proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ajuns la patruzeci ?i unu de ani, cu facultatea terminat? ?i cu un loc de munc? bine pl?tit la stat, Gabriel Bucur, se gândise c? sosise timpul s?-?i pun? ?i el pirostriile. Ca b?rbat ar?ta foarte bine, era înalt, brunet, cu ochii alba?tri, gen Pierce Brosnan. Dintotdeauna se bucurase de mare trecere la femei, motiv pentru care îi fusese destul de greu s? se opreasc? la una. Rela?ia cea mai lung?, care începuse cu un an în urm? ?i care continua ?i în prezent, se dovedise mai puternic? decât î?i închipuise, nereu?ind s? renun?e la cultivarea ei, cum se întâmplase în cazul celorlalte. Frumoasa actri??, Aura M?rginean, îi cam tulburase min?ile, instalându-se confortabil la bordul existen?ei sale. Acceptase s?-i fie prieten? ?i amant?, f?r? nicio obliga?ie sentimental? sau material?, ceea ce, pân? la un anumit punct, le convenise la amândoi. Bucur deschise cândva discu?ia despre c?s?torie, dar Aura nici nu voise s? aud?.
- Nu ne este bine a?a! îl întrebase ea retoric, ad?ugând, în final, o maxim? plin? de în?elepciune. C?s?toria e ceva al dracului de complicat ?i nu cred c? sunt preg?tit? pentru aceasta!
- ?i mersul pe jos e complicat, obiect? el, totul e al dracului de complicat în lumea aceasta! Întrebarea mea era, mai degrab?, formal?, n-o lua atât de abrupt!
- Altfel spus, voiai s? purt?m o discu?ie de principiu?
- Ceva de genul ?sta!
- M? rog, putem discuta ?i despre o ipotetic? c?l?torie pe Marte, nu ne cost? nimic, dar rezultatul este acela?i! Ca s? fiu sincer?, nu exclud ideea c?s?toriei în totalitate, dar n-o v?d realizabil? mai devreme de zece-cincisprezece ani!


Aura M?rginean era ?i directoarea teatrului „Oedip”. Juca în mai toate piesele din repertoriu, reu?ind s? acopere destul de bine ?i partea administrativ?. E drept, toate acestea îi ocupau o mare parte din via??, l?sându-i pu?in timp pentru nevoile sale personale, care nu erau pu?ine, nici simple. Excluzându-l pe Bucur din aceast? ecua?ie, frumoasa actri?? f?cea fa?? cu mare efort avansurilor admiratorilor, personaje sus-puse, aproape imposibil de refuzat sau ignorat. În ultima vreme, ap?ruse unul, Costache Arvinte, procuror de profesie, c?ruia îi picase cu tronc. Individul, un tip m?run?el, foarte slab, cu umerii obrajilor ie?i?i proeminent în afar? ?i fa?? ciupit? de v?rsat de vânt (semn al unei copil?rii nefericite!), îi displ?cuse de la bun început. Încercase în fel ?i chip s? scape de dânsul, pretextase chiar c? urma s? se m?rite cu Bucur, sf?tuindu-l s?-?i îndrepte aten?ia în alt? parte.
- Bucur nu este cumva arhitectul-?ef al ora?ului? se interes? el imediat ce îi auzise numele.
- Chiar el!
- N-ar trebui s?-?i spun, dar s-ar putea ca mâine s?-l arestez!
- Cum a?a?!
- Are un denun? foarte urât de luare de mit?, care s-a confirmat!
Femeia se a?ez? pe un scaun ca s? nu cad? jos.
- Po?i s?-mi spui cine l-a denun?at ?i de ce?
- Dac? treci desear? pe la mine, î?i spun! Cred c? ?i pe tine de pa?te un dosar penal! Chiar azi am primit o sesizare de la Curtea de Conturi!
- Raportul de control, murmur? ea, p?lind, mi s-a p?rut favorabil!
- L-am v?zut ?i eu, confirm? Arvinte, luând o min? de om scârbit, dar concluziile acestuia, ad?ugate dup? control, converg într-o direc?ie care nu-?i este deloc favorabil?!
O s?-?i ar?t ?i asta!

Sc?pase de dânsul f?r? s?-i promit? nimic, moment în care se urc? în ma?in? ?i porni c?tre Bucur. Fusese tentat?, mai întâi, s?-l sune, dar cum Arvinte o aten?ionase c? avea telefonul pus sub urm?rire, renun??. Se temuse s? nu-l g?seasc? în compania vreunei femei ?i s? par? c? era m?cinat? de gelozie, îns? avuse noroc. Bucur era singur.
- Ai p??it ceva? o întreb? el suprins.
Aura îi povestise dintr-o suflare ce-i spusese Arvinte ?i-?i aprinse o ?igar?.
- Nici nu ?tiu ce s? fac!
- Du-te ?i vezi ce vrea! o sf?tui el.
Femeia îl privi cu ostilitate.
- Parc? n-ai ?ti! Chiar ai luat mit??
- Î?i repet c? n-am luat niciodat? nimic de la nimeni!
- Exist? un denun??tor care pretinde c? ai luat!
- Sper s-o poat? ?i dovedi! spuse el hot?rât. Eu n-am cuno?tin?? s? fi dat sau fi luat ceva în asemenea scopuri! Sunt, într-adev?r, destui care tânjesc dup? locul meu, au mai încercat ?i pân? acum, dar nu s-au ales cu nimic!
- A zis c? te aresteaz? mâine! insist? Aura.
- Te-a luat de fraier?! Cum s? m? aresteze înainte de a m? cita?
- Ă?tia sunt capabili de orice! Pot s?-?i însceneze un flagrant de nu te vezi! Intr? unul ?i-?i arunc? pe birou o motoa?c? de bani marca?i, apoi te treze?ti cu toat? poli?ia pe cap!
- Exclus! Exist? camere de supraveghere peste tot! N-ar strica s?-?i pui ?i tu la teatru! B?nuie?ti de ce s-o fi r?sucit Curtea de Conturi?
- Probabil pentru c? n-am r?spuns cum trebuia avansurilor ?efului echipei de control! Legal, ar fi trebuit s?-mi prezinte ?i mie concluziile!
- ?i acum ce ai de gând?
- R?mân la tine! Cu ?la nu m? culc nici moart?! Fie ce-o fi!

A doua zi, în jurul orelor opt, Gabriel Bucur fusese înc?tu?at ?i ridicat de c?tre doi poli?i?ti ?i un procuror. Procurorul de caz îi ar?tase o cita?ie trimis? cu o zi mai înainte, singura problem? era c? aceasta nu ajunsese la dânsul.
- Procedural, îi explicase procurorul, nu ne intereseaz? circuitul trimiterilor (oricum confirm?rile vin întotdeauna mai târziu!), neluarea la cuno?tin?? poate, cel mult, s? însemne deschiderea altui dosar, dar nu poate greva asupra desf??ur?rii cercet?rilor în cazul acestuia! V? informez c? ave?i calitatea de învinuit ?i c? s-a emis mandat de re?inere preventiv?, pe dou?zeci ?i nou? de zile, urmând s? fi?i prezentat imediat unui judec?tor!
- Nici dac? a? fi omorât-o pe mama, nu m-a?i fi arestat ?i b?gat la zdup atât de repede! îi repro?? Bucur ironic. Sper c? n-a?i arestat-o la fel ?i pe prietena mea!
- Ast?zi, domnule Bucur, nu-i ziua d-tale norocoas?! îi r?spunse procurorul pe acela?i ton glume?. M-am ocupat personal de re?inerea ei înainte de a veni la domnia voastr?! Femeile au întotdeauna prioritate!

Ma?ina Poli?iei oprise în fa?a Judec?toriei. Nu mai fusese niciodat? pe acolo, astfel c? vederea acelor holuri ?i culoare întortochiate, orientate în toate direc?iile, precum galeriile unui labirint, îi crease un sentiment de panic?, realizând c? nu era de glum?. Undeva, pe la mijlocul cl?dirii, o z?rise pentru o clip? pe Aura, flancat? de al?i poli?i?ti, îndreptându-se c?tre ie?ire. Avea ochii înl?crima?i ?i era extrem de palid?. Îi f?cuse semn cu mâna, iar ea îi r?spunse discret, ca ?i când s-ar fi temut de ceva.
- Nu mai e mult, încerc? s?-l lini?teasc? procurorul, observând c? intrase în panic?. Uite, am ?i ajuns!
Se trezise în mijlocul unei s?li cu aspect de catedral?, printre mormane îng?lbenite ?i pr?fuite de dosare, înaintând c?tre biroul masiv de la cap?tul opus, în spatele c?ruia ?edea un b?trân sfrijit, cu ochelari ?i cu o form? destul de avansat? de Parkinson.
- S? tr?ie?ti, nea Pandele! îl salut? procurorul. Am venit dup? mandat cu inculpatul!
- Vezi ?i tu pe unde este, horc?i b?trânul, f?r? s?-?i ridice ochii dintr-o revist?, eu nu mai ?in minte!
Procurorul r?scolise printre hârtii ?i d?duse cu greu peste dânsul, constatând c? nu era semnat.
- Bag? ?i matale o semn?tur?!
B?trânul, incapabil s?-?i controleze tremurul mâinii din cauza Parkinsonului, izbuti într-un târziu s?-?i pun? semn?tura pe document.
- De acum e?ti al meu! rânji procurorul c?tre Bucur. Mi?c?!

Arvinte îl a?tepta în biroul s?u extravagant,
tol?nit într-un fotoliu.
- Ai pornit-o împotriva mea, egoistule! il lu? el la rost. Foarte r?u!
- Acum v? v?d prima dat?! ! r?spunse Bucur. Nu ?tiu la ce v? referi?i!
- Femeia, bre! îl l?muri Arvinte. Credeai c-o m?nânc? Poate c? a? fi închis ochii dac? venea asear?! Acum a?i dat de dracu`!
- Pentru asta ne-a?i arestat preventiv?
- ?i pentru asta! preciz? procurorul, luând un dosar de al?turi.
Îl r?sfoi o vreme, dup? care îi întinse o fotografie în care ap?rea el la un restaurant, nici nu-?i mai amintea care, dându-i un teanc de bancnote colegului Ilare Stroie, adjunctul s?u.
- Sigur, îl recunosc, este adjunctul meu de la care am cump?rat apartamentul în care stau! Aici îi pl?tesc de fa?? cu to?i colegii!
- N-a?i g?sit alt loc unde s? v? întâlni?i?
- A?a s-a întâmplat! Eram la o petrecere!
- Posibil, vom verifica! Partea proast? e c? Stroie adjunctul d-tale sus?ine altceva!
- Ce sus?ine?
- C? era mit? pentru promovarea în Consiliul Local a unui proiect, el fiind intermediar! Din fotografie nu rezult? dac? ai dat sau ai primit banii, dar asta nici nu mai conteaz?!
- Cum s? nu conteze, domnule procuror! Eu zic c? este destul de clar cine d? ?i cine prime?te! Pot proba cu martori c? a?a s-a întâmplat, nu ce spune Stroie, cu care, trebuie s? v? spun, nu sunt în rela?ii tocmai bune!
- Vom verifica ?i aspectul acesta!
Bucur se holb? stupefiat la dânsul.
- N-ar fi fost mai corect s? verifica?i înainte de a m? aresta?
- Atunci nu ?tiam ce ?tiu în clipa de fa??!
- Acum c? ?ti?i, îndr?zni Bucur, n-a?i putea anula mandatul de arestare?
- A? putea, cum s? nu pot, dar pentru asta îmi trebuie un argument puternic! ?tii d-ta care! Uite, ca s? nu zici c?-s al dracului, v? pot înlesni o întâlnire!

Arsenie ie?ise din birou imediat ce intrase Aura M?rginean, condus? de un poli?ist. Femeia s?rise în gâtul lui Bucur, plângând de fericire.
- Am crezut c? n-am s? te mai v?d niciodat?! ?i-am spus c? ??tia nu ?tiu de glum?!
- Da, murmur? Bucur. Legea e f?cut? doar pentru noi!
- Ai reu?it s?-l convingi c? e?ti nevinovat?
- Cred c? da. Urmeaz? s? mai fac? ni?te cercet?ri!
- S? nu-mi zici c? ne d? drumul!
- Ba chiar asta a zis, punct? el decisiv, dar cu o condi?ie!
- Care?
- S? te culci cu dânsul!
Femeia izbucni într-un hohot de râs nervos.
- Numai atât?! Dragul de el! Zi-i c? accept! ad?ug?, ferindu-se s?-l priveasc? în ochi. M? bucur c? ai avut t?ria s?-mi spui!