Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Hugo.

de Ciupureanu Dan



În cel mai frumos sat, pe cea mai îndep?rtat? planet? din galaxie, tr?ia un b?ie?el care se numea Lucas. Nu demult, Lucas împlinise patru ani?ori. El avea o gr?mad? de juc?rii, îns? nu prea se juca cu ele.

- S-ar putea s? fiu lâng? canapea, zise Hugo.
- Nu e?ti nici aici, r?spunse Lucas.
- Cu cine vorbe?ti acolo, Lucas? Strig? bunica lui din buc?t?rie.
- Cu nimeni, mamaie.
- Înseamn? c? mi s-a p?rut.
- Da, ?i s-a p?rut.
- Nu m-ai g?sit nici pân? acum, zise Hugo.
- Vorbe?te încet, c? ne aude, zise Lucas în ?oapt?.
- Lucassss, strig? bunica sa, treci la mas?.
- Nu mi-e foame!
- ?i-am zis s? treci la mas?, s? nu avem discu?ii.
- Nu te duce, mai stai, zise Hugo în ?oapt?.
- Dar trebuie s? m? duc, r?spunse Lucas, tot în ?oapt?.
- Cu cine tot vorbe?ti acolo? îl întreb? bunica.
- Cu nimeni!
- Vino la mas?, c? se r?ce?te supa.
- Vin.
Iar Lucas se a?ez? la mas? ?i începu s? m?nânce, în timp ce bunica lui sp?la vasele din chiuvet?. Hugo st?tea sub mas? ?i îl gâdila pe t?lpi, iar Lucas se pr?p?dea de râs.

- De ce râzi, iubitul meu? îl întreb? bunica.
- M? gândeam la ceva.
- Atât de amuzant?
- Da, iar apoi râse din nou.

Lucas termin? de mâncat toat? supica ?i se duse împreun? cu Hugo în camera sa.

- Într-o zi o s? le povestesc de tine, zise Lucas.
- S? nu faci asta!
- De ce?
- Dac? un singur cuvân?el vei spune despre mine, voi disp?rea ?i nu m? voi întoarce niciodat?.
- Dar de ce?
- Pentru c? prietenia noastr? este un secret ?i nu trebuie s? afle nimeni.
- Ce este un secret?
- Un secret este atunci când nu trebuie s? spui la nimeni.
- Ce vrei s? ne juc?m?
- Vreau s? te ascunzi cât mai departe, iar eu s? te caut.
- Cât mai departe?
- Da. Eu r?mân în camer? ?i num?r pân? la o sut?.

Zis ?i f?cut - Lucas ie?i din camer? ?i închise u?a dup? el. Hugo se auzea cum num?r? cu voce tare. Lucas trecu pe lâng? bunica sa, care a?ipise pe fotoliu, ajunse în buc?t?rie ?i intr? în debara, apoi se gândi c? Hugo îl va g?si prea repede ?i ie?i în curte. În curte se duse dup? o gr?mad? de lemne, dar se gândi c? îl va g?si prea u?or. Lucas ie?i din curte, o lu? la stânga, apoi de dou? ori la dreapta ?i apoi de trei ori la stânga ?i ajunse în parc, îns? gândi c? îl va g?si prea u?or, a?a c? mai merse ce merse ?i ajunse la marginea unei p?duri, dar se gândi s? intre în p?dure, unde Hugo avea pu?ine ?anse s? îl g?seasc?. ?i uite a?a se f?cu noapte, iar Lucas st?tea chircit lâng? un copac, în inima p?durii. Mooor, se auzi ursul care mergea lene? prin tufi?uri. Lucas încremeni de fric? ?i nu scoase niciun cuvânt - auzise c? ur?ii sun foarte periculo?i.

- Cine e acolo? Întreb? ursul.
- Sunt eu, s? nu m? m?nânci.
- Care eu?
- Eu, Lucas.
- Ha ha ha, Lucas ?i mai cum?
- Lucas ?i atât.
- Câ?i ani ai?
- Atât, ?i Lucas îi ar?t? patru dege?ele, pentru c? nu ?tia vârsta sa decât pe degete.
- Opt ani?
- Nuuuu! Atât am, iar Lucas îi ar?t? din nou cele patru dege?ele.
- În fine, nu vârsta conteaz?. Ce caut? un copil atât de mic noaptea în p?dure?
- M? ascund.
- De cine te ascunzi?
- Nu pot s? zic.
- De ce nu po?i?
- E secret.
- Ai f?cut ceva r?u ?i ai fugit de acas??
- M? ascund de prietenul meu, ne juc?m.
- Cum se nume?te prietenul t?u?
- Dac? î?i spun numele lui nu se mai întoarce niciodat?.
- Aha! Deci prietenul t?u e imaginar.
- Ce înseamn? imaginar?
- Adic? el nu exist? decât în mintea ta.
- Ba nu e adev?rat!
- Când eram ca tine, am avut ?i eu un prieten imaginar. Nu m? jucam decât cu el. Iar într-o zi m-am f?cut mare ?i nu a mai venit.
- Cum te-ai f?cut mare?
- Am mâncat un pumn de mure ?i am crescut imediat.
- Dar de ce nu vine s? m? caute?
- Probabil acum te-ai f?cut ?i tu mare.
- Dar nu am mâncat mure.
- Poate doar simplul fapt c? ai plecat ca oamenii mari în p?dure te-a f?cut s? te faci mare.
- Crezi?
- Sunt sigur de asta.
- ?i nu o s?-l mai v?d pe Hugo niciodat? ?i niciodat??
- Acum i-ai rostit ?i numele. Dar stai lini?tit. O s? î?i apar? în vis.
- ?i cu cine m? mai joc acum? Întreb? Lucas ?i îi curse o lacrim?.
- E timpul s? î?i faci prieteni adev?ra?i.
- Ce înseamn? adev?ra?i?
- Greu de spus... cred c? înseamn? prieteni care nu vor disp?rea niciodat?.
- S-a f?cut noapte, mamaie m? caut?...
- Te voi conduce pân? la marginea p?durii, de acolo ?tii s? ajungi?
- Da. Fac de trei ori la stânga, de dou? ori la dreapta, ajung la parc, apoi de patru ori la dreapta ?i o dat? la stânga.
- Hai, urc? pe spatele meu.

?i merser? ce merser?, iar apoi, Lucas se trezi în p?tu?ul s?u, de parc? visase. Era diminea??. Merse în buc?t?rie. Bunica lui t?ia legume ?i nu-i zise nimic, de parc? nimic nu se întâmplase.

- Când am ajuns acas?? O întreb? Lucas.
- Dar ai fost plecat undeva?
- Am fost toat? noaptea în p?dure, m? pierdusem, apoi ursul m-a condus...
- Ai visat, iubitul lui mamaia. ?i îl s?rut? pe frunte.
- Ne juc?m? Întreb? Hugo de sub mas?.

Ciupureanu Dan (C.Dan) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro