Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Rânduri rânduri de fiinte

de Bejliu Anne-Marie

- Dac? timpul n-ar mai curge, Victore, probabil c? noi doi am deveni puncte în?irate pe spirala vie?ii neajungând unul la cel?lalt. Tu ce ai face în acele momente?
- Sigur a? s?ri peste toate nodurile energetice ?i te-a? lua de urechi, c? numai prostii spui uneori, Anna.Tu, f?r? clovnul t?u interior, ce ai mai fi ca fiin?? de lumin?, ca fiic? a Domnului?
M? uit cruci? la el, el râde ?i m? împunge prietene?te cu coiful lui ascu?it din care tot scoate jocurile acelea dificile... aparent dificile.
Are dreptate. Ce a? fi eu f?r? suflet, f?r? inima vie, imateriala inim? care bate altfel decât cea fizic? ?i care are nevoie de un infinit de infinituri de fotoni impregna?i cu iubire pentru a func?iona, pentru a m? ajuta cu creierul ei energetic, prea fin pentru a fi definit în materie, s? ating în?elepciunea clovnului, a lui Victor. ?tiu c? nu o voi atinge, dar m? ajut? el cu câte un infinitezimal foton impregnat cu iubire, s? o ating. M? înva?? continuu cum s? m? joc, cum s?-i dezleg nebuniile de jocuri în care m? absoarbe ?i apoi m? scuip? ca pe o coaj? de s?mân??. Coaj? coaj?, dar e de floarea soarelui ?i odat? cu expulzarea asta dureroas?, mai cuprind în iri?i un r?s?rit, un apus înfocat ?i un amurg sfios, aproape adormit de blânde?ea ?i r?coarea cu care Victor îl a?terne în ?i prin mine. Noaptea, nu ?tiu de ce luna m? împunge chiar dac? e plin? ?i cu atât mai mult, dac? este un corn banal pe care-l moi cu laptele universului ?i-l molf?i cuminte visând c?l?toriile spiritului împletit cu sufletul prin locuri stranii, sau locuri familiare mentalului t?u nelini?tit.

***

În toate e un fel de transhuman??, pentru c? cineva mai tr?ie?te într-un ochi, s? ciupeasc? de pe margini grâul verde? (- întreb ?i las pleoapa s? cad? pe fila câmpului suspendat undeva între da ?i nu).
Pe unde curg picioarele oilor, dac? dincolo de hotare sferele cere?ti explodeaz?, iar cu?itele falsit??ii irump în t?cerea cerut? de El? ?i totul este pentru un respiro prelung, în globul ocular al existen?ei, în perpetua cer?etorie a în?elegerii Iubirii Sale.
Tabloul se prelinge în palma timpului uimit. El prive?te ?i trece... O oaie, dou?... ?apte oi ?i fantoma unei ploi în care prima ?i ultima pic?tur? alc?tuiesc infinitul.

- Victore, a?a-i c? uneori disperarea de a nu r?mâne singur te înva?? s? dai la o parte straturi peste straturi otr?vite cu iluzii, minciuni, r?utate uman? ca s? po?i descoperi punctele forte ale frumuse?ii umane? Mult? vreme am suferit de singur?tate, pentru c? nu reu?eam s? m? împac cu mine îns?mi ?i Doamne Doamne mi-a adus în cale oameni de toate nuan?ele culorilor vie?ii, ale umanului în care, vrând nevrând, noi to?i ne sc?ld?m neîncetat cât tr?im în înveli?ul acesta de p?mânt.
Unii p?reau la început modele sau tipare clare ale binelui uman, dar la fel ca în medita?ia decojirii unei cepe, pas cu pas încerc?rile tr?ite al?turi de ei îi dezveleau ?i de multe ori am fost dezam?git? neg?sind decât sl?biciune a firii, o autoiluzionare concentrat? care le determina o bucurie cronic? de a m? obliga ?i pe mine s? m? autoiluzionez, ori eu sim?eam clar c? iluziile într-o via?? ca a mea nu-?i au locul, sunt nocive fiin?ei mele, trezirii fiin?e mele la adev?rul unic, adev?rul existen?ei universale.
De multe ori am p?strat leg?tura cu aceste persoane ?i cred c? dualul, care m? une?te cu ele, m? determina s? m? las purtat? la rându-mi de valul acela, chiar dac? în str?fundul inimii eram con?tient? c? îmi fac r?u.
-Anna, totul se leag? în univers ?i pot spune cu t?rie c? tot ceea ce ai tr?it a fost pentru cre?terea ta, pentru înt?rirea sufletului ?i cur??area în timp a c?ilor zborului meu printre punctele c?l?toriei fiin?ei tale. Cândva te vei elibera lesne de toate fiin?ele care sim?i c? nu sunt reactivi în reac?iile alchimice sau poate c? sunt mult prea reactive ?i genereaz? la un moment dat bulversarea întregului proces evolutiv al fiin?ei tale.
În via?a ta au venit rânduri rânduri de fiin?e ?i nu le pot numi superioare sau inferioare, ci mai degrab? în diferite faze ale propriei evolu?ii ca fiin?e de lumin?. O parte accept? adev?rul, faptul c? este t?ios ca un cristal, altele prefer? scaldul intens în n?molul iluziilor. Nu te mai nec?ji, este alegerea lor instinctiv? sau nu, pentru c? omul iube?te comoditatea mai ales pe cea mental?. ?i odat? ce comoditatea mental? le este la bra? tot timpul, nu mai pot vorbi de sufletesc ?i spiritual. Totul vine în celelalte dou? planuri superficial. M? iart? c? spun a?a, dar e o mare fâsâial? sufleteasc? ?i spiritual? în lumea de azi. De asta v?d ?i vezi ?i tu cum r?ul, urâtul î?i înal?? frun?ile declarându-le regale, nimicind tot ceea ce poate în?l?a omul deasupra condi?iei de la care porne?te singur în fa?a lui Dumnezeu, ca un copil în ham când porne?te a descrie primii pa?i.
Mai vorbim despre asta. Acum stau ?i privesc un bob de rou? pe frunza inimii tale ?i poate c? te voi invita la un nou joc... Cine ?tie!

***
M? gândesc acum la durere ?i întreb pe to?i aceia care-mi spuneau odat? c? m? ascund în spatele ei, dac? ei nu cumva continu? s? o fac?, folosind alte ?i alte tertipuri pentru a se p?c?li singuri c? nu o fac.
Nu m-am gândit la durere ca la acel ?or? din material alb care protejeaz? fiin?a. Am vrut s? o exprim, s? o macin exprimând-o. Era un mecanism de autoap?rare prelungit în exterior. Acum îns?, durerea a devenit velin?a de sub care încerc?rile mele, reu?ite, sau nu, îmi relev? propria fiin??. Acea fiin?? de care f?r? s? ?tiu m? ascundeam.
C?l?toresc prin subterane uneori ?i acolo, p?strat? artificial, este lumin?. Totu?i, ceva lipse?te mereu de acolo ?i atunci, închid în mine frica de zidurile alb negre, de p?tratele pe care via?a joac? în fiecare frac?iune de timp cu mine ?ah, privesc umbrele care se preling pe ele ?i apoi, încep s? scriu.
Am întotdeauna cu mine palmele, degetele, memoria. Când ies din tuneluri, m? reped la soare s?-l întreb de câte ori a r?s?rit, de câte ori a apus ?i, de câte ori a l?sat amurgul s?-i s?rute nop?ii metaforele. Îmi spune s?-i privesc fiin?a în oglind?. Voi afla sigur.
Se face lini?te. M? îndrept t?cut? spre mine, spre casa din care nu pot sc?pa prea curând. Gândesc alunecarea aceea prin tunelurile subterane. Reînvie visele cu lifturile orizontale, apoi cele verticale declan?eaz? flashurile cu toate acele încerc?ri în care am pierdut ?i m-am câ?tigat, învinuindu-mi mintea c? nu a re?inut punctele de sta?ionare.
Mda... Poate voi reu?i cândva... poate voi reu?i.
A?tept visele cu lifturi s? revin?, pentru a le putea descrie timpii de foc, de ap?, de aer, de lemn, de metal. Toate sunt sunete c?zând în timpul biologic al fiin?ei, odat? cu pietrele pe care le ridic în cotidian, pentru a le încerca duritatea, cântecul... farmecul.

Anne Marie Bejliu, 7 noiembrie 2017

Bejliu Anne-Marie (AnMar) | Scriitori Români

motto: "Sunt un clown, colec?ionar de clipe." - Heinrich Boll

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro