Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Zile de var?

de Maria Tirenescu

La începutul lunii iulie, familia Albu ?i-a programat t?ierea lemnelor. Cu o s?pt?mân? în urm?, vorbiser? cu muncitorii care t?iau lemnele unui vecin. Ace?tia spuseser? c? miercurea urm?toare nu au nimic planificat.

În ziua cu pricina, în jurul orei opt, sosi Ion, omul care trebuia s?-i ajute la c?ratul butucilor, cel care îi ajuta de fiecare dat? când aveau ceva mai greu de f?cut.

- Ce s-o fi întâmplat? De ce nu vin ?ia cu circularul? Bine am vorbit cu ei!
- Au telefon?

În acest timp, doamna Ana adusese cartea de telefoane. C?utar? dup? numele de familie, nu ?tiau prenumele proprietarului, ?i dup? strad?. Aveau idee unde locuia cel c?utat.

Domnul Albu a în?eles confuzia: proprietarul utilajului n-a sesizat c? sunt numere diferite pe aceea?i strad?. În final, i-a asigurat c? muncitorii sosesc în cel mult dou? ore. Ion era obosit. Fusese cu o zi în urm? la Alba Iulia ?i ajunsese târziu acas?. A plecat s? se odihneasc? pu?in, eventual s? doarm?.

Înainte de ora 11, muncitorii de pe circular terminaser? lucrul. A revenit ?i Ion preg?tit s? ajute la transportul butucilor în magazie.

Se mobilizaser? cu to?ii. Doamna avea de lucru ?i la buc?t?rie, dar ajuta ?i la cl?ditul lemnelor în magazie sau la înc?rcatul roabei.

Era cald, oboseau repede. Ritmul îl impunea Ion. El avea antrenament la opera?iunile care presupuneau efort fizic sus?inut. Înc?rca roaba ?i c?ra butucii de la poart? pân? în magazie.

Mircea le stivuia. Cl?dise în trepte butucii. În por?iunile mai înalte, Ana îi d?dea câte un butuc. Magazia are aproape trei metri în?l?ime.

- Eu nu mai pot! Am obosit! spunea Ana.
- Sigur c? mai po?i!
- Am transpirat ?i aici e rece, e curent! Merit? s? fac o amigdalit??

Ion muncea cu spor. Ana abia reu?ea s? îi dea lui Mircea butucii, înainte s? soseasc? Ion cu alt transport.

- Ioane, ?tiu c? e?ti puternic, e?ti înv??at cu lucrul. Nu te mai gr?bi, c? eu nu pot s? lucrez în ritmul t?u! Am obosit! ?tii bine c? am lucrat într-un birou, nu f?ceam efort fizic. În plus, acum sunt ?i pensionar? de câ?iva ani buni.
- Am în?eles, An?! Mergi de te odihne?te pu?in! M? ajut? Ion!

Femeia s-a dus la buc?t?rie s? preg?teasc? masa de prânz. A f?cut rapid o garnitur? la friptur? ?i o salat? de ro?ii.

Cei doi b?rba?i s-au a?ezat obosi?i la masa preg?tit? în curte, sub vi?a de vie. Au b?ut câte un p?h?rel de ?uic? întoars?. N-au fost în stare s? m?nânce decât câte o farfurie de ciorb? de ardei umplu?i. În Ardeal se face o ciorb? ca de peri?oare, dar amestecul ca pentru peri?oare se pune în ardei. Se serve?te cu smântân?.

Fiindc? to?i erau obosi?i, au decis s? se odihneasc? o jum?tate de or?. Tocmai sosise trenul de la Alba Iulia. Era aproximativ dou? ?i jum?tate.

Ion a r?mas în curte, pe ?ezlongul a?ezat la umbra vi?ei de vie. Ana ?i Mircea au preferat s? intre în cas?. Nu dup? mult timp, au auzit zgomotul f?cut de roab?. Au ie?it. Ion le-a povestit c? n-a putut s? doarm? de mu?tele care îl tot ciupeau. Ana le-a servit câte o cea?c? de cafea ?i ?i-au reluat vechile activit??i.

- Mai sunt vreo ?apte roabe! spune la un moment dat Ion.

S-a dovedit a fi doar cinci. Ana i-a l?sat pe b?rba?i s? termine de transportat ?i stivuit lemnele ?i ea a plecat la buc?t?rie.

Era cald, obosiser?... Invita?i la mas?, cei doi n-au fost în stare s? m?nânce aproape nimic. Ion a b?ut dou? c?ni cu vin în care ?i-a turnat pu?in? ap? mineral?, apoi a plecat.

În mijlocul cur?ii r?m?seser? dou? gr?mezi de rumegu?. Ana se uit? la barometru. Nu anun?a ploaie, chiar dac? mu?tele l-au nec?jit pe Ion. Spuse c? se va ocupa diminea?? de adunatul ?i depozitatul rumegu?ului. Era prea obosit?.

A doua zi, de diminea??, Ana m?tur? curtea ?i umplu doi saci de plastic cu rumegu?. Pe la 11 a avut o stare de nelini?te... Se gândea c? era posibil s? fi r?cit în magazie. Transpirase ?i st?tuse cam mult în curent.

Femeia a intrat în cas?, a luat o aspirin?, a pornit laptopul s? asculte Radio România Actualit??i online, s-a acoperit cu o p?tur?. La un moment dat, n-a mai auzit nimic. A?ipise.

Când s-a trezit, nu se sim?ea bine. A mâncat câteva fructe, era foarte cald. Nu a mai mers s? adune rumegu?ul r?mas. A oprit laptopul ?i a r?mas s? mediteze în lini?tea ?i r?coarea camerei. Oricum, în starea în care era, orice mi?care o deranja.

Câteva tunete au trezit-o din medita?ie. Fereastra camerei în care se odihnea d?dea spre sud. Nu vedea nici un nor.

A ie?it. Pe partea de sud, cerul era senin, dar în rest era negru. A f?cut câteva fotografii ?i a fugit la barometru. Presiunea atmosferic? era la limita de vreme bun?.

A dus un sac cu rumegu?. Când a revenit dup? al doilea, vântul a început s? sufle cu putere. Se îndoiau ?i se r?suceau pomii. Ana a alergat s? închid? ferestrele ?i s? adune ceea ce se putea uda de prin curte.

Trenul a sosit cu întârziere. Ana ?i-a spus c? a trecut pu?in peste ora 3. A acoperit cu un sac de plastic roaba în care se afla rumegu?ul cernut ?i a fugit în cas?.

A început s? picure ?i de afar? se auzea un zgomot neobi?nuit. Fiind desc?rc?ri electrice, Ana s-a gândit c? e mai bine s? scoat? din priz? laptopul. Când s-a aplecat, o buc??ic? de grindin?, cât un bob de maz?re, a c?zut pe covor. Fusese atât de concentrat? s? strâng? lucrurile din curte c? nici nu observase grindina.

Privi pe geam. Poaia cu grindin? de dimensiuni mici r?p?ia pe frunzele pomilor ?i plantelor pe care ea le îngrijea cu pasiune. A f?cut câteva fotografii prin fereastr?. Curtea era plin? de boabe de grindin? cât maz?rea. Apa de ploaie ducea frunze, crengi, mere mici c?zute în timpul furtunii, piersici verzi... Toat? nebunia a durat mai pu?in de o jum?tate de or?.

Ana a ie?it s? vad? urm?rile ploii. Înc? mai erau boabe de grindin? netopite. Pe cimentul din curte erau fragmente de frunze, în special de vi?? de vie. Erau ?i câ?iva ciorchini rup?i. În mi?carea spre poart?, apa a deplasat a?chiile care r?m?seser? pe ciment. Ici, colo, câteva piersici necoapte r?m?seser? nemi?cate. Sub m?rul de var? era ceva mai colorat. Au c?zut, antrenate de vânt sau ploaie, multe mere. Unele de sp?rseser? în momentul în care s-au lovit de trotuar. Altele fuseser? deplasate de apa care se scurgea spre poart?. Cele mai mari au r?mas pe loc, oprind crengu?e ?i frunze.

Femeia ie?i în strad?. Nu era nici o vecin? cu care s? vorbeasc?. Pe mijlocul str?zii cândva asfaltat? ?i îngrijit?, curgea ap?. De când se oprise ploaia, debitul apei se mic?orase. Ana voia s? vad? râul. Era destul de mare. Apa c?ra peturi, buc??i de lemn, cutii, ambalaje..., ca de cele mai multe ori când ploua. Nu era tulbure cum fusese în urm? cu ceva vreme.

În mai pu?in de o or?, cerul s-a degajat, iar soarele ardea. Rumegu?ul nu mai putea fi depozitat. Trebuia s? se usuce ?i abia dup? aceea s? fie dus în magazie.

- Mircea, eu merg s? v?d ce au fotografiat tinerii. Nu pot s? adun rumegu?ul.
- Bine, An?! Eu m? uit la televizor, s? v?d cum a fost pe la al?ii.

Ana intr? în cas? ?i porni laptopul. Era curioas? s? vad? ce fotografii au postat prietenii ei din ora?. Cea mai interesant? fotografie a fost f?cut? de un b?iat care locuia le bloc. „Prinsese” un fulger. Celelalte fotografii era comparabile cu ale ei.

În acea sear? nu a mai ie?it la poart?. Facebook-ul din strad?, a?a numeau vecinele adun?rile lor de la poart?, func?iona în special diminea?a. Pân? atunci, toat? lumea aduna informa?ii de la televizor, de pe internet sau vorbind cu rude ?i prieteni.

Ana vedea partea bun? a ploii. Gr?dina ei se înviorase. Va face ordine în diminea?a urm?toare!

Maria Tirenescu (Miorița Alba) | Scriitori Români

motto: un om intre oameni

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro