proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Artemie î?i arunc? în b?t?lie toate for?ele pentru a ie?i din rând. Aranjându-?i hainele (mai avea la el numai doi nasturi), se îndrept? spre cealalt? coad?, care p?rea compus? din oameni mai pa?nici. De data asta, întreb? de cum se a?ez? la rând:
-Spune?i-mi, v? rog, aici ce se vinde?
Un b?trânel jovial îi r?spunse amabil:
-Se dau ni?te pachete albastre, legate cu panglic? roz.
-Bine, bine, dar con?inutul?
-Dup? câte am z?rit eu, con?inutul e galben, spuse b?trânelul, cu ochi str?lucitori, salivând.
Artemie nu mai insist?; privi cu speran?? spre ?irul al treilea unde, cu toate c? nici aici nu era prea evident ce anume se vindea, mergea în schimb mai repede. Se apropie a?a, ca-ntr-o doar?, alipindu-se pe la jum?tatea ?irului, privind în partea opus?, sau în sus, cu nevinov??ie. Trecur? astfel câteva minute, pân? când auzi o voce groas?, nelini?titoare, chiar de lâng? el:
-Dumneavoastr? nu sta?i la rând?
-Dar de ce v? intereseaz?? se r?sti Artemie.
Cel?lalt începu s? fiarb?. Fierse el cât fierse, sfor?ind ca un samovar, spre Artemie, dar în acela?i moment dou? persoane ie?ir? din rând, ?inându-se de mân? ?i hot?râte s? se c?s?toreasc?, l?sând un spa?iu pe care omul cel nervos îl ocup? brutal, f?r? elegan??, urmat de ?irul întreg, care f?cu o mi?care ca de miriapod. Artemie r?mase în mod evident în afara rândului.
-Dumneata nu sta?i la rând? se auzi din nou, de data aceasta o voce îndep?rtat?, slab?, ca de copil, de undeva din spate.
-Sunt cu dânsul, spuse Artemie încercând s? se înghesuie în individul din fa?a sa, care, dep??indu-l, se calmase.
-Nu-i adev?rat, eu am plecat singur de acas?, spuse acesta.
-Hai, recunoa?te c? ?sta nu e un motiv! zise Artemie r?mânând perseverent pe pozi?ie.
Rândul începu s? înainteze mai repede ?i spiritele se mai lini?tir?. La cap?tul ?irului se trezi în fa?a unui orb, care st?tea cu o mân? întins?, aplecat deasupra unei ?epci întoarse, plin? cu monede ?i bancnote mototolite.
Artemie, care-?i preg?tise saco?a ?i scoase lista cu ceea ce trebuia s? cumpere, r?mase o clip? descump?nit, apoi se scormoni prin buzunare ?i g?sind o moned? o l?s? în ?apca orbului, care bodog?ni ceva - drept mul?umire sau c? era prea pu?in – dup? care se-ndep?rt? mul?umit c? sc?pase de o coad?. P?trunse în supermarket c?scând gura la posterele de pe pere?i, foarte ispititoare, pân? se trezi înconjurat de câ?iva bodyguarzi care-i atraser? aten?ia imperativ s?-?i ia co? de cump?r?turi. Artemie î?i lu? co? ?i r?t?ci pe aleile pline de pachete de carne, legume ?i pe?ti afuma?i, dar nu se ar?t? tentat de nimic; ie?i în strad? îngândurat ?i pu?in trist, amintindu-?i c? alt?dat? nu existau magazine atât de mari ?i produsele nu erau atât de congelate; ba unele erau chiar vii. Uitase s? lase co?ul în magazin ?i mergea cu el în mân? pe strad?, sperând s? g?seasc? în drumul s?u ceva care s?-i plac?. Tot înaintând el a?a, v?zu apropiindu-se de la cel?lalt cap?t al str?zii un om îmbr?cat în negru, care ?inea în mâna stâng? o vrabie. De cum ajunse în dreptul s?u, Artemie îl întreb? :
-O vinde?i? Nu v? sup?ra?i!
-O plimb, nu m? sup?r. Dar de ce m? întreba?i?
-V?d în mâna dumneavoastr? o vrabie.
-Într-adev?r, e vrabia mea. Omul o mângâie dr?g?stos.
-Cam ce vârst? are? Dac?, bineîn?eles, nu sunt prea indiscret, întreb? Artemie.
-E major?.Dar dumneavoastr??
-Eu merg în continuare spre 2025!
-V? urez drum bun ?i s? fie cu noroc!
-Mul?umesc! O ?ine?i în captivitate?
-Nu! O ?in în camera ei!
-?i dumneavoastr? unde mai sta?i?
-Col? cu Pia?a Mare vizavi de statuia lui Barbu Catargiu.
-M?nânc? lapte?
-Cine? A, nu, domnule, laptele îl bea fiic?-mea pe tot.De ce v? intereseaz??
-Fiindc? iubesc frumosul. ?i eu am o cioar?, zise Artemie inspirat ?i gr?bit s? nu r?mân? mai prejos.
-Serios? ?i unde este acum? O ave?i asupra dumneavoastr??
-Nu. O ?in în libertate deplin?. Momentan e pe gard. Acolo în dreapta.
-A, da, o v?d. Ce neagr? e!
-Parc? a dumneavoastr? e mai alb?! De fapt, nu culoarea conteaz?, ci caracterul! Îmi place, ce mai, o cump?r! spuse Artemie care avea co?ul în mân? de parc? se afla în magazin.
-Z?u? De unde ?i pân? unde?
-Mi-a spus nevasta azi diminea??: „Gogonel drag?, mai cump?r? ?i tu ceva p?s?ri, c? m-am s?turat de gogonelele tale!”
-?i?
-A?a-mi spune ea câteodat?, Gogonel, dar pe mine m? cheam? Artemie! Cât ceri pe ea?
-N-o vând, e amintire de la soacr?-mea!
-Î?i dau o sut? de lei pe ea!
-?i eu ce m? fac f?r? soacr??
-Stai lini?tit, eu vorbeam de pas?re. Cât face?
Cel?lalt nu r?spunse, gândindu-se serios la problema pus?. Un tân?r purtând un fel de trening cu inscrip?ia supermarketului în care fusese Artemie veni în fug? ?i smulse co?ul din mâna lui, plecând în vitez? spre magazin. Cioara elimin? câteva sunete r?gu?ite ca un fel de comentariu la discu?ia celor doi, dup? care reveni în scurt timp pe acela?i loc de pe gard.
-E dresat?? întreb? omul cu vrabia.
-Bineîn?eles! spuse Artemie. M?nânc? numai când îi dau eu voie; în rest se descurc? singur?.
-?i cum a?i reu?it?
-Simplu: prin telepatie!
-Cred c? i-ar place grozav lui nevast?-mea; se omoar? dup? a?a ceva!
-Uite ce e omule, hai s? facem o afacere: eu î?i dau cioara mea ?i dumneata îmi înmânezi pas?rea dumitale! Ce zici?
-Bine, dar cum s? fac, c? nu ?tiu cum o cheam?!
-Las?, frate, c? asta nu e o problem?; când o s? te-ndrep?i spre cas? o s? se ia dup? dumneta, ai s? vezi!
-Inteligent animal! spuse cel cu vrabia b?tându-l încântat pe um?r pe Artemie. Bine, uite-?i vrabia!
Artemie î?i împachet? vrabia ?i ?i-o puse în saco??, f?r? s? se mai intereseze dac? pas?rea mai era în via?? sau nu (oricum, nu avea de gând s-o consume vie dac? era cazul). Cel?lalt se îndrept? spre cioara de pe gard, dar când era s? pun? mâna pe ea, aceasta î?i lu? zborul cronc?nind parc? ironic. Omul începu s? fug? privind mereu în sus. Artemie îl urm?ri calm, v?zându-l cum p?trunde în câteva cur?i ?i cum iese apoi precipitat în l?trat de câini ?i cotcod?cit de g?ini; totu?i, nu se l?sa cu una cu dou?, fugind cu neobi?nuit? energie ?i disp?rând undeva la cap?tul str?zii, deplasându-se în zig-zag, de la un trotuar la altul. Artemie mai r?mase pu?in pironit locului, privind, pân? când î?i zise :„Ia s?-l las eu în plata Domnului, c? le am eu pe ale mele !”