Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

La Târgul Gaudeamus

de Rodean Stefan-Cornel

În perioada 25-26 noiembrie 2017 am vizitat ?i am participat cât am putut de mult (lans?ri de carte, expozi?ii, conferin?e, achizi?ionarea de volume, întâlniri cu prieteni) la Târgul Interna?ional Gaudeamus Carte de înv???tur?.
„De vin?” a fost, în primul rând, o prieten? care m-a invitat la lansarea c?r?ii ei, activitate despre care nu o s? spun decât c? a fost perfect organizat? ?i desf??urat? în condi?ii foarte bune. A?a c?, o relatare am?nun?it? a evenimentului s-ar cere s? fie foarte serioas?, dar eu, inten?ionând s? scriu un text cât de cât umoristic, o s? m? refer la altele...

De la bun început fac precizarea c? tot ce voi descrie s-a întâmplat în realitate (cu foarte mici exager?ri sau inexactit??i), dar nu voi da nume de edituri, critici literari, autori, actori, cânt?re?i ?.a.m.d., din simplul motiv c? nu le-am re?inut pe toate. Dac? ?tiam c? o s? scriu un text pe tema respectiv?, poate eram mai atent ?i la astfel de am?nunte.

S? intr?m, deci, în atmosfera târgului!

La standul unei edituri este lansare de carte. Standul este un spa?iu de aproximativ 3/1,5 m cu câteva mese lipite una de alta pe care sunt c?r?i ?i, separat, este o mas? cu scaun, probabil pentru reprezentantul editurii, pe care sunt: un laptop, o agend?, un pix, un bidon de ap? plat? ?i unul de suc. În fa??, în picioare, stau 3 b?rba?i: în mijloc - cel care vorbe?te despre carte (probabil, un critic literar), în dreapta lui – autorul, iar în stânga – editorul.

Criticul, un b?rbat de vreo 60-65 de ani, cu chelie ?i o barb? cam neîngrijit?, având ni?te ochelari care nu prea stau nicicum la locul lor, cite?te de pe câteva foi de hârtie ?ifonate, cu o voce pi?ig?iat? ?i pe un ton voit dramatic:
„...fiind vorba de o literaritate a literaturii... prin acceptarea alterit??ii...”
M? uit atent în jurul meu ?i constat c? sunt singurul participant la aceast? activitate...
Dar criticul vorbe?te, mai departe, imperturbabil:
„...aventura tanatic? exemplar? a autorului...”
Editorul d? din cap, afirmativ, autorul st? crispat ?i speriat, iar eu ascult în continuare:
„...magnifice comentarii hermeneutice... degajând arome sapien?iale... în contexte extcerpate... din golul ontologic...”

La un moment dat, v?zând c? sunt, în continuare, singurul ascult?tor, m? str?fulger? gândul: „Dac? editorul, care este ?i moderator, m? confund? cu cineva care trebuia s? vin? la lansare ?i m? pune s? iau cuvântul?!”

A?a c? plec repede ?i ajung la standul altei edituri, mai mari (?i editura ?i standul), la care cineva vorbe?te în fa?a unui auditoriu... mai numeros decât cel de la precedenta lansare la care am participat. Transcriu din memorie ce am auzit:

„...am fost rugat de doamna redactor de carte ...(Icsulescu)... s? scriu câteva fraze pentru ultima copert?, despre romanul de debut al unei tinere prozatoare. Eram foarte ocupat cu alte proiecte, am încercat s? refuz, dar a insistat, spunând chiar c? o s?-mi plac? lectura. Primul lucru pe care l-am f?cut, dup? ce am fost de acord s? citesc romanul ?i l-am primit prin e-mail, a fost s? verific dac? în carte apare cuvântul „acest”. În opinia mea, dac? un autor îl folose?te în scrierile sale, înseamn? c? a f?cut toate ?colile la f?r? frecven??, cu profesori chiulangii ?i nu are nicio ?ans? s? devin? prozator adev?rat. Aceea?i situa?ie este cu viitorul academic. Imagina?i-v? ce groaznic sun?, într-un dialog, întrebarea „Ce p?rere ave?i despre acest copil?”. Sau formularea „Voi merge la WC”...
Cele dou? criterii, expuse ?i exemplificate cu fermitate, m? cam tulbur?, nu pot s? m? mai gândesc la altceva ?i plec... f?r? nicio ?int?.

Dup? mai multe minute m? opresc într-un spa?iu, situat sub o scar? central?, dotat cu vreo 20-25 de scaune, la care se preg?te?te lansarea unei alte c?r?i. Este un loc, definit în programul târgului ca „sal? de festivit??i”. De?i nu seam?n? cu o sal?, nefiind delimitat prin ziduri sau u?i, este avantajat, fa?? de standuri, prin faptul c? are scaune. La mesele prezidiului sunt editorul, autorul ?i dou? femei (despre una aflu c? este actri??), iar în sal? vreo 7-8 persoane.

Începe editorul:
„Autorul a c?rui carte o prezent?m ast?zi este medic, a f?cut facultatea la Cluj...”
„La Ia?i” – corecteaz? cel în cauz?.
?i dialogul, care nu are niciun sens, în opinia mea, continu?:
„...a profesat în ?ar?, ca medic anestezist, câ?iva ani”
„...anestezist mai târziu, pentru început am fost internist...”
„...apoi a emigrat în Germania la Freiburg...”
„...întâi la Passau...”
?i... tot a?a înc? vreo câteva minute...

Între timp, pe scaunele din jurul meu s-au mai a?ezat dou? fete care spuneau c? la WC este o coad? prea mare ?i ar trebui s? mai a?tepte pu?in aici, un tân?r care întreba de o priz? ca s?-?i încarce telefonul ?i o bunic? pe care „o b?tea” pantoful drept ?i s-a rugat de nepo?elul de 11-12 ani care o înso?ea s? fac? o pauz?, dac? tot sunt scaune, ea s? se odihneasc? iar el s?-?i m?nânce lini?tit biscui?ii.

Editorul, mascându-?i iritarea evident?, cauzat? de „contrele” scriitorului, continu?:
„Dar, s?-i l?s?m s? vorbeasc? pe cei care se pricep la literatur? ?i, pentru c? domnul profesor... (Icsulescu)... înc? nu a sosit (?ti?i, circula?ia în Bucure?ti este dat? peste cap din cauza repeti?iilor pentru Parada de 1 Decembrie), îl invit?m pe alt distins domn înscris la cuvânt s? ne vorbeasc?... dar... m? scuza?i... lipse?te... sper?m s? ajung? în câteva minute ?i, pân? atunci, îl rug?m pe renumitul cantautor... (Igrec)... s? ne delecteze cu câteva melodii.”
Invita?ie la care, cel al c?rui nume a fost invocat, r?spunde:
„Înc? nu sunt preg?tit, am probleme cu sta?ia...”
Dar moderatorul nu se las?:
„Atunci s? o rug?m pe frumoasa doamn? de al?turi, talentata actri??... (Zet)... s? recite ceva din crea?ia autorului prezentat ast?zi.”
„Îmi pare r?u, nu pot deocamdat?, pentru c? recit?rile mele trebuie s? fie pe un fond muzical asigurat de cantautor” – r?spunde încurcat? „frumoasa doamn?”.

Pân? la urm? vorbe?te doar autorul ?i, într-o pauz? de respira?ie a acestuia, dintr-odat?, din difuzoare r?sun? glasul puternic al cantautorului: „Trece?i, batalioane române, Carpa?ii...”
Pu?tiul de lâng? mine sare sprinten de pe scaun ?i începe s? m?r??luiasc? spre ie?ire, precum solda?ii la parad?, în timp ce bunica lui îl implor?: „Mai stai pu?in iubitule, c? înc? m? doare piciorul ?i cântecul îmi place tare mult!”

Plec ?i eu, gândindu-m? c? trebuie s? ajung cât mai repede la Sibiu, în fa?a laptopului, s?-mi verific toate fi?ierele, s? caut cuvântul „acest”, apoi s? m? l?muresc asupra „viitorului academic”. Emo?iile sunt foarte mari! Am sau nu vreo ?ans? ca scriitor?

Rodean Stefan-Cornel (rodean) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro