Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Întâmplări prin ger

de marius nițov

Era așa de frig în iarna aia, crăpau pietre și era prima oară când auzeam trosnind copacii. Da, un ger cumplit cum nu mai văzusem. Bucăți de crengi ardeau într-un foc nevăzut, apoi cădeau uscate și se spărgeau de gheață. Pe jos era oglindă, doar prin unele locuri vedeai rama de zăpadă. Ce întâmplare! O clipă am stat lângă un bătrân băgat în niște cartoane, cutii de cadouri. Era imediat după Crăciun, iar străzile erau pline de cutii goale și peturi, conserve, ambalaje, așa ca în lumea balcanică. Un grup de tineri a trecut fără să-l bage în seamă și arăta ca un Moș Crăciun aruncat din casă de nu știu ce fițoși, că nu le adusese cadourile dorite. Am dezbrăcat haina și i-am pus-o pe umerii ascuțiți, într-o clipă am trecut strada la un magazin să-i cumpăr ceva de mâncare. Niciodată nu mi-am pus în gând să spun că-i dau de pomană. Nu cred în pomeni, chiar dacă se bate atâta monedă pe genul acesta de dărnicie rituală. Făcusem totul dintr-un gest obișnuit de solidaritate, mai ales în condițiile acelea. Dacă aș fi avut cum, îl luam acasă, cum l-am mai luat pe un bătrânel care pierduse trenul de Iași. Când m-am întors da la magazin, în locul acela nu mai era nimeni, doar o bucată de ziar pe care scria: Domnul S-a Născut! Și mi-am adus aminte cuvintele: “Ori de câte ori veți da sau ajuta pe unul dintre aceștia aflați în nevoi, să știți că mie îmi dați, mă ajutați!” Câți mai înțelegem importanța acestor cuvinte, fără să așteptăm neapărat prilejul unor sărbători. Eram cu mâncarea pentru bătrânul care dispăruse nu știu unde, că nu avea nicio poartă sau ușă prin apropiere, iar mașinile nu circulau la ora aia din dimineață. După câțiva pași, o cățelușă costelivă a apărut ca din pământ, atât cât să înțeleg cui aveam să-i fac cinste. O lumină caldă mă învăluia ușor, nu simțeam în niciun fel gerul năpraznic din zorii dimineții.

marius nițov (marius nițov) | Scriitori Români

motto: Universul e cel mai performant computer, noi, un joc de supraviețuire. E atâta frumusețe în ființa mea, moartea și-a declarat falimentul!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro