proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Scriu pentru cei care vor supravie?ui prin credin?? la provoc?rile smintelii ?i imbeciliz?rii. Nu am preten?ia s? primesc multe like-uri, textul cere o lectur? mai profund? ?i altfel de percepere a realit??ii. Nu pot s? scriu despre lucruri nesemnificative, simpliste, f?r? ecou în suflet (celor care înc? nu l-au închiriat sau amanetat altor ocupa?ii nonsens). Am v?zut un documentar pe BBC Earth despre eforturile oamenilor de ?tiin?? în sensul, chipurile umanit??ii-umanitarismului, salv?rii speciei umane prin colonizarea planetei Marte. Desigur, recuno?teau c? se va ajunge la epuizarea resurselor vitale ?i va fi r?u cu planeta mam?. Asta ar veni cam a?a: mam? drag?, cu regret, î?i mul?umim c? ne-ai f?cut, crescut, dar acum, mori în pace! Noi avem treab? în alt? parte. ?i vorbea un asiatic de marile eforturi financiare pentru a continua programul coloniz?rii spa?iului cosmic ?i al construirii unor loca?ii pe Marte. Cu alte cuvinte, aici consum?m totul pentru a produce banii necesari expedi?iilor spa?iale. Nu ne intereseaz? c? p?mântul-mam? e virusat de gândirea bolnav? a unor “oameni de ?tiin??”, îi pl?tim s? salveze specia prin îngropare în iluzii. E ca ?i cum ai pleca dintr-o cas? primitoare, cu toate cele necesare s?-?i faci locuin?? pe o dun?, într-un de?ert cât vezi! Asta îmi aduce aminte de copil?rie, când îmi f?ceam locuin?e din crengi puse pe patru pari ?i acoperite cu nailon sau paie, tot felul de zdren?e. Era ca în iurtele mongole, dar când venea o ploaie zdrav?n? d?deam buluc peste biata bunic? speriat? de întoarcerea fiilor aiuri?i. Bun, eram copii, dar savan?ii sunt oameni mari ?i gândesc tot ca noi?! P?i, î?i face Creatorul darul de a locui pe o planet? cu de toate ?i drept r?spuns, î?i ba?i joc de condi?ii excelente pentru a tr?i într-un iglu pe Marte? Vede?i, nu trebuie s? vin? extratere?trii la noi, c? le împingem o vizit? s? ne pomeneasc?! M? întreb, la o vârst? a în?elepciunii (e drept, la unii nu e niciodat? timpul) de ce nu avem noi grij? de casa asta mai sigur?, dându-i un ghiont s? dispar? (… tui casa m?-sii!) ?i ne cheltuim resursele ca s? facem dintr-o planet? moart? una vie? Asta se cheam? evolu?ie, în termeni ?tiin?ifici, adic? sacrifici 7 miliarde de oameni pentru a catapulta zece negrii mititei, zurlii în spa?iu! Bine, mai mul?i zurlii s? zicem, î?i vor face locuin?e artificiale pe alte planete, îns? cu gândirea asta devoratoare, distructiv? n-au cum s? supravie?uiasc?. P?i noi trebuie s? ne eliber?m de moartea spiritului pentru a supravie?uii în Univers. Tehnologia î?i ofer? doar confort, sicriu cu aer condi?ionat, nu ?i eliberarea în lumin?. Civiliza?iile evoluate tr?iesc în lumin? ?i folosesc energia nu pentru a cotropii alte planete, ci s? realizeze o armonie, un echilibru al crea?iei ?i dialogului peste tot. V? imagina?i cum ne privesc c? distrugem p?mântul, ce impresie au despre noi? Cam ce impresie avem despre unul care î?i ucide p?rin?ii? Ace?tia sunt cercet?torii vigilen?i din laboratoarele mor?ii spa?iale! Cunoa?terea crea?iei se face în alt mod, nu cu toporul, tunul, racheta, baza spa?ial?, ci cu spiritul, for?a din adânc mult mai puternic? decât toate mijloacele de distrugere (f?cute pentru ap?rarea de … extratere?trii). Civiliza?ia asta este mult mai devoratoare fa?? de ce exist? în civiliza?iile luminate ale Universului. Scrie într-un vechi text, f?pturile din cer au venit s?-l scoat? pe Lot din cetate ?i oamenii îi cereau pe oaspe?i s?-i batjocoreasc?. Cât am evoluat în comportament?