Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ilustrate cu Mandy, degete lungi iar eu pe post de taximetrist

de Sorin Stoica

M-a rugat Kevin să merg să o iau de la aeroport pe Mandy, o clientă de-a agenției lui de turism. Ai grijă că mi-a zis tac-su de o mie de ori să am grijă de ea, mi-a specificat americanul și mi-a făcut cu ochiul. Mandy, hm, Mandy... englezoiacă... o salvează numele, e mișto, dulce, altfel n-aș fi mers în miez de noapte să fac pe taximetristul pentru cine știe ce acritură răsfățată care precis se va zgârci la bani.
M-am plantat obosit la ușa prin care se scurg sosiții avioanelor din miez de noapte și am încercat să țin cât de cât decent cartonașul cu numele așteptatei. Picam de somn și de plictiseală. M-am trezit un piculeț când o tipă cu fustiță ultrascurtă, picioare până-n gât încălțate cu ghete, sâni teribili abia ascunși de un tricou cu ”Fuck everybody” și un chip dulce, ștrengar și alb-murdar evocând soarele Londrei a ieșit pe ușa ”Sosirilor” și a luminat dintr-odată tot terminalul cu apariția ei. Am înghițit timid în sec, i-am admirat minunata mișcare a mușchiuleților de sub tivul fustiței și m-am pus mai departe pe așteptat. Hello dear, I think I am your girl, m-am pomenit bătut pe umăr de o voce ușor graseiată, proaspătă. Hello, Mandy, am zis, m-am întors și m-am blocat. Era frumoasa care amuțise tot aeroportul cu un minut înainte. M-a luat de braț de parcă ne cunoșteam de o viață, hai repede afară să fumez că-mi bag picioarele, creierul meu vrea urgent nicotină, mi-a zis și m-a îmbătat cu parfumul ei și cu degetele lungi pe care aș fi vrut să i le lipesc pe veșnicie de brațul meu.
Am purces la drum după ce a ras două țigări și mi-a împuiat capul cu de-ale ei de englezoiacă fițoasă. Nu i-am ascultat nimic cu excepția vibrațiilor profund sexuale pe care mi le transmitea involuntar, ca orice tipă de rasă care știe că rupe totul în jur cu erotismul și stilul ei. Trăgeam cu ochiul la pulpele-i fibroase lipite de schimbătorul de viteze și aș fi vrut să fiu lumina lunii care i le mângâia la discreție. Cu acea istețime pe care bărbații blocați o adoră la femeile pe care ar vrea să le aibă dar nu știu cum, Mandy mi-a spus la un moment dat că insula asta aproape exotică o emoționează de fiecare dată când o vizitează, iar ca să mă conving mi-a luat mâna și mi-a așezat-o decis pe bulanul după care-mi curgeau balele. Da, parcă tremura un pic sau era mâna mea care simțea miros de pradă rară, deosebită... Nu am pierdut ocazia, mi-am lipit palma de carnea ei și am început să mi-o mișc doi-trei centimetri încolo și-ncoace, din ce în ce mai apăsat. Mandy tăcea. Privea pe geamul ei și-și lăsa simțurile să pornească. Semnul că au pornit a fost flexarea ușoară a piciorului spre exterior, ca o deschidere, ca o invitație... Atunci mi-a făcut semn spre benzinăria care se vedea și mi-a cerut să opresc. Îmi venea să mă duc după ea și s-o-nghesui în toaletă, poate asta voia. S-a întors cu mișcări lente, știa că o sorb din priviri. Avea ceva în mână, ceva ce învârtea după degetul arătător, părea un laț, un șnur, o sfoară. Ăștia sunt bikini mei, vezi?, nu mai sunt OK din cauza ta, mi-a explicat după ce s-a urcat. Am oprit la loc motorul, am prins-o de după gât cu mâna dreaptă, prin păru-i fin și blond iar cu stânga i-am traversat rapid picorul de la genunchi în sus până la obrăjorii epilați integral ai sexului. Și-a lăsat capul pe spate, în palma mea, a închis ochii și a început să respire greu, rar. Era fierbinte acolo jos, și moale, și suculentă... Am luat-o în poală, mi-am centrat cele de cuviință între picioarele ei și am mulțumit Cerului că avusesem inspirația să-mi iau mașină mare, încăpătoare...
Am avut-o pe Mandy de trei ori în drumul spre casă și de alte șaptesprezece ori în vacanța ei de o săptămână. A fost prima englezoiacă pentru care am iubit poporul ei insuportabil, clima de rahat de la ea de acasă și Brexit-ul cu tot cu fasciștii și naționaliștii lui cu tot. Kevin mă urăște de atunci, nici măcar la o bere nu mai iese cu mine. Am crezut că doar intuiește cum am avut eu grijă de Mandy dar nu intuia, el chiar știa totul, mi-a arătat un mesaj de la puștoaica londoneză care zicea sec ”my real sexual life just started these holidays, you have a wonderful friend, Kev!”

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: Să mă lași!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro