Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Frustrarea

de Aurel A. Con?u

Nu ?tiu de ce, dar invita?ia la prezentarea de carte a Editurii Arca mi s-a p?rut cumva neprotocolar?, ca s? nu zic insolent?, întrucât gazdele (cuno?tin?e mai vechi!) îmi l?saser? neîngr?dit? libertatea de a veni (ceea ce mi s-a p?rut ofensator, dac? tot s-au gândit s? m? invite!), ad?ugând c? erau dispu?i s? în?eleag? ?i dac? a? decide altfel (ceva de genul „nu vom muri noi din cauza asta!”). Ini?ial am vrut s? le-o trimit înapoi, dar m-am gândit c? ar interpreta-o ca pe o victorie ?i nu aveam niciun motiv s? le ofer aceast? satisfac?ie. Pe de alt? parte, nu mai fusesem de mult timp la o prezentare, pierzând contactul atât cu autorii, cât ?i cu editorii. Poetul lansat de editur? era un oarecare Valer Apostolescu, total necunoscut în lumea literar?. Dup? ce i-am citit cartea „Iubiri indecente!” (trimis? împreun? cu invita?ia), descopeream c? era ?i netalentat, pe deasupra, fiindu-mi aproape imposibil s?-l elogiez (cum, probabil, se a?teptau organizatorii!).

În foaierul bibliotecii jude?e se adunaser? vreo cincizeci de persoane, majoritatea femei. B?rba?i nu erau, cu excep?ia mea, decât vreo doi-trei, printre care n-am descoperit nicio fa?? cunoscut?. Primul lu? cuvântul autorul.
- Mul?umesc celor prezen?i în acest sfânt l?ca? de cultur? ?i nu v? ascund c? sunt fericit s? fiu în centrul aten?iei dvs! Personal nu cred c? eu sau volumul de fa?? merit?m atâta cinstire, dar nu pot nici s? v? contrazic sau s? nu fiu de acord cu opiniile dvs. exprimate cu atât generozitate în mass-media. A?a cum a?i remarcat ?i dvs. am scris despre miracolul dragostei, pe care l-am tr?it ?i-l tr?im cu to?ii, c?lcând pe un teren atât de b?t?torit, încât e greu s? mai la?i vreo urm?! De fapt, nici nu mi-am propus acest lucru! Închei prin a v? mul?umi înc? o dat? pentru prezen?a dvs. aici ?i în via?a mea!

Urmar? la cuvânt câteva admiratoare ale poetului, care g?siser? sensuri ?i acolo unde, cu toat? sfor?area min?ii cititorului, nu existau. Apreciaser? aducerea în prim-plan a femeii, a meritelor ?i calit??ilor sale (atât de cunoscute!), privite dintr-o perspectiv? insolit? (cea a b?rbatului insensibil ?i inconsecvent), asumat? de c?tre autor, spre a realiza un contrast puternic. Îl citaser? copios, interpretând cu mult? bun?voin?? demersul s?u artistic, la limit?, pe lâng? „misterioas?” inima a femeii.
- Fiindc?, ad?ugase, Ileana Ispas, directoarea editurii, în esen??, Valer Apostolescu, asta ?i urm?re?te. „Zborul” s?u poetic seam?n? cu zborul în zigzag al unui fluture deasupra unei câmpii de flori, priveli?te care-l deruteaz?, mai întâi, ?i care îl conduce, în final, la acel zbucium dilematic, tulbur?tor. A?a-zisa indecen?? a „zbur?torului„ lui Heliade mi se pare, mai degrab?, nevinovat?, deoarece poetul nu se insinueaz? brutal în intimitatea femeii, unde lucrurile nu stau întotdeauna ca la suprafa??, preferând s? le dinamiteze din afar?!
Un ropot furtunos de aplauze completar? discursul ilustrei doamne.
- ?i acum, continu? ea vizibil emo?ionat?, dau cuvântul domnului Dionisie Ardelean, unul dintre cei mai exigen?i critici ai urbei!
Toate privirile se îndreptar? spre mine.
- Doamna Ispas, îmi încep eu discursul, este extrem de generoas? în aprecieri, cum o ?tim cu to?ii, ceea ce n-a? putea spune ?i despre mine! În cazul de fa??, cu toat? simpatia mea pentru tinerele talente, nu pot fi decât de acord cu autorul. Dintre to?i cei de fa?? el mi s-a p?rut cel mai sincer. Cartea sa arat?, într-adev?r, o lips? acut? de talent literar ?i de mesaj artistic, o înclina?ie neliterar? spre limbajul comun, pe alocuri inadecvat ?i, mai ales, licen?ios!
Apostolescu se îng?lbenise la fa?? ?i p?r?si ostentativ foaierul bibliotecii, urmat, la scurt timp, de admiratoarele sale indignate. M-am a?ezat, renun?ând la partea a doua a discursului, cea exemplificativ?, constatând c? am r?mas singur. De?i n-am în?eles nici azi motivul plec?rii lor, am plecat, la rându-mi, impulsionat ?i de sugestiile nonverbale ale bibliotecarei, care dorea s? încuie u?a de la intrare.

M-am urcat în primul taxi din sta?ie, a?ezându-m?, contrar obiceiului, în dreapta taximetristului, care demar? în tromb?. Nu apucasem nici m?car s?-i spun adresa de destina?ie, nici s?-l întreb de pre?, lucru care nu-mi prea venise la socoteal?. M-am dumirit abia dup? ce i-am v?zut fa?a. Era chiar Apostolescu.
- Surpriz?, domnule Ardelean! rânji el. Vede?i cât de mic? e lumea!
- Deduc c? m-ai a?teptat inten?ionat!
- A?i dedus bine.
- S? ?tii c? nu retrag nimic din ce-am spus!
- Nici nu v? cer asta! R?ul a fost f?cut ?i nu mai poate fi îndreptat!
Ma?ina dep??ise o sut? de kilometri pe or?.
- Las?-m? aici! îi cer pe un ton ferm, dar Apostolescu pufne?te în râs.
- V-a?i speriat cumva?
- Tu ce crezi?
- Mai bine nu întreba?i! Ce s? cred dup? ce mi-a?i distrus via?a?
Îmi dau seama c? referin?ele mele critice îl marcaser? profund.
- !?
- Pentru asta ai s? pl?te?ti cu vârf ?i îndesat! continu? el, accelerând ?i mai tare.
Ma?ina se îndrepta ca un proiectil spre copacul uria? din mijlocu curbei. În acea frac?iune de secund? dinaintea impactului mi s-a derulat toat? via?a prin fa?a ochilor ?i n-am fost deloc mul?umit de ce am rev?zut, dar era prea târziu ca s? mai schimb ceva..

Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro