Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Timpul ca o perdea bătută de vânt

de Ileana Popescu Bâldea

Nu, nu vreau să scriu. Las în locul meu, pe fotoliu, pielea, indexul drept și un neuron deșirat. Cobor în mine să fac ordine. Pot, cu stânga. Prin câteva crăpături plouă. Suflu în sânge și fac câțiva trombi pentru a le astupa. Ce simplu e, îmi zice inima. Vorbește în ultima vreme… un cuvânt și o bătaie. Toate par în regulă, nu știu de ce am crezut altfel. Doar tălpile, tălpile sunt subțiri… atâtea straturi de epidermă din care au făcut haină urmelor. Le dau câte un cercel și le promit că atunci când luna va cădea voi avea grijă să nu se taie în cioburi. Strig cât pot și sunetul parcă se întoarce dintr-o grotă. Îmi mângâie fața și-mi spune că sufletul nu mai este. Tremur. Las capul pe spate și simt gustul dulce-sărat al sângelui. Lacrimile se amestecă, firesc, cu mine. Și fug, călător prin artere. Și caut umbre de suflet prin grămezi de dureri expandate. Și mă lovesc pe interior cu un rest din palma dreaptă.
Urc. E noapte. Prin ferestrele cerului se vede încă ploaia. Pielea și indexul drept mă așteaptă încă în fotoliu. Le fac semn și le zic că vorbesc cu un șarpe. Frigul se lasă pe spate, se insinuează în pielea mea. Zâmbesc. Va învăța să scrie în felul lui, așa, fără suflet. Pentru a avea loc între oameni. Aici e tot întuneric. Știu că nimic nu va mai fi ca înainte. Voi crește cai și voi fugi-alerga, toată viața, în spatele lor, pe-un țărm pe care-l cunosc de când eram margine...

8 Octombrie 2017

Ileana Popescu Bâldea (IleanaPB) | Scriitori Români

motto: Între mine și mine

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro