proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

?arca

(Din volumul "Plai de basm ?i dor")

Au plecat p?rin?ii la Bucure?ti. Pentru Ionu?, urmau iar??i zile care treceau greu, trebuia s? se înve?e din nou s? asculte de sfaturile bunicilor. Sim?ea o oarecare nostalgie pe suflet, amintindu-?i mereu cum e s? fii la Bucure?ti, s? te duci în parc, s? te joci cu copiii de-o seam? cu tine. ?i cum mergea el la ?trand, sau la supermarket, unde erau atât de multe bun?t??i în rafturi. Aici nu era nimic din toate astea. Sim?ea dorul de ora?, chiar triste?e. Ca s?-i mai treac?, avea un singur remediu: s? se duc? pe toloac?, la „popas”, acolo de unde se uita lung în toate z?rile, ?i pe cer, ?i pe mun?i. Dar acum ceva îi atr?sese curiozitatea: ni?te p?s?ri colorate, destul de mari, se jucau pe dâmb, ciugulind tot ce g?seau mai r?s?rit pe câmp, poate insecte, poate semin?e de fân. Erau vreo cinci p?s?ri din astea. Le cuno?tea deja, erau ??rcile, p?s?ri nu prea mici, colorate t?rcat, foarte lacome, hr?p?re?e, cele care mâncau cire?ele din livad?, chiar înaintea ca s? le guste st?pânii livezii. Cire?ul parc? era casa lor, c?ci se înfruptau din roadele pomului f?când g?l?gie mult?, parc? în ciud?. Acum cire?ele se ispr?viser?, iar ??rcile treceau cu asalt asupra coac?zelor din gr?din?. ?i, când se g?tir? coac?zele, trecur? la ni?te mere sântile?ti, deja coapte pe jum?tate, pe o parte, bune de ron??it.
?i cum st?tea copilul pe toloac?, se pomeni strigat din vale:
- Ionu?! Hai la noi, s? ne juc?m! strig? Mih?i??, b?iatul cel mare din vecini.
Bineîn?eles, copilul nu putea rezista la a?a o chemare, ?i într-o clip? zbur? la vale, intrând în livada vecinilor, unde erau copiii.
- Ce f?ceai acolo pe deal? Au plecat la Bucure?ti ai t?i?
- Da, au plecat. N-au vrut s? m? ia ?i pe mine...
- Las?, c?-i bine aici, la munte! Nu vezi ce vreme frumoas? e?
- Da, dar eu m? plictisesc pe lâng? cas? …
- Cum s? te plictise?ti! Hai la joac? cu noi!
?i cum st?teau ei acolo la joac?, Ionu? începu s? povesteasc? ce frumos umbl? ni?te p?s?ri mari ?i colorate pe toloac?.
Atunci, Mih?i??, avu o idee n?stru?nic?.
- ?tii ceva, hai s? prindem o ?arc? din aia de care vorbe?te Ionu?. E ?arc? ce ai v?zut, le cunosc bine. ?i la noi au terminat cire?ile.
- Da, dar cum po?i s? prinzi o ?arc? pe câmp? N-ai v?zut ce sprintene zboar?? zise Anu?a nedumerit?.
- Las?, v? înv?? eu cum se prinde o ?arc? !
- Cum ? se interesa ?i Ionu?.
- Simplu! Adu un lighean de plastic ?i-o sfoar? foarte lung?. Dar s? fie de cânep?. O s? vede?i cum prind ?arca!
Copiii erau nedumeri?i, cum po?i s? prinzi o pas?re pe câmp?
- Hai pe deal, s? v? ar?t! zise Mih?i??, foarte încrez?tor pe el.
Anu?a scoase din cas?, pe furi?, s? n-o vad? mama, ligheanul cel mare de plastic, lu? o sfoar? de cânep?, lung?-lung?, câteva cire?e ?i înc? ni?te gr?un?e de porumb.
- O s? vede?i ce frumos prind eu ?arca! se laud? iar??i Mih?i??, ner?bd?tor s? ajung? sus pe toloac?.
Pentru a?a o treab? interesant?, copiii urcar? sprinteni la deal, pân? se v?zur? pe toloac?, unde p??teau vitele bunicilor lui Ionu?. Mih?i?? c?ut? un dâmb mai potrivit unde s? a?eze ligheanul cu fundul în sus, dedesubt sprijinit de un b?? de lemn, s? nu bat? la ochi. Legase de b?? sfoara aceea lung?, care trebuia s? ?in? ligheanul un pic ridicat deasupra p?mântului, nu mai mult de o palm?, pe unde s? intre pas?rea ademenit? de cire?e. Cel?lalt cap?t al sforii lungi, îl lu? Mih?i?? în mân? ?i se duse mai departe, dup? dâmb, s? nu fie v?zut de ??rcile care ciuguleau pe toloac?, sau care st?teau în salcia de lâng? gard.
To?i trebuiau s? tac? „chitic”, nu era voie ca cineva s? tr?nc?neasc?, s? strice afacerea, nel?sând s? se apropie ??rcile de lighean. Sub lighean, ?inut mai sus de p?mânt de acel b??, o a?teptau ceva bun?t??i pe biata ?arc? ce va îndr?zni s? se apropie.
Se puser? pe a?teptat. ??rcile, hoa?e, ba ar fi intrat sub lighean, ba nu. Ceva le spunea c? este o p?c?leal? cu acel lighean. Se codeau s? se apropie.
Totu?i, una dintre ele, poate ceva mai tineric?, mai curajoas?, se decise s? vad? ce bun?t??i sunt sub lighean. Ba se apropia, ba se dep?rta. În sfâr?it, nu mai rezist?, se apropie de capcan? ?i începu s? înfulece din bun?t??i. Erau grozave!
?i, în timp ce ?arca cea naiv? se osp?ta de zor, celelalte s-ar fi apropiat, dar le era team?. Atunci, Mih?i??, ascuns dup? un dâmb ?i ?tiind c? ?arca se înfrupt? f?r? griji sub lighean, trase cu îndemânare sfoara cea lung?, încât b??ul care ?inea ligheanul deasupra p?mântului c?zu, iar ligheanul, care era cu gura în jos, c?zu peste pas?re, care începuse s? se zbat? tare sub lighean.
- Uraaaa! Am reu?it! strigar? victorio?i copiii. Hai s-o prindem de sub lighean!
U?or de zis, dar cum s? scoat? pas?rea de sub lighean ?
- L?sa-?i-m? pe mine! se hot?rî Mih?i??. S? vede?i cum o prind eu!
Se duse la lighean, b?g? mâna sub el, pân? d?du de pas?rea speriat?, care se ap?ra din r?sputeri, ciugulindu-l bine de tot cu ciocul. Reu?i, totu?i, s-o prind? de-o arip?, ?inând-o strâns. Pas?rea se zb?tea cumplit, îl ciugulea mereu de degetele mâinii. Dar el o prinse ?i de aripa cealalt?, ?inând-o strâns. Pas?rea se zb?tea f?r? ostenire, ciupea r?u de tot. În sfâr?it, scoate pas?rea de sub lighean, ?inând-o strâns cu ambele mâini.
Copiii se adunar? în jurul lui, s? admire frumuse?ea de pas?re, cu pene colorate în jurul capului ?i pe aripi, cu coad? lung?.
Ionu? vru s? ia ?i el ?arca în mân?, s? vad? cum e, de?i îi cam era fric? de ea. Mih?i?? i-o d?du, dar îi pov??ui s? fie foarte atent, c-o scap? imediat.
Presim?irea lui Mih?i?? se adeveri repede. V?zându-se pe alte mâini, mai pu?in tari ale lui Ionu?, ?arca începuse s? se zbat? cu puteri noi, neb?nuite. Ciugulea cu disperare de mâini cu ciocul ei aspru ba-n stânga, ba-n dreapta, speriindu-l tare pe copil. Umplut de ciupituri ?i zgârieturi, Ionu?, sc?p? pas?rea din mâini, care zbur? h?t departe, tocmai pe o salcie din pâr?u, în vale.
Mult r?u îi p?ru lui Ionu? c? sc?pase a?a proste?te o frumuse?e de ?arc?. Mih?i?? ?i ceilal?i copii, încercar? s?-l lini?teasc?:
- Las?, nu fi trist! Mâine prindem alta!
Veni acas? nefericit dup? întâmplarea cu ?arca. Încerca s? se dea b?iat cuminte. Dar bunica presim?i c? nepotul ei f?cuse o nou? pozn? pe-afar?, c?ci nu era zi s? nu fac? o pozn?. Când îl v?zu cu mânu?ele pline de ciupituri ?i zgârieturi, îl lu? la rost:
- Ei, obr?znic?tur?! Spune-mi drept pe unde ai fost ?i ce pozn? ai f?cut, de ai mâinile a?a de zgâriate?
Ne-având încotro, el începu s? povesteasc? minunea cu prinsul ??rcii. Nici pentru bunic? nu era limpede cum de-au prins copiii o ?arc? doar cu o sfoar? lung?. Pân? la urm? în?elese. Dar, tot de datoria ei era s?-i mai dea o mustrare nepotului:
- Ai v?zut? Ai v?zut cum te-a pedepsit pas?rea? Bine ?i-a f?cut! Ce v-a pus s? prinde?i p?s?rile pe câmp? ?tii ce mult se sup?r? Doamne-Doamne c? chinui?i bietele p?s?ri? ?i-am mai spus ?i alt?dat? s? l?sa?i în pace anim?lu?ele pe câmp! Domnul ?tie ce rost are fiecare fiin?? creat? de El. A?a c? s? nu mai prinde?i p?s?ri sau animale pe câmp, ori din p?dure!

(va urma)