Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Sonia cu accent grav ?i hiat (***)

de Daniela Luminita Teleoaca

Motto : Ador Libertatea ! Aviz (ne)amatorilor !!!!


Oooo(u)?aaaa!!

Nimic grav, nimic prea personal, chestii de duzin? într-o (i)realitate! În penuria de timp care-?i saboteaz? sufletul (?i strângi, strângi, strângi…. pân? când î?i adjudeci titlul de „marele strâng?tor!” ?i… la ce bun trofeele ?!), bun?oar? în diminea?a întârziat? când restul î?i dau a?a de firesc „bun? seara!”, trec pe lâng? tine ca ?i când n-ai fi, domnule, ca ?i când…!!! Eiiii, ?i ce dac??! Oouuuu???aaaaa! Fiecare interjec?ie cu fieful ei! Cu toate lumile subterane sau la vedere, cu acte în regul?, aproximativ ilicite, n?d?jduind la und? verde, fie ea ?i pe t?râm fantastic (de nu cumva unii i-or spune ?i / doar estetic ?!)!!

Cândva (poate numai într-un trecut foarte recent), cineva î?i trimisese ni?te imagini. Unele animate. (Cred c? se numesc „clipuri”!) Cu 2. Care, chipurile, st?teau la o mas?. Fa??-n fa??. Ca adversari(i). Ca 2 oameni. Foarte plictisi?i. Destul de înr?i?i. Posibil gânditori. Foarte pu?i. Pe ni?te. Fapte. Dovad? c? unu’ s-a ridicat deodat? ?i a început s? fac?. Un soi. De. Pr?p?d. ?i d?-i, ?i d?-i, ?i d?-i!!! Ce-au, m?, ??tia, ce-au, ce tot au?! Sunt foarte. Foarte urâ?i. Fizic vorbind. A?a i-ai spus „expeditorului”. ?i el. El n-a zis nimic. Ce putea s? zic?? S?-?i spun? verde-n fa??: B? Sonio b????, da’ nimic nu pricepi (?i... marele subtext: cum s? faci, m??, tu, poezie, cuuum…, p?i, chiar..., cuuummm ?!)!!! Tu i-ai tras o-njur?tur?. Una de mai mare frumuse?ea. Exact în gând. ?tiai doar perfect asupra a ce se interogase dumnealui retoric, în t?cerea (ne)mormântal? a monologului (pseudo)absolut. De bun? seam? a sim?it ?i el m?car o parte infim? din „delicate?ea” ta, dar acum chiar nu e timpul – oooouuu?aaaa !! – s? aduci argumente s? te cread? cetitoriul ! (S? fac? bine s? le mai ia ?i ca atare!!).

?i acum, în ziua asta, o alt? miercuri, îi v?zu?i pe-?(?t)i doi exact în fa??, exact aici la masa ta, la birou, unde de 1 s?pt?mân?, sfioase ca ni?te c?lug?ri?e, ca ni?te panselu?e, ca ni?te…, a?teapt? „trebi curat ?tiin?ifice”. Hai, las?, c? Sonia e o boem? ?i jum?tate, o ciud??enie care, pân’ la urma urmei, tot în picioare cade ea, m?i omule!! ?i mai scrie înc? o carte!!! [„–Da’… eu m-am plafonat r?u de tot, m? Sonia m???!!!” – avea s?-i zic? o coleg?, ba nuu, 2… posibil 3, chiar mai multe… „Te admir (?i pronun?a(u) cu intona?ia unei confesiuni 100% venite din partea no?iunii „a invidia” !) cât de multe po?i face într-un timp a?a de scurt !!!” // „ –...?i stau ?i pe re?ele de socializare !! – (l)i se spovedise cât se poate de ingenuu f?c?toarea de multe într-un timp a?a de… – ?i,… de?i gradul de deschidere a privirii celeilalte / celorlalte atinsese apogeul, mai s?-i / le pocneasc? orbitele, Sonia nu ?i-a putut reprima un „În ultima vreme am dat ?i în mintea… selfie-ului!”… Oooooouuuu????aaaaa !!! Cum a?a ?! P?i exact a?a ! Hai, închide?i odat? ! Paranteza aia ! Dreapt? !]

?i, cum veni, /oooouu?aaa !!/, începu. S? fac?. Un soi. De. Pr?p?d. Da’, ce vin? au, dom’le, bietele taste ?! ?i, oare, chiar va fi având ceva de spus sau doar a?a… ni?te… de dragul… de nedragul… unor… elucubra?ii (cic? ?i Llosa, cât e el de Llosa, se mai l?sa / las? apucat de ceva de genul!!) ???!! Il reste ŕ voir!!!

Pân? una alta, te rea?ezi la o mas?, gândul la compotul de vi?ine cu sâmburi în ele (ce idee îngrozitoare s? faci compot din fructe f?r? sâmburi, poate oricine constata cât de scabros arat? imaginile alea, puse la dispozi?ia consumatorului, mort de mult ?i el) te treze?te pe sfert… O s? faci. Pu?in pr?p?d. În proz?. Da’… despre ce s? ba?i câmpii, m?t?lu?? ?! Uite, de exemplu, ai putea zice câte ceva despre rochia asta. Neagr?. Cu imprimeu înflorat pe poale. Rochie bufant?. Curat turceasc?. În care te-ai sim?it îngrozitor la ultima (hai, nu, nuuuu.. ultima…, s? zicem la cea mai recent?, c? doar nuuuu… ?!) emisiune la care fuse?i invitat? ! Deodat? te-ai umflat. Te-ai tot umflat (te-oi fi ?i ridicat, cine ?tie ?!) Exact pe m?sura visului proiectantului ei (f?r? s? stai prea mult pe gânduri, ai dat la pierzare toate tiparele induc?toare în eroare, care-?i fur? ochii într-o prim? instan??, ca s? te pun? la p?mânt în momentul imediat urm?tor; asta, da, strategie, dom’le !). C? n-ai mai înc?put. Pe ecran. ?i ecranul era laaaaaaarg, larg, dom’le, uite, pune mâna, ai v?zut ? Ai jurat c? o vei surghiuni într-un dulap intrat într-un fond pasiv, într-o uitare. C? la urm?toarea invita?ie – din partea oricui ar veni ea – o s? cazi brusc, foarte firesc de altfel, la pat…, o s? fii extrem de ocupat?, de pild?, cu misterul petei aceleia din dreptul miocardului, cu vreun pachet de whiskas sau cu orice alt? „marque commerciale d’alimentation pour chat du groupe agro-industriel américain”,… pe scurt, o s?-?i formulezi r?spicat CREDO-ul ! Toat? lumea o s? ?tie ! C? nu-?i place s? roste?ti vorbe ! C? preferi s? scrii cuvinte ! În aceea?i ordine de idei, se poate verifica, în timp ?i spa?iu, cum „invita?iile” au, cel pu?in uneori, obiceiul de a se r?t?ci în eter… Desigur, Errare humanum est ?i iar??i ierta?i fi-vor pentru c? nu ?tiu ce fac sau prea bine ?tiu ! Îns?, atâta vreme cât cea de-a doua parte a apoftegmei (v? amin?i?i, nu ?! …perseverare autem diabolicum est), va fi l?sat? în acela?i dulap cu rochia aia neagr?), La vie continuera ! ?i La vita sarŕ al naibii de bella !! Ooouuuu????aaaa !!


… în schimb, îmi plac rochiile. Italiene?ti. Pantofii. Neap?rat gen?ile. Aeroporturile. Milano, par exemple. Cerceii din buticurile lor. Ăia lungi. Cu pietre. Cum pronun?? africatele ?i cum palatalizeaz? ! ?i cum se ceart? pe muzic? !! Da’ ce-mi mai plac ! Actorii ! Italieni ! Cel pu?in la fel de frumo?i, de irezistibili, de talenta?i ca Garko! Cu voce groas?-groas? ?i misterioas?-misterioas? ! Privire albastr?-albastr? ! Pu?in necumin?i, cât s? ias? din banalitate ! Cu o religiozitate a lor specific?, atât de frumos omeneasc? ! Nu-?’ cum se face, da’, când intru într-un magazin, m? duc direct la marfa italieneasc?…, înclin s? cred, nu doar de dragul str?bunilor !! Inspira?ia asta !! Hai, Sonie-Sonie, tr?itoare în prezent îmi e?ti ! Iar eu î?i ?in hangul ! Parol, Doamn? !! Cum, care… eu?! EXACT EU!!

Pune mâna !!

Cum,… nu po?i repera… n?lucile ?!!

Nici m?car pe cele cu ochi mari ??!!

Ὦᾈᾳﻯﻋ◄♦…♂♥♣◙☻╠$&@.. plus infinit… minus… Uite, m?, uite, NA un Cântec !!


Nuuuuu, nu în format elecronic !!

E de la Natur?, lume ce (-mi) e?ti!! ♪♫ ☺


Post scriptum:

1. Pune, te rog, Doctor! Alban! It’s my life !!!
2. Heeei, ia s? vedem! Ce-avem noi aici?? Un fenomen al naturii ? Doar o femeie ?! ?i sonie pe deasupra !!
3. Insist: pune?i Doctor Alban !! Ce naiba??!! |
4. M?car Havasi, The Duel!!
5. M?car-m?car… Taleyim al lui Mansurov!
6. Nu, nu sunt interoga?ii, nici dizerta?ii…
7. Nici vorb? de mofturi!
8. Nici…
9. Pa!...
10. Pa… Par…d…o…n… Oouuuuu????aaaa!!!


◄Una dintre Morale: nu v? l?sa?i la discre?ia timpului sau, cum (ne)intimidant de savant se exprim? speciali?tii, tr?i?i în policroNie (poate ?i în… policroMie), nu în mono-, Domnilor (= un soi de substantiv… epicen, a?adar…) ! Tr?i?i VII, oamenilor !!! Parol, face(?i) bine !!

Ooouuuuu????aaaaa !!!


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro