, avea senza?ia c? aducea ceva magic fiec?rui obiect pe care reu?ea s? îl termine. B?nuiala lui se adeveri în curând, c?ci începu s? umble vorba c? mâncarea g?tit? în oalele care ie?eau din mâna lui nu avea asem?nare ca gust.
Într.o noapte, Petru? fu trezit de o b?taie în geam. Neg?sind pe nimeni în fa?a u?ii sau pe lâng? cas?, se culc? la loc. Înainte de a a?ipi din nou, se auzi o alt? b?taie în geam. Privi atent afar?, dar singura mi?care din livad? era cea a crengilor prunului de lâng? roata de ol?rit. Cum acestea ajungeau la geamul lui, fl?c?ul fu destul de convins c? pomul îi stricase somnul.
- Ce dore?ti? Întreb? prunul, a?teptându-se oarecum s? primeasc? un r?spuns.
O prun? mare, rotund? ?i ro?ie îl lovi între ochi. Abia atunci observ? fl?c?ul c? toate florile se scuturaser? ?i pe fiecare ramur? crescuse un singur fruct care era deja copt. Ridic? pruna ?i mu?c? din ea. Imediat se sim?i ridicat în aer. Începu s? râd? nebune?te în?elegând c? putea zbura. Se bucur? de stele, de lun?, de vântul cald al nop?ii ?i de lini?tea de deasupra livezii, dup? care se întoarse s? se odihneasc?. A doua zi, în drum spre târg, se opri la casa m?tu?ii care îl crescuse ?i nu se r?bd? s? nu-i spun? ce aventur? tr?ise el dup? ce mâncase pruna ro?ie. M?tu?a, mândr? c? crescuse a?a un fl?c?u vrednic din mâna c?ruia ie?eau oale minunate ?i care putea s? zboare, se l?ud? vecinei sale, apoi, vecina îi povesti întâmplarea ?i ea unei alte vecine ?i rudelor sale. Nu trecu deci prea mult pân? când Petru? se trezi cu o gr?mad? de oameni la poart? cerând s? intre în livada cu pruni ?i s? m?nânce ?i ei din prunele fermecate. Acum, fl?c?ul se afla în mare necaz, c?ci, chiar dac? el ar fi împ?r?it cu drag prunele, pomul lui cu flori ro?ii nu f?cuse decât un singur fruct pe un ram, ceea ce nu era mai mult de zece fructe, iar la poarta lui se aflau ?i de zece ori mai mul?i oameni decât fructe.
Pân? s? se l?mureasc? Petru? cum s? fac? o împ?r?eal? cinstit?, oamenii s?rir? poarta ?i n?v?lir? în livad?. Cum nu ?tiau care dintre pruni era cel care f?cea fructe fermecate, îi luar? pe to?i la rând, l?sând în urma lor livada f?r? crengi. Nimeni nu reu?i s? zboare în acea zi, a?a încât zvonul c? livada cu pruni ar fi fost fermecat? se stinse curând. Din p?cate, îns?, r?ma?i f?r? ramuri, to?i prunii lui Petru? se uscar?. Fl?c?ul îi scoase unul câte unul din p?mânt, le d?du foc, iar cenu?a o îngrop? lâng? roata lui de ol?rit. A?tept? s? vad? dac? mai ap?reau l?stari, dac? p?mântul din jurul casei mai d?dea vreun semn c? livada nu era chiar pierdut?, dar nimic nu se întâmpl?. Cu sufletul sfâ?iat de triste?e, Petru? se a?ez? la roata lui, ?i, încercând s? modeleze lutul, printre lacrimi ?i suspine, î?i jur? c? dac? avea s? apar? ?i cel mai mic semn de via?? în livada lui cu pruni, chiar ?i de va fi s? mai r?sar? un singur prun, niciodat? nu va povesti nim?nui despre magia fructelor. Lacrimile lui fierbin?i se rostogolir? pe roat? ?i de acolo alunecar? pe p?mânt în locul în care fl?c?ul îngropase cenu?a prunilor. În acea noapte, lâng? roata de ol?rit se în?l?? un vl?star ro?u, ml?dios, care crescu mult peste în?l?imea casei, înflori ?i rodi înainte ca zorile s? apar?.
Înainte ca lumina zilei s? intre pe fereastr?, o b?taie scurt? în aceasta îl trezi pe Petru?. Fl?c?ul s?ri ca ars din pat ?i alerg? afar?. O prun? ro?ie îl izbi imediat în frunte ?i fl?c?ul râse cu lacrimi v?zând pomul minunat crescut peste noapte lâng? roata lui. Mânc? pruna ?i se în?l?? fericit printre nori, l?sându-se purtat de vânt pân? ce se lumin? bine de ziu?, când se întoarse la treaba lui. Lucrurile începur? s? se petreac? cam astfel pentru el începând de atunci. Ziua lucra sau mergea la târg, iar noaptea zbura, bucurându-se de fiecare c?l?torie. Poate c? a?a ar fi r?mas toat? via?a lui, dac? m?tu?a, sup?rat? c? ajunsese de râsul lumii în urma p??aniei cu prunele care nu ajutaser? pe nimeni s? zboare, nu l-ar fi urm?rit pas cu pas. V?zându-l c? se trezea din ce în ce mai târziu diminea?a ?i c?, cu toate acestea, era mai mereu obosit, femeia se hot?rî s? îl urm?reasc? noaptea. V?zu astfel cu ochii ei cum imediat ce Petru? mânca o prun? ro?ie, se în?l?a deasupra norilor ?i disp?rea din vederea ei. De aceast? dat?, femeia nu mai spuse vecinelor sau prietenelor ei, ci merse direct la împ?ratul acelui ?inut, gândind c? va fi r?spl?tit? din bel?ug pentru dezv?luirea unei astfel de taine.
- De r?splat? nu poate fi vorba, îi spuse împ?ratul auzind despre prunele fermecate, decât atunci când voi zbura eu ?i voi vedea cu ochii mei aceast? magie.
A?a se face c?, nici nu deschise bine ochii într-o diminea?? Petru? c? se trezi cu alai împ?r?tesc în fa?a casei. Z?rindu-?i m?tu?a care îl c?l?uzise pe împ?rat, fl?c?ul se f?cu foc ?i par?.
- Nu am nici un pom magic aici ?i nici o prun? magic?, M?ria-Ta! Oamenii care au crezut ce a spus m?tu?a mea au distrus întreaga livad? ?i nimeni nu a zburat dup? ce a mâncat din prune!
- Am v?zut cu ochii mei, M?ria-Ta, s?ri m?tu?a, este vorba despre pomul de lâng? cas?!
Ce s? vezi, îns?, în prunul cel ro?u nu era urm? de fruct.
- Ai cules toate prunele peste noapte, s?ri speriat? m?tu?a!
- Nu le-am cules! ?i chiar dac? a? fi f?cut-o, este casa mea, p?mântul meu ?i pomul meu, de ce nu a? avea dreptul?
Împ?ratul se f?cu negru la fa?? de îndr?zneala fl?c?ului:
- Toate p?mânturile din acest ?inut sunt ale împ?r??iei ?i sunt folosite cu îng?duin?a mea. Din acest moment nu î?i mai este îng?duit s? pui piciorul în livada cu pruni, sau ce a mai r?mas din ea.
Fl?c?ul fu izgonit, iar lâng? prunul cel ro?u, împ?ratul puse paz? zi ?i noapte, a?a încât s? afle de îndat? ce pomul înflorea sau d?dea rod. Casa lui Petru? fu ?i ea d?râmat?, iar fl?c?ul adormi prima sa noapte f?r? ad?post direct pe câmp, cu capul rezemat de roata sa de olar. Pe la miezul nop?ii, o cea?? u?oar? coborî din prunul cel ro?u ?i îi adormi pe cei doi o?teni de paz?. Pu?in dup? aceea, o fat? cu straie ro?ii ?i p?r ro?u se l?s? dintre ramurile pomului s? alunece pe p?mânt ?i pluti neauzit? pân? în locul în care adormise Petru?. Îi l?s? o prun? ro?ie în mân? ?i îl s?rut? pe frunte, dup? care se întoarse printre ramurile prunului. Când se trezi, fl?c?ul era convins c? avusese cel mai fantastic vis din via?a lui. Z?ri îns? pruna ?i se temu s? spere c? s?rutul fetei din prun nu fusese un vis. În a doua noapte, fata cu straie ro?ii îl s?rut? pe obraz dup? ce îi mai l?s? o prun?. A?a se face c?, în a treia noapte, când fata ap?ru, Petru? nu mai dormea, ci doar se pref?cea, a?teptând s? vad? dac? era sau nu un vis ceea ce se petrecea cu el. Când fata se aplec? s? îl s?rute pe buze, el o înl?n?ui imediat cu bra?ele.
Speriat? la început, dar ?tiind c? fl?c?ul nu avea de gând s?-i fac? r?u, fata îi povesti c? era Zâna florilor de prun ?i c? îl îndr?gise de îndat? ce v?zuse cât de frumos picta el florile de prun pe vasele de lut care îi ie?eau din mân? ?i cu cât drag îngrijise de livada de pruni nimicit? de furtun?. Petru? îi spuse la rândul s?u c? îi p?rea cea mai frumoas? fiin?? de pe p?mânt ?i c? dorea s?-?i petreac? tot restul vie?ii al?turi de ea. A?a a ?i fost, s? ?ti?i! Au r?mas împreun? ?i au tr?it ferici?i în mijlocul livezilor de pruni. Numai împ?ratul acelui ?inut, v?zând c? nu mai înflore?te ?i nu mai d? rod prunul cel ro?u, a pornit s? culeag? toate prunele din ?inut, s? le fiarb? ?i s? bea din licoarea lor, doar, doar va zbura ?i el. De atunci, cei care viseaz? s? zboare caut? în prune magia pe care numai Petru? a g?sit-o ?i nimeni altul.

Mihaela Rascu (MyMosys) | Scriitori Români

motto: A crea este marea pl?cere, a reu?i este marele talent.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro