proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

"Ce are de-a face Atena cu Ierusalimul?” s-a întrebat cândva Tertullian. R?spunsul istoriei la întrebarea juristului ?i teologului p?gân convertit la credin?? pe la anno Domini 200 a fost c? profetismul ?i mesianismul Ierusalimului ?i ra?ionalismul Atenei au în comun covenantul teologic al apari?iei cre?tinismului ca religie. Ambele surse filozofice ?i teologice au stat la baza cre?rii ?i a maturiz?rii doctrinei ?i a dogmei religioase cre?tine împreun? constituind etosul gândirii ?i al credin?ei adoptate de Imperiul Roman dup? Sfântul Împ?rat Constantin cel Mare, imperiu care dup? c?derea Romei, gra?ie religiei cre?tine, a mai d?inuit cel pu?in un mileniu. În acest r?stimp, când puterea cezarului ?i nobilele aspira?ii ?i virtu?i stoice ?i aristrocratice romane s-au stins, izvoarele celor dou? mari tradi?ii de gândire ?i credin?? au primit ?i al?i afluen?i, curente de idei religioase, culturale ?i filozofice valoroase, care împreun? ?i-au adus aportul la na?terea culturii ?i a civiliza?iei europene în evul mediu ?i în epoca modern?. Ra?ionalismul filozofic grecesc însu?it ?i transformat de c?tre Sfin?ii P?rin?i a stat la baza form?rii doctrinei ?i a dogmei religioase cre?tine. În contemplarea tainelor divine ?i în construc?ia monumentalelor sisteme de gândire teologic?, Sfin?ii P?rin?i ai Bisericii nu se dovedesc mai pu?in inteligen?i ori educa?i decât filozofii ?i ideologii culturii seculare a lumii de ast?zi. Numai c? gândirea teologic?, religioas?, mistic?, mitopoetic? este de alt? natur?, sorginte ?i esen?? decât gândirea pozitivist?, ?tiin?ific?, materialist? a omului modern. Create dup? chipul ?i asem?narea Logosului divin doctrinele religioase dogmatice ale Bisericii sunt în esen?a lor profund logice, ra?ionale sau non-ra?ionale, dar de un ra?ionalism care transcende reduc?ionismul empiric, scientist ?i logica linear?. Inspira?i de Duhul Sfânt, Sfin?ii P?rin?i au absorbit creativ în monoteismul iudaic ra?ionalismul filozofic antic grecesc, platonismul ?i neo-platonismul evului mediu ?i în spiritul mistic oriental l-au distilat într-o sintez? filozofic? ?i teologic?, într-o viziune profetic? ?i moral? care au schimbat fundamental via?a, gândirea ?i credin?a lumii în ultimile dou? mii de ani. Credin?a ?i tradi?ia cre?tin? contemporan?, Biserica apostolic?, trec îns? acum printr-o eclips? a viziunii misionare, a rostului ?i rolului acestora în aceast? lume. Urmând parc? în amurg dup? urmele zeilor antici ?i devenind tot mai anemic, apatic ?i indiferent, cu o tot mai slab? voin?? de manifestare, cre?tinismul a încetat practic s? se mai opun? atacurilor tot mai virulente ale relativismului cultural sau anti-cultural postmodern, a capitulat f?r? condi?ii în fa?a neop?gânismului postmodern. Întrebarea care r?mâne este deci ce mai are Ierusalimul profetic ?i Atena ra?ional? dup? ce au dat na?tere cre?tinismului de la Roma ?i Constantinopol, cre?tinism care acum este pe cale de dispari?ie in locurile unde s-a n?scut, cu deconstructivismul de la Paris?

Conceptul de dogm? în genere, dogmaticul social, cultural, politic, religios, îndeob?te au c?p?tat pe bun? dreptate o conota?ie peiorativ?, derogatorie, de închistare ?i de stagnare. A spune despre cineva c? este dogmatic înseamn? a-l considera inflexibil, arogant, dictatorial, oricum nu str?lucit de inteligent. Nu de astfel de dogmatism despiritualizat se preocup? agen?ii deconstructivismului postmodern ?i postcre?tin. Astfel de dogmatism se descalific? de la sine, nu are nevoie de o armat? bine echipat? ?i specializat? de intelectuali de elit? s? se ocupe de demolare. Deconstuctivi?tii postmoderni sunt neo-marxi?tii cu fa?? cameleonic umanist? ?i cu o viziune anti-institu?ional?, anti-metafizic? ?i anti-transcedental?. Programul ?i visul lor este progresul cu orice pre? în mar?ul revolu?ionar cultural ?i politic spre o lume descralizat?, cu o “religie f?r? religie”, f?r? tradi?ie, f?r? dogme, f?r? institu?ii religioase, f?r? revela?ie, f?r? Iisus. Deconstructivi?tii ?tiu ?i în?eleg destul de bine c? exist? realit??i, taine, pe care nici religiile ?i nici ?tiin?a nu le pot în?elege ori explica. Exist? întreb?ri f?r? de r?spunsuri în termeni obi?nui?i, omene?ti, realit??i inefabile, taine divine care nu pot fi exprimate altfel decât prin simbol, metafor?, îns??i prin conceptul de dogm? religioas?. Realitatea imediat?, via?a ca atare sunt constituite din spirit ?i form? material?. Spiritul este for?a dinamic?, mi?carea, energia, iar forma reprezint? stabilitatea, cadrul prin care ?i asupra c?reia ac?ioneaz? spiritul. Un spirit neîntrupat poate fi demonie, ar?tare, dup? cum materia f?r? spirit este lipsit? de via??; iar când materia este lipsit? ?i de form? se dezintegreaz?, devine haos. Dogmele religioase reprezint? întruparea spiritului în form?, esen?a, etosul, stabilitatea sistemului, integritatea întregului. Dogmele devin astfel implicit prin îns??i spiritul, rolul ?i constitu?ia lor ?i pietre de poticnire în calea ideii de progres în în?elesul hemeneutic deconstructivist. De aceea trebuiesc dizolvate, devalorizate, relativizate.

Deconstructivi?tii postmoderni nu mai sunt marxi?tii proletari fanatici ?i brutali de ieri obseda?i cu redistribuirea mijloacelor de produc?ie ori orbi?i ideologic, ci sunt intelectuali de elit? în via?a social?, cultural?, filozofic? ?i politic? a lumii de ast?zi. Dup? e?ecul social, economic ?i politic al revolu?iilor proletare, intelectualitatea neomarxist? s-a retras strategic s?-?i continue revolu?ia la ad?postul suprastructurii culturale, filozofice ?i mai ales religioase. Mi?carea ecumenic? relativist? de deconstruc?ie cultural?, de negare a revela?iei adev?rului absolut ?i a celui istoric î?i începe misiunea prin mistificarea îns??i a procesului de formare a canonului biblic, a doctrinei cre?tine în baza c?reia s-a n?scut dogma. Umblând la r?d?cina copacilor p?duri de arbori milenari se vor pr?bu?i de la sine. Doctrina ?i dogma cre?tin? n-au ap?rut din senin, ci au evoluat pân? la forma consacrat? ca rezultat al unui îndelung proces de gândire, contempla?ie, rug?ciune, prin harul, inspira?ia ?i puterea Sfântului Duh. Revela?ia divin?, s?mân?a evangheliei, doctrina ?i dogma cre?tin? au trebuit mai întâi s? fie stropite cu sângele martirilor ?i al m?rturisitorilor de credin??. În acest neîntrerupt sacrificiu cristic a luat na?tere ?i s-a dezvoltat ?i un mod nou de gândire, de în?elegere a lumii, a tainelor divine. Noul Testament n-a fost scris printr-o decizie ori prin decret apostolic ca apoi pe baza acestuia s? se fi format biserica. Noul Testament a fost scris în ?i de c?tre Biserica tr?itoare a adev?rului credin?ei prin inspira?ia Duhului Sfânt. Acel foc divin de la Pentecost ?i fermentul spiritual pe care l-a declan?at explic? ?i faptul c? la numai treizeci de ani dup? r?stignirea ?i învierea lui Iisus, Sfântul Pavel, apostolul neamurilor, adreseaz? epistolele sale unor biserici deja existente, constituite în ora?ele înfloritoare filozofic, religios ?i cultural din jurul gulerului greco-roman mediteranian al Imperiului Roman, ?i apoi pân? la cap?tul p?mântului cunoscut pân? atunci, peninsula Iberic?. Pe parcursul timpului Biserica tot prin puterea Duhului Sfânt a ales, a selectat, a clarificat, a canonizat doctrina religioas?, a pus ?i în scris înv???tura ?i credin?a care erau în mare parte transmise pe cale oral? ?i parte integral? din practica zilnic? de via?? a credincio?ilor.

Dogma nu este o inven?ie intelectual? fictiv?, este o sintez? teologic?, este adev?rul credin?ei sistematizat teologic, reprezint? quintesen?a adev?rului tainic, revelat de ?i prin Biseric?. Dogma este expresia unui mod de gândire ?i via?? în Duh, este arhetip al intelectului sensibil ?i al intui?iei transcedentale. Dogma teologic? este precum axioma matematic?. Pentru a rezolva o ecua?ie, se porne?te de la o premiz? care se asum? c? este adev?rat? ?i corect?. Tot a?a se asum? c? dogma fiind posibil? dincolo de spa?iu-timp, prin logic?, intui?ie, deductie, induc?ie, ra?iune, se încearc? s? se verifice ori s? se extind? adev?rul ori ipoteza arhetipal? original? în necunscutul metafizic urcând în în?elegere ca pe o scar? din slav? în slav?. Convertirea credin?ei în dogm? ?i for?a prin care dogma s-a întors în credin?? structurând-o poart? pecetea unui raport reciproc stabilit între lege ?i spirit ca manifest?ri ale acelea?i lucr?ri de ridicare a omului din lume pe scara luminoas? a înduhovnicirii. Astfel dogmele religioase, crezurile apostolice, sunt m?rturia, lucrarea ?i prezen?a aceluia?i Duh Sfânt care a lucrat în via?a Bisericii primare ?i continu? s? lucreze ?i în via?a bisericii de azi. F?r? de aceast? stabilitate doctrinal? atribuit? dogmei se poate c?dea u?or sub tirania relativismului, ceea ce de fapt se ?i întâmpl? în lumea de ast?zi. Pentru a se crea vad tendin?elor dogmatice fluide ?i haotice ale postmodernismului, ca apoi s? se poat? tulbura cât mai u?or apele, trebuie ca piatra stabil? a dogmei cre?tine ?i z?gazurile tradi?iilor religioase s? fie mai întâi date la o parte.

“Lex orandi, lex credendi “ este principiul teologic cre?tin dup? care crezurile, canonul oficial biblic, dogmele, “dogmata ?i kerygmata” sunt sinteze filozofice ?i teologice creative bazate ori profund influen?ate de înv???tura Sfintei Scripturi ?i de rug?ciunile Bisericii descoperite de Sfin?ii P?rin?i în textele slujbelor biserice?ti s?vâr?ite înc? din primii ani ai cre?tinismului. Sinoadele ecumenice, Biserica universal?, au încercat ca prin intermediul crezurilor, doctrinelor ?i dogmelor religioase s? fixeaze în form? stabil?, de sintez? concentrat?, uniform?, unitar? înv???tura lui Iisus ?i a Bisericii pe linia credin?ei apostolice. Codificarea ?i stabilirea canonului credin?ei dreptm?ritoare, nu a fost un proces simplu, f?r? probleme ?i obstacole, ci a durat sute de ani ca ?i dup? aceea s? nu fi acceptate uniform de to?i credincio?ii. Dogma s-a n?scut din necesitate, din intui?ie ?i dintr-un instinct de conservare a adev?rului în fa?a avalan?elor ?i a valurilor succesive de erezii care tindeau s? m?cine unitatea de gândire ?i de via?? a Bisericii. Ereziile, fiind cel pu?in pe jum?tate adev?r erau ?i sunt greu de detectat ori de rezistat de c?tre mintea nepreg?tit? filozofic ?i teologic a credinciosului chiar bine inten?ionat. În cele mai multe cazuri falsele înv???turi sunt mai u?or de acceptat de c?tre de omul religios fiindc? ereziile, paradoxal poate, apeleaz? mai mult la ceea ce este naturalistic, aparent logic, pe când adev?rurile credin?ei adev?rate sunt revela?ie mistic?, dumnezeiasc?, taine pe care desigur mintea omeneasc? nu le pe poate p?trunde numai prin logic? ?i ra?iune formal?, lumeasc?. Exist? un process de continuitate ?i discontinuitate ?i în istorie ?i în procesul de gândire al omului, de interpretare ?i de în?elegere a realit??ii. Este astfel mai u?or pentru mintea noastr? format? dup? tiparele imperfecte ale acestei lumi s? lucreze în termeni dialectici decât s? se lase p?truns? de adev?rul divin, de natura haric? ?i trinitar?. Cu alte cuvinte, este mai comod s? judec?m totul prin prisma cercului limitat ?i egoistic al unor rela?ii dualiste, între noi ?i altceva sau altcineva, decât s? ne l?s?m covâr?i?i de lumina purificatoare a Logosului ?i s? accept?m primordialitatea în toate a gloriei lui Dumnezeu, trinitarian deci.

Doctrinele cristologice ?i trinitariene s-au maturizat ?i cristalizat dogmatic ca articole de credin?? ale Bisericii, adic? ale credincio?ilor nu ale fiec?rui individ, în perioada de ascensiune politic? a cre?tinismului, culminând cu Sinoadele Ecumenice de la Nicea ?i Calcedon. Începând îns? cu vreo 500 de ani în urm?, dar accelerat ?i f?r? oprire în ultima sut? de ani s-au f?cut ?i se fac eforturi calculate de devalorizare a adev?rurilor a?a zis dogmatice. Se ignor? con?tient faptul c? dac? n-ar fi exist mai înainte gândire, experien??, tr?ire, credin?? religioas? care s? stea la baza dogmelor, dogmele n-ar fi existat. A fost îns? ?i este nevoie de dogme religioase, de articole de credin??, de adev?ruri acceptate de Biseric? pentru a se putea discerne, verifica ?i confirma dac? experien?ele religioase, teofaniile, interpretarea acestora de c?tre credincio?i ?i comunitate sunt autentice, reale, adev?rate, inspirate de Duhul Sfânt, în spiritul Sfintei Scripturi ?i al Tradi?iei Bisericii.

Interpretând textul biblic revelat prin prisma Tradi?iei Biserice?ti care reprezint? lucrarea de mântuire a Duhului Sfânt în lume, este necesar ca oamenii de credin?? s? ajung? la un moment dat la un consens cu privire la regulile unei bune ?i cât mai corecte interpretari teologice a textului sacru. Încercând s? în?elegem textul sacru, taina divin?, ajungem la o limit? a puterii logicii de a discerne ?i evalua, la un hotar al ra?iunii pe care trebuie s?-l marc?m ca atare pentru a nu ne r?t?ci. Acest punct de referin??, stabilit prin consens sobornicesc ne ajut? s? ne putem întoarce la realitate, s? ne orient?m când facem pasul dincolo de acest hotar spre transcenden?? ?i gloria divin?. Acest popas contemplativ este necesar urcu?ului duhovnicesc al inteligen?ei omene?ti spre cunoa?terea adev?rului care ne face liberi.

În con?tiin?a Bisericii nu exist? un zid de separare între dogm? ?i via?a Bisericii sau tr?irea religioas?. Dimpotriv?, una afirm? ?i confirm? pe cealalt?, una nu poate exista f?r? cealalt? f?r? a se ajunge la abera?ie ?i erezie. Biserica nu s-a gr?bit s? instituie dogma atâta timp cât nu a fost absolut necesar. A?a se explic? faptul c? îns??i Sfintele Taine care sunt piatra de temelie liturgic? a vie?ii biserice?ti apostolice ?i sobornice?ti nu sunt înc? formulate dogmatic de vreun Sinod Ecumenic. Dar aceasta nu înseamn? c? Biserica nu ar putea ajunge cândva la concluzia c? dogmatizarea Sfintelor Taine este necesar? atunci când de pild? promotorii ereziei relativiste a?eaz? în jurul Bisericii schelele ?i buldozerele intelectuale ale deconstruc?iei religioase. Aceste for?e ideologice care se declar? în principiu “anti” sau “a-dogmatice” sunt de fapt foarte dogmatice în propriile programe ?i principii de gândire, propagand? ?i ac?iune. De pild? dogma naturalist? oficial?, anti-transcedental?, nu accept? contraargumente nici m?car ra?ionale ori ?tiintifice, ci arogant refuz? aprioric orice idee realist? sau non-realist? de nuan?? ori inspira?ie religioas? considerandu-le „ab initio” abera?ii, iluzii ?i absurdit??i. Dac? întradev?r acesta este crezul religios al unora, sau al multora, mai cu seam? a celor cu veleit??i intelectuale, cu preg?tire academic? ?i cu formare ori cu un sistem de gândire ?tiin?ific, fie acestora ?i la fiecare dintre noi dup? credin?a lor. Fiecare are dreptul s? cread? sau s? nu cread?, s? aib? o convingere religioas? ori nu. Dar dac? exist? oameni care nu neag? darul ra?iunii ci prin har, ra?iune ori intui?ie au ajuns la concluzia c? prin credin?? au descoperit ori li s-a revelat ?i o realitate dincolo de limitele ra?iunii, este nedrept s?-i împiedici prin orice mijloace s?-?i urmeze viziunea. Nu este ra?ional ?i drept s?-i for?ezi s? accepte deci decât dogma reduc?ionist? naturalist-ateist? propagat? ?i propov?duit? ast?zi prin toate mijloacele de comunicare.

Dac? nu exist? nimic în afara textului, incluzând a textului sacru, a?a cum propov?duesc apostolii deconstructivismului, atunci religiile, incluzând cre?tinismul nu sunt decât fic?iuni literare, fabula?ii, pove?ti de adormit copii. Tot astfel, dac? nu exist? fapte aparte, miracole, adev?ruri absolute, ci doar interpretari ale acestora, atunci sunt tot atâtea fapte ?i adev?ruri câte interpret?ri. ?i intepretarea cea care este îng?duit? s? fie predat? în ?coli ?i povestit? copiilor care nu au adormit înc? în fa?a telefonului inteligent, interpretarea care prime?te fonduri de finan?are ?i cercetare, dreptul de „bun de tipar” ?i de publicare ?i distribu?ie planetar?, de a fi disiminat? ?i promovat? prin mass-media este interpretarea deconstructivist?, edi?ia autorizat?, oficial?, postmodernist?. Astfel, cine de?ine mijloacele de comunicare cele mai puternice ?i mai sofisticate în contextul în care totul este relativ are ?i monopolul asupra noilor dogme profane ori neo-p?gâne ?i naturaliste ale deconstructivismului. Admi?ând c? ar exista ?i a?a zisa proiec?ie antropomorfic? de la Feuerbach cetire, c? religia nu ar fi decât „opiumul poporului”, c? îns??i credin?a religioas? n-ar fi decât un vis freudian al omului dup? paradisuri imaginare, toate aceste argumente deconstructiviste nu reprezint? nici o dovad? ori garan?ie c? Dumnezeu nu exist?, nici vreo dovad? logic? ?i ra?ional? c? nu am avea alt? alternativ? verosimil? decât s? accept?m lega?i la ochi dogma naturalist-ateist?. Ce au Ierusalimul, Atena, Roma, Constantinopolul ?i ce-a de-a treia Rom? cu deconstructivismul de la Paris? Faptul c? propaganda unor revolu?ii nu se termin? niciodat?.