proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

S?ri pe fereastr? în curtea unde g?si toate gri. Nu era suficient? lumin? ca s? se vad? culorile. Doar pu?in?, cât s? trezeasc? griuri peste griuri, încât curtea p?rea a unei fabrici care produce panouri gri, ?i apoi le depoziteaz? în cele mai ingenioase moduri.
Luna Carbo ar?ta ca un gnom la pând?. Foarte zgârcit?, nu reflecta mai nimic din ce primea de la Soare.
Ce tic?lo?ie calculat?! zise Jory. U?ile aveau toate lac?te noi, cromate, care str?luceau ?i reflectau constela?iile.
Trase de ele, incredul, pe rând, la u?a magazioarei cu vechituri folositoare, la u?a magazioarei cu mobil? ie?it? din uz, dar înc? bun?, la u?a magaziei de lemne, la garaj, la beci, la intrarea din spate, la poduri, la cote?ul g?inilor, la poarta spre strad?, ?i doar cu?ca c??elului sc?pase de risipa de lac?te ce lovise recent, neîndur?tor. Ce pacoste! zise Jory.
Era ora din noapte numit? a pisicii, nu cu mult înainte de ora Tiranovulpii, care anun?a apropiata sosire a zorilor. Jory calcul? cu precizie c? se târâse pe coate prin camera lui, prins în capcana vicioas? montat?, era evident acum, de me?teri, zece ore pline.
Inamici misterio?i urm?riser? s?-l r?pun?, dar planul lor e?uase. Ceva sau cineva alungase miriapodul, care altfel ar fi intrat ?i l-ar fi luat ca din oal?, chircit în labirintul temporal, moale ?i pl?pând, probabil savuros ca o friptur? pe jar în ochii birocra?ilor mâna?i de acute pofte canibale ?i spirit justi?iar.
Privi în jur: curtea din nou, o sim?ea ostil?, bal de umbre ?i butaforie fantomatic?, cu?ca unui animal ascuns, feroce, pe care nu avea de gând s?-l a?tepte o clip? în plus.
În multe nop?i, un fenomen bizar ?i înfrico??tor cuprindea strada, înso?it de un ?iuit enervant, de aparat electric defect, ?i deform?ri spectaculare ale obiectelor ?i fiin?elor surprinse, iar dac? priveai felinarele în acel moment, lumina se plimba ca z?pada în vânt, agitat? de ceva invizibil.
În zori, când înceta anomalia, fiin?ele prinse în ea tr?iau, dar erau de nerecunoscut: niciun membru nu se mai afla la locul lui, iar capul uimit putea fi oriunde, doar nu pe umeri, pe gât, unde o mân? sau un picior de cele mai multe ori îi luase locul. Era terifiant, era fantastic de înfrico??tor, era co?maresc.
Un tractor nou-nou?, de ultim? genera?ie, produs în Hipercity, fusese astfel reconfigurat într-un splendid fluture uria?, func?ional, iar agricultorul care pleznea de fudul, de obicei, ?edea buimac ?i nenorocit, remodelat în ceva greu de suportat privirilor: picioarele montate pe cutia toracic?, un bra? care-i ie?ea din gât ?i capul prins în palma mâinii drepte, foarte mobil, ce-i drept, la cap?tul bra?ului cusut cu mare m?iestrie de una din vertebrele lombare. Trunchiul îi st?tea, fire?te, la orizontal?. Ce masacru!
Gim-Kermadechienii numiser? aceast? groz?vie -Vidul Abcrabilor-cu referire la demonii dintr-o str?veche legend? a locului, care ie?eau la intervale neclare din p?mânt, din stâncile ascunse, s? maimu??reasc? zeii mla?tinii Mustipal Ros, cei care zidiser? lumea, ?i s?-i scoat? astfel din min?i. S?-i provoace.
Epopeea descria cum divinii Jubatu, Surma, Pangol ?i Malakoff, adic? zeii, îi pedepseau ?i îi alungau pe Abcrabi, îi zdrobeau ?i-i z?vorau în subterane.
Acest din urm? lucru, repararea ?i rezolvarea crizei, întârzia s? se produc?. Anomalia se repeta, zeii, ia-i de unde nu-s, monstrule?ii se înmul?eau, încât creaser? un azil ca s? fie îngriji?i, ba chiar se încerca reintegrarea lor în societate, la ini?iativa unor psihologi f?r? bariere, iar unele p?mânturi erau lucrate cu aparate de neimaginat, fluturi de tabl? care uruiau ?i scoteau fum ?i alte bazaconii.
A?a c? Jory, care nu dorea s? cad? din lac în pu?, evalu? cu mare grij? situa?ia. Nu auzea nimic, care s? semene cu prezen?a Vidului Abcrabilor. Privi luminile galbene: nu ar?tau viscolite. Mai a?tept? un pic, cu ochiul fixat periculos în gaura unui nod de lemn s?rit. La scurt? vreme, pe malul opus al str?zii, trecu în mare grab? un c??el la trap u?or, care bomb?nea nemul?umit, cum fac cei ve?nic fl?mânzi, f?r? troac? ?i st?pân. În nota obi?nuit?, avea capul acolo unde trebuie, la fel ?i coada. Perfect, calcul? Jory cu precizie.
?inti locul cel mai prielnic, unde un butuc de vi?? cocârjat st?tea ca o treapt?, ?i s?ri peste stinghiile gardului în albia uscat? a str?zii, unde praful ajungea la glezne.
Privi spre stânga. La mic? distan??, intersec?ia, unde razele a trei felinare formau un nod luminos, foarte vizibil. Dac? miriapodul de birocra?i, fiara de carnaval, pândea, mai bine evita maxima expunere din acel loc. Nu era prudent, de?i i-ar fi pl?cut s? aib? trei umbre în acela?i timp.
Privi spre dreapta. Întunericul cre?tea progresiv, pân? la deplin?tatea nop?ii b?tute de crepusculara lun? Carbo, cu cea mai palid? dintre lumini. Porni într-aici, c?ci dorin?a lui era s? devin? invizibil.
Tot alerga, ?i de la un timp se sim?ea de neoprit. Pe umeri auzea cum fâ?âie noaptea pelerin?, ?i se strecura prin fluviul de întuneric cu mare pricepere, de parc? s-ar fi n?scut acolo.
Capul lui Jory se zgâl??ia ca un balon în furtun?, pumnii, coatele, genunchii, gleznele, locuri unde se îmbinau diferitele p?r?i ale corpului, aspirau c?tre o mi?care circular?, a?a cum v?zuse la inspectorul matinal, a c?rui sprinteneal? extrem? putea fi explicat? numai prin atingerea perfec?iunii, iar p?r?ile acestuia bulboase sau ascu?ite îi r?mâneau un reper de rota?ie mecanic?.
Jory înainta vioi, chiar dac? deocamdat? imperfect, adev?rat sp?rg?tor de crepuscul în banchiz?, cu, în jurul lui, blocuri cenu?ii care se f?râmi?au când le atingea ?i se împr??tiau.
De la atâta alergat se aprinsese tot, iar epiderma lui, acolo unde se afla descoperit?, lumina blând într-o nuan?? roz, încât sem?na cu un candelabru, de la distan??, un felinar cu trei boboci, agitat ?i pe fug?.
Nu mai era mult pân? la prima sta?ie luminoas?, un felinar-spânzur?toare coco?at al iluminatului public. Nici nu le ziceau felinare, le ziceau în mod elocvent, considera Jory f?r? voia lui, stâlpi. Stâlpi de spân..., asta, iluminat.
Jum?tate c?lu? cabrat, jum?tate locomotiv? sau vapor cu zbaturi, înspumat ?i glorios, Jory se lovi de primele raze albe de lumin? rece trimise de stîlpul-far, moment din care i se p?ru c? începe s? patineze, f?r? îndoial?, o impresie gre?it?.
Transpirase. Mirosul lui animalic, amestecat cu o vibra?ie de parfum angelic, unul într-o sticlu?? albastr? cu pulverizator, din care se stropise recent, altera aerul pur.
Ce viu pare c? sunt! calcul? Jory. Pl?mânii, sco?i din dezumflarea lor obi?nuit?, oxigenaser? la maxim carnea apatic?. Rezultatul era impresionant, not? Jory. Creierul se trezise la via?? ca un parc de distrac?ii reinventat. O petrecere surpriz?, o aniversare surpriz?, ziua mondial? a jovialit??ii!
Asta, dac? nu cumva visez, delirez, sau m-a înghi?it miriapodul. S? fie acestea oare ve?nicele plaiuri ale vân?toarei?
Ceva neobi?nuit începea s? se întâmple. Nu mai înainta deloc, era u?or s? observe, se afla în dreptul unei fântâni cu cump?n? de minute bune. Se mobiliz? ?i trimise c?tre p?mânt câteva lovituri ?i mai puternice, în speran?a c? va dep??i momentul.
Bifat? de x-ul mare al fântânii, se afla o cas?. Avea, v?zu Jory, ferestrele abia luminate, ro?ii. Un zumz?it vag, Jory îl identific? ca venind de acolo. Ce s? fie, oare sursa perturba?iei? Se smuci spre dreapta, dar era bine prins în colaj, nu reu?i.
În clipa aceea, u?a casei se deschise larg, iar din interior ie?ir? pe rând o pânz? multicolor?, o melodie unduitoare ?i lasciv?, o r?gu?eal? cu inten?ii armonice ?i trei ??rani m?t?h?lo?i, unul câte unul, astupând complet pre? de o clip? fluxul combinat.
Cei trei se a?ezar? în cerc, profila?i contre-jour pe pridvor de rev?rsarea disco a halo-ului curcubeu, cu mâinile împreunate pe zona de platou a bur?ilor, acolo unde ar fi avut loc o colec?ie de bibelouri sau o turm? de iaci ie?it? la p?scut.
Emi-sferele ventrale erau completate, mai jos îns?, de unele dorsale, ceea ce rezolva în mare m?sur?, î?i imagin? Jory, problema echilibrului la ace?ti mastodon?i.