Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Dublura

de Aurel A. Con?u

Pân? la terminarea facult??ii, acum un an, când mi-am luat ?i titlu de doctor în drept constitu?ional, am crezut c? sunt un om normal ?i n-am avut motive s? m? îndoiesc. Dup? acest moment, n-am mai fost atât de sigur, descoperind unele ciud??enii, care mi-au dat de gândit. În primul rând, reparti?ia. M? a?teptam, ca orice absolvent de drept, s? fiu repartizat undeva la ?ar?, în vreun or??el de provincie am?rât. Spre surprinderea mea mi s-a oferit ?ansa de a r?mâne în capital? ca asistent universitar la catedra de itelligence a profesorului Nae Vulpescu (care m-a vrut acolo!). Mi-a trebuit ceva timp pân? s? m? hot?r?sc, fiindc?, a?a cum îmi imaginam eu comunitatea de informa?ii, eram departe de imaginea ?i de anvergura unui James Bond.
- Nici vorba de a?a ceva, m? lini?tise Vulpescu râzând, ast?zi lucrurile s-au mai schimbat ni?el, aspectul fizic nu mai conteaz? prea mult! A? zice, chiar dimpotriv?! O fizionomie comun? poate constitui un avantaj ! Ofi?erul de informa?ii, cum, probabil, ai auzit, trebuie s? fie un om complex, s? aib? cuno?tin?e solide de psihologie comportamental?, spirit de aventur? ?i de observa?ie, s? fie la curent cu tehnicile informatice, fotografice ?i microfotografice, de cifrare ?i decodificare a datelor, s? cunoasc? limbi str?ine, s? intre oriunde prin efrac?ie, s? planteze tehnic?, s? se foloseasc? de droguri ?i de otr?vuri, s? st?pâneasc? perfect arta seduc?iei, artele mar?iale sau s? nu aib? nimic din toate acestea ?i s? opteze pentru pozi?ia de „cârti??” ( la fel de important? ca toate celelalte!), lucru de care ne ocup?m noi aici!
- Nu în?eleg!
- Trei sferturi din aceast? munc? de strângere de informa?ii este f?cut? de „cârti?e”. Nu-i lucru u?or s? g?se?ti pe cineva dornic s? devin? „cârti??”, dar s? aib? ?i calit??ile necesare. Tu, de exemplu, cu specializ?rile tale în drept, psihologie, limbi ?i IT, e?ti, ca s? zic a?a, idealul în materie, motiv pentru care te-am ?i recrutat, dar uneori ne mul?umim ?i cu mai pu?in! Nivelul de preg?tire al „cârti?ei” se raporteaz? la obiectiv, care poate fi de importan?? foarte mare, medie sau mic?, în cazul t?u fiind un obiectiv de importan?? foarte mare, începând cu func?ia de prefect, ministru sau chiar prim-ministru!
-!?
- „Cârti?a” este infiltrat? în obiectiv prin mijloace specifice, dup? care aceasta ?ine obiectivul sub observa?ie ?i raporteaz? zilnic, având grij? s? nu se deconspire sau s? atrag? aten?ia mai mult decât trebuie. Lucru acesta poate dura zeci de ani, timp în care infiltratul este pl?tit de c?tre serviciile secrete, pe de o parte, dar ?i de cel urm?rit, pe de alt? parte, ceea ce, trebuie s? recuno?ti, nu-i r?u deloc!
Stând ?i analizând spusele profesorului am ajuns la concluzia c? era mai bine s? ajung „cârti??” într-un ora? mare, cu perspectiv?, decât un ?oar(e)ce în nu ?tiu ce c?tun, unde cu greu î?i po?i g?si un loc de munc?! Singurul disconfort îl reprezenta faptul c? trebuia s? urmez o perioad? scurt? de ini?iere sub atenta observa?ie a profesorului Nae Vulpescu.

Anul de formare trecuse repede. Înv??ase tot felul de lucruri noi, despre care nici nu auzise pân? atunci, cum ar fi circuitul actelor, regimul licita?iilor, tehnicile de „aranjare” ale acestora, influen?a rela?iilor personale ?i de afaceri, despre modalit??ile de urm?rire, de raportare ?i de camuflaj, aflând ?i despre existen?a unui proiect secret, denumit „dublura”, prin care se urm?rea controlul total asupra întregii societ??i.
- În linii mari, îi explicase Vulpescu, se are în vedere controlul generalizat asupra deciziei (la nivelul prim?riilor, prefecturilor, ministerelor, chiar ?i asupra guvernului!). Fiec?rui factor decizi?ional i se atribuie o „dublur?”, o „cârti??, care preîntâmpin? orice derapaj de la linia adev?ratei puteri (a celei din umbr?!), aflat? la confluen?a dintre interesele marilor puteri ?i interesul „nostru” de a ?ine ?ara la limita de avarie. Ne afl?m pe undeva la 80%!

Prima decep?ie venise odat? cu repartizarea în provincie. Sperasem s? r?mân în capital?, dar „omul meu”, un cunoscut om de afaceri, fusese numit „strategic” prefect undeva în nordul ??rii, ar?tând c? nici politicienii din prima linie nu erau pro?ti. Îl chema Vladimir Oprescu. M? acceptase foarte u?or, luând de bune referin?ele date de profesorul Nae Vulpescu. Ca om era foarte inteligent, dar ?i foarte superficial, având, în plus, o sl?biciune morbid? pentru femei. Nu mi-a fost prea greu s?-i accesez arhiva secret?, telefonul, familia, prietenii ?i s? ob?in informa?ii extrem de importante, Vladimir fiind num?rul doi în partidul aflat la guvernare ?i omul de încredere al ?efului de partid. A?a se face c? în mai pu?in de trei luni am reu?it performan?a de a-l compromite definitiv ?i de a crea un adev?rat cutremur la vârful puterii.

A doua mare decep?ie urmase dup? arestarea lui Vladimir ?i a so?iei sale. Cei doi copii ai lor, Anca ?i Virgil, r?m?seser? a(i) nim?nui. O vreme m-am ocupat eu de ei, încercând s? repar r?ul f?cut, dar dup? ce s-a aflat despre asta (de la o alt? „cârti??”, probabil!), am fost admonestat ?i trimis înapoi, în capital?. Atunci am în?eles pentru prima dat? în ce m? b?gasem ?i ce f?cusem, de fapt. Nimic nu justifica ac?iunile mele murdare, nici chiar patriotismul, de?i ele nu aveau nimic în comun cu patriotismul.
- Admit c? m-am în?elat, recunoscuse Vulpescu oarecum dezam?git, se mai întâmpl?! Noi nu lucr?m cu asemenea oameni, s? ?tii! Aici ori e?ti devotat cauzei, ori nu e?ti! Nu exist? cale de mijloc! În atingerea scopului, care, pân? la urm?, conteaz?, nicio pierdere nu e prea mult!
- Nicio cauz? îns?, oricât de m?rea??, îl contrazic, nu justific? distrugerea unei vie?i!
- Da, dar noi cu asta ne ocup?m! Dac? nu-i distrugem noi pe ei, ne distrug ei pe noi! Ce ?i se pare atât de complicat?
- Ei sunt ale?i, domnule!
- Haida-de! M? faci s? râd! ?tii câ?i bani se bag? în crearea acestei aparen?e?
- Bani, nu destine, domnule!
- Vax! În final, tot despre putere vorbim! Sfatul meu este s? renun?i la sentimentalismul acesta p?gubos ?i s? la?i pe al?ii s? filozofeze în locul t?u! Pân? la urm? nu e?ti decât o „cârti??”!
- Am fost, domnule!
Vulpescu izbucnise într-un hohot de râs nervos.
- U?or de spus, prietene! De aici nu se iese decât într-un singur fel!


Am plecat de acolo îngândurat, ?tiind c? soarta mea era pecetluit?. Jucând rolul de „cârti??” am avut grij? s? adun dovezi ?i de la unii ?i de la al?ii. Sosise timpul s? le folosesc pentru a preîntâmpina un posibil „accident” stupid, cum m? ?i avertizase Vulpescu. M-am adresat presei, desfiin?ându-mi propria acoperire ?i recunoscând (cu probe!) rolul jucat în arestarea lui Vladimir Oprescu. Serviciile au negat totul cu neru?inare. Politicienii au jubilat, cerând ?i ei explica?ii, televiziunile de ?tiri s-au întrecut în breaking news-uri ?i totul s-a terminat cu un mare fâs. Târziu, la miezul nop?ii, am închis televizorul ?i m-am culcat, asigurând foarte bine u?a.

Trecuser? dou? s?pt?mâni de la tentativa mea de ie?ire din „sistem” ?i m? deplasam cu ma?ina c?tre un post de radio, unde fusesem invitat pentru un talk-show. La un moment dat, am vrut s? frânez, încercând s? evit un câine, dar pedala era flasc?. Am luat piciorul de pe accelera?ie. Ma?ina r?mase blocat? în viteza a cincia ?i n-am putut evita impactul. Instinctiv, am tras de volan stânga ?i am intrat în mijlocul unui lan de porumb, unde m-am ?i oprit. Atunci am auzit sirenele unei ma?ini de poli?ie sau de salvare, nu-mi mai amintesc exact, fiindc? lucrurile se petrecuser? foarte repede. ?in minte c? m-am trezit întins pe o targ? medical?, legat cu trei rânduri de curele, lâng? un b?rbat voinic, îmbr?cat în halat alb.
- Unde m? duce?i? l-am întrebat îngrijorat.
- Nu ?tiu! La vreun spital, probabil!
- Nu e?ti medic?
- Ar?t eu ca medic? rânji b?rbatul amuzat de întrebare. N-am nimic în comun cu medicina, eu m? ocup de ceva contrar! Uite, acum am s? te dezleg, fiindc? îmi e?ti simpatic, dar s? r?mân? între noi! Profesorul Vulpescu mi-a sugerat c? ar trebui s? te las s? sari din ma?in?, iar eu te las!
Aprob din cap cu recuno?tin??.
- Mul?umesc.



Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro