Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Osp??ul gândirii

de marius ni?ov

Nu-l mai impresiona nicio întâmplare pe Sabin, cuno?tea atât de bine oamenii, era chiar culmea s? nu-i ?tie din atâtea cazuri cu rezonan??. Cum erau în experien?a lui de psiholog renumit? Victime ?i c?l?i, cu invers?ri de rol uneori, îns? pe acest format al personalit??ii frustrate, neîncrederii ?i lipsei unei tr?iri spirituale. Ce f?cuse din ei democra?ia? Asta întreb nu dintr-o dezapreciere a fenomenului democratic în sine, ci al interpret?rii deformate din partea celor chema?i la acest nivel social. Ni?te imitatori de proast? calitate ai unei societ??i deschise, în stare de orice groz?vie din moment ce credeau c? totul e permis pentru fericirea lor. Aceast? fericire în mintea lor însemnând ceva egoist, redus la instincte primare, vânare de situa?ii privilegiate ?i cât mai multe averi. Cazul lui Ieremia era înc? în curs ?i din partea Liviei nu avea niciun sprijin. La aceea?i scar? a lipsei de cuvânt din societate, prin promisiuni: “vom face! Te voi ajuta! Nu voi da înapoi! Nu voi precupe?i niciun efort!” ?i alte ata?amente neonorate. Avea s-o întâlneasc? pe Livia prin centrul ora?ului, gr?bit?, vorbind la telefon de zor ?i nu apucase s?-i spun? nimic, doar auzi: “S?-l pupi pe Imi din partea mea, mi-e a?a dor de el! Pupici!” Asta o numea schizofrenie afectiv?, un termen nou, dar potrivit în conjunctura dat?. F?cea parte ?i Livia din categoria celor lipsi?i de minim? empatie, incapabili s? în?eleag? suferin?a semenului? Fie ?i când în aceast? situa?ie se afla înc? so?ul ei, nu reu?ea s?-i fac? nicio vizit? scurt?? Bineîn?eles, nu i-a spus prietenului ?i pacientului s?u despre aceast? întâlnire fugitiv?. Se sim?ea în dificultate fa?? de omul care m-ai credea în ata?amentul so?iei, cu toate repro?urile f?cute. Mul?i când spun la mânie unele cuvinte dure, nici ei nu le cred dup? ce se aplaneaz? conflictul. Ieremia mai spera în c?snicia cu Livia ?i asta îi d?dea o motiva?ie în plus, a?a cum orice tân?r mai sper? în naivitatea lui c? o femeie ?ine necondi?ionat le el. Dar poate se în?ela ?i o judeca prea aspru, î?i spunea doctorul în sinea lui. Cert era c? nu avea cum s?-i spun? pacientului ceva atât de dureros, îl l?sa într-un fel s? se dumireasc? de situa?ie. În timp ce a?eza dosarele primite pe adresa din Cuza Vod?, îi suna telefonul l?sat la birou.
- Ia uite, Monica, te mai gânde?ti la mine uneori? Comment ça va? Tu vas bien, mon amour? îi lumina chipul de bucurie când o auzea. Lili a luat toate examenele? Cum î?i face plan?ele? Oui, oui, mon amour... très bien! ?i se îndrept? spre Imi s? îi dea telefonul… attends une minute!
- Bun?, Monica, ce bucurie s? te aud! îi zise Imi cu emo?ie în glas. A trecut atât de mult de când nu te-am v?zut ?i Livia îmi vorbea des de voi, m? ruga s? o las în vizit? la Nantes, adic? s? v? fac? o vizit?. Îi cump?rase un catalog de arhitectur? studentei Lili ?i ar fi vrut s?-i fac? surpriz?. Pân? la urm? n-a mai ajuns, dar poate cine ?tie!?i avea o triste?e evident? pe chip, glasul i s-a stins ?i a mai spus cu greu... la revedere, s? ave?i grij? de voi! doctorul ?i-a dat seama c? se gândea la Livia.
- Stai c? o sun ?i pe profesoara ta, s? vedem cu ce î?i mai ocup? timpul.
- Nu, nu, Sabine! Las? s? ne sune ea, dac? simte asta! Am r?nit-o prea r?u înainte de plecare, când ai venit la noi tocmai terminasem un dialog cu exprim?ri urâte! Nu vreau s? cread? c? nu o las s? fac? ce crede! Încep s? v?d realitatea ?i nu pot s-o condamn! în ochi avea lacrimi, dar se ab?inea s?-?i verse amarul.
- E remarcabil cum gânde?ti! A? fi vrut s?-?i spun aceste cuvinte, nu ?tiam cum s? încep. V?d c? mi-ai u?urat tentativa, ai luat-o înainte! cu toate aceste cuvinte de sprijin, în gând o acuza pe Livia, doar îl asigura de tot sprijinul când venise la cabinet. A r?mas întristat, cumva i-a preluat starea lui Imi, î?i spunea în adânc, m?car s?-i mai u?ureze suferin?a. Ce întâmpl?ri ne rezerv? ?i via?a asta incolor? în pansament? Probabil numai a?a în?elegem mai bine pe cei din jur, ni se deschid ochii prin suferin??! E cea mai realist? ?coal?, ne înva?? într-un mod direct, f?r? echivoc s? credem c? dincolo de iluzii e cineva sfânt, luminos în m?sur? s? ne d?ruiasc? dragostea! În realitate, suferin?a uman? are la baz? refuzul de a ne accepta datele existen?iale, imaginându-ne viziuni imposibil de împlinit. A?a cum vedea Ieremia într-un timp anume continuarea rela?iei cu Livia (de?i era imposibil acest lucru, el tr?ia într-un halou imaginar ca s?-?i astupe gândirea real?). Mul?i tr?iesc autoindus acest halou imaginar, o iubire doar în imagina?ia lor ?i peste un timp (al con?tientiz?rii) î?i dau seama c? s-au compl?cut prin la dolce vita in ignoran??! S-ar putea spune la aceast? nevoie suprarealist? ?i un fel de interiorizare sentimental?, adic? ceva de tipul unei iubiri la care vis?m, dar nu se transpune conform dorin?elor. ?i atunci individul duce în imagina?ie o iubire fals?, o p?pu?? gonflabil?, ireal? desigur (c? sunt bolnavi care chiar tr?iesc fizic cu a?a ceva). Sau invers, în cazul femeilor (feti?ul unui b?rbat ideal), dar acestea au totu?i un sim? mai ancorat în realitate. Omul î?i duce în tinere?e foarte mult timp acest feti? sau feti?uri într-o abstractizare voit? cumva, din moment ce dac? s-ar trezi nu i-ar fi pe plac situa?ia descoperit? (în fond via?a real?). F?când o extrapolare, situa?ia st? la fel ?i în cazul credin?ei. Individul î?i duce feti?ul tinere?ii ?i apoi, brusc se vede în oglinda realit??ii asistat de lumina (trezirea într-o concretizare a planurilor fiin?iale) pe care a negat-o! Acest mod de refuz al concretului creeaz? în adâncul sim?irii individului ni?te sentimente artificiale, un drum gre?it al speran?elor de?arte. La fel, dac? ar fi s? lu?m cazul doctorului Sabin Mocanu, acesta tr?ia cu impresia unei vie?i de familie în ordine, f?r? s? în?eleag? un fapt concret, Monica nu l-ar fi urmat niciodat? în pasiunea lui de a vindeca oamenii de iluzii. Pragmatismul feminin î?i spunea înc? o dat? cuvântul, el avea acest feti? al ata?amentului so?iei, cum de altfel îl g?sea la pacientul ?i prietenul lui. Ce ne poate trezi din aceast? fals? iluzie indus? de refuzul de a privi oglinda existen?ei a?a cum e? Tocmai un ?oc sau lovitur? a destinului, s? te izbeasc? în a?a fel încât concret s? te afli în imposibilitatea de a-?i mai duce feti?ul pe picioarele iluziei. Sper s? nu se în?eleag? ca o contradic?ie în termeni. Mai preciz, când e?ti pus în imposibilitatea de a mai deturna realitatea din cursul dat. Te prive?ti în oglind? a?a cum e?ti, cu toate lipsurile fizice ?i materiale, anulând deformarea visurilor, dorin?a de visare ?i anestezia unui confort sufletesc acceptat. Sau mai bine definit, cei mai mul?i accept? s? se mint? singuri. Dac? mai apare cineva s? duc? mai departe aceste iluzii, se poate ca luciditatea pentru cei sedu?i în imaginar s? fie foarte greu de atins. Ca scriitura s? aib? o concretizare, am ad?uga un caz elocvent al doctorului. Avea un pacient internat care iubea la nebunie o asistent? ?i îi trimitea tot felul de aten?ii, iar aceasta plutea într-o nebuloas? a b?rbatului ideal, doar mima o afec?iune de la distan??. Dominic, era de la Monaco ?i Josephine Marie de la Nantes. Se cuno?teau doar din poze ?i, într-o zi frumoas? din prim?vara anului 2017, Sabin le-a înlesnit întâlnirea. În coresponden?? ?i dialogurile de la distan?? se potriveau într-un ideal imaginar, îns? în realitate nu au reu?it s? stea mai mult de o jum?tate de or? de vorb?. ?i-au epuizat în plan real toat? imagina?ia format? la distan??. Aceste cazuri erau tot mai dese ?i din cauza re?elelor de socializare, în m?sur? a spori sau amplifica misterul pentru multe astfel de cupluri virtuale. S? nu mai vorbim de adev?rate drame, avuse de lucru odat? cu un tip foarte gelos, Martin, care se îndr?gostise de o b?trânic?, din cauza unei erori de percep?ie. B?trâna Amelie î?i postase o imagine veche de 25 de ani ?i acest îndr?gostit imaginar refuza s? cread? ce vedea în carne ?i oase! Acest ?ir de închipuiri se prelunge?te în via?a celor care refuz? aplicarea real? a existen?ei în mult mai complexe forme, moduri. Cuno?tea femei care îi m?rturiseau tot felul de iubiri imaginare, în fa?a acestor sentimente n?valnice, într-un spa?iu virtual, doctorul cu greu reu?ea o echilibrare a pacientelor sau pacien?ilor. Luisa din Avignon nu putea s?-?i satisfac? virtual cei nou? iubi?i de pe toate continentele, de?i era m?ritat? cu un bancher renumit, ea î?i împlinea iluzoriu iubirile visate, greu de atins lâng? un om prea serios la 75 de ani. Dar era deja obi?nuit cu aceste drame de percepere gre?it? a planurilor, dimensiunilor existen?iale. La finalul acestor r?t?ciri, doar Bunul Dumnezeu mai poate recupera aceste suflete derutate de propriul refuz în a-?i cunoa?te limitele. Visurile unei tr?iri paralele sunt amplificate de nenum?rate r?ni ?i e?ecuri date de contactul direct al cunoa?terii unor caractere nepotrivite. Ce întâlnim pe parcursul vie?ii nu se potrive?te, a?a cum ne-am dori, cu imaginea suprarealist? format? în mai multe faze, etape volitive.









marius ni?ov (marius nițov) | Scriitori Români

motto: Universul e cel mai performant computer, noi, un joc de supravie?uire. E atâta frumuse?e în fiin?a mea, moartea ?i-a declarat falimentul!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro